m-am simtit mult prea insingurata in dimineata asta ca sa pot suporta. am avut iarasi unul din visele alea stupide care ma urmaresc in noptile ploioase si in care ma poticnesc la rascruce de drumuri nestiind incotro sa o iau ca sa scap de umbre amenintatoare... si care doar aspira la simpla mea strangere de mana! yeah, right! as vrea sa stiu ce pilule ma pot ajuta sa scap de ele caci nu merge cu autosugestia..
anyway.. incerc sa-mi trezesc buna dispozitie savurand o cafea mare si neagra (ca tot mi s-a terminat zaharul, alta chestie enervanta!). cateva clipe mai tarziu ma surprind urmarind cu vadit interes firul epic al povestii romantate a celor doi porumbei care topaie cu veselie pe pervazul ferestrei mele si intrebandu-ma: ei sunt fericiti, se iubesc. eu de ce nu sunt fericita??? oh, nu! uite o lacrima. GATA! urla un gand in mine. si infasc telefonul, sunandu-mi un amic. e acasa, nu e singur.. ma asteapta! buuun..adio, dimineatza posomorata!
anyway.. incerc sa-mi trezesc buna dispozitie savurand o cafea mare si neagra (ca tot mi s-a terminat zaharul, alta chestie enervanta!). cateva clipe mai tarziu ma surprind urmarind cu vadit interes firul epic al povestii romantate a celor doi porumbei care topaie cu veselie pe pervazul ferestrei mele si intrebandu-ma: ei sunt fericiti, se iubesc. eu de ce nu sunt fericita??? oh, nu! uite o lacrima. GATA! urla un gand in mine. si infasc telefonul, sunandu-mi un amic. e acasa, nu e singur.. ma asteapta! buuun..adio, dimineatza posomorata!
e pentru prima data cand vin la el acasa fara sa aduc si pe altii cu mine. locuieste singur intr-un apartament imens dar nu poate spune ca se plictiseste. vecinii lui mult prea simpatici au grija sa-i invadeze aproape in permanenta intimitatea, la orice ora. asa-i.. sunt tineri si nelinistiti! chiar au un obicei inca si mai simpatic. iau micul dejun impreuna. cica e mai pofticios in grup. n-am participat niciodata, pana acum.
nu m-am chinuit grozav sa ajung la timp. sta la doar doua strazi de mine. pacat de haine.. sunt uda leoarca, inca ploua (doar nu era sa ninga in luna lui ianuarie, deh!). alta chestie.. cand ajung in fatza usii lui imi privesc mainile si constat ca sunt goale. sa-i fi adus macar covrigi, asa.. fara.. o sa ma creada nesimtita!
"am uitat sa te intreb ce vrei sa-ti aduc." incerc eu sa ma scuz in momentul cand imi deschide usa.
iar el se uita la mine cu ranjetul ala al lui ironic intiparit pe toata fata si-mi tranteste:
"intr-adevar mi-e cam foame dar cred ca o sa imi ajungi, macar pe-o masea!"
ce hazliu! hai sa chicotesc nitel.. sa creada ca am simtul umorului.
"unde-i trupa de soc?" il intreb, observand singuratatea din bucataria lui fara usa.
"nu vin chiar in fiecare dimineatza. dezamagita?"
"inca nu"
"pana atunci, fa-te comoda! am facut clatite, stiu ca iti plac. nu fi timida.. am un castron intreg de ele doar pentru tine"
"ohohoo! sper ca nu incerci sa ma seduci. din nou."
"poate dupa ce savurezi sucul meu natural-minune, preparat din portocale proaspete.."
oh! happy day! viitorul suna bine, cu clatite si suc proaspat. le-am savurat pe toate cu maxima incantare. plus ca mai aveam si un interlocutor ultra-nostim care se pricepea de minune sa-mi transforme plictiseala in ceva.. bun! la un moment dat.. privindu-l dintr-un unghi mai intunecos.. mi s-a parut ca e si atragator. asa ca.. am acceptat (desi mai mult in gluma) sa particip la un mic flirt. total nevinovat. caci nu vroiam sa umplu degeaba paharul amaraciunii pe care l-ar fi putut bea iubita lui (au un soi de relatzie la distanta). si imi placea de ea. deci.. din flirt in flirt.. au disparut ca prin farmec o buna parte din cei vreo 70 de cm care ne desparteau de alea-alea.. si numai ce ma pomenesc cu mainile lui impertinente ba pe piciorul meu, ori pe umar, pe gat.. pe tample.. sprancenele mele coborau incet, dar sigur.. in jos! ce face asta..?!
"hai sa-ti fac un masaj la tample!" se ofera el, tot numai un zambet.
"nu sunt tensionata" bat eu in retragere.
"esti sigura? te pot simti.. nu stiai?"
"ma indoiesc ca stii exact ce simt eu acum!"
"atunci.. arata-mi"
"printr-un sarut mistico-pasional, poate?"
"imi place cum simti.."
"si cu mandra ta ce facem? o inchidem in cutiuta cu amintiri demult uitate?"
uite ca si el are sprancene care stiu sa coboare in jos! asta-i un semn bun. incep sa-i alung gandurile de la alea-alea..
"cris, iubito..!" devine el brusc si dintr-odata melancolic. "stii ce inseamna de fapt o relatie la distanta? sa dormi pe un cearsaf rece."
"si m-ai gasit tocmai pe mine sa ti-l incalzesc???"
"ai arata minunat acolo.. asa ca, de ce nu?"
"pentru ca n-am chef!" urca in mod alarmant timbrul vocii mele.
ok.. asta ar fi momentul potrivit sa ma eliberez din prizonieratul imbratisarii lui si sa o iau naibii la sanatoasa! si incerc dar nu ma lasa. precum un sarpe, se incolaceste mai strans in jurul trupului meu, cautand aiurea vreun beculetz care sa se aprinda sub vraja pasiunii. aha! din asta imi esti.. si chiar m-am enervat atunci!
"vrei sa zbier? nu ma doare gura! ia-ti labele de pe mine!"
n-a apucat sa-mi dea replica. tocmai atunci s-a deschis usa de la intrare azvarlindu-l inauntru pe unul din vecinii lui. adica.. chiar in clipa cand mainile lui izbutisera sa se strecoare sub bluza mea, ba chiar ma si incalecase cu un picior!
"am pierdut preludiul?"
alt destept care se crede si amuzant!
"nu! ai venit fix la timp!" nu ma pot abtine eu sa nu-l "intep"..
hopa sus, deci! nu mai eram prizoniera nimanui. fierbinteala amicului meu disparuse brusc.. evident. ca si mainile lui de pe mine. cu gesturi enervate, totusi.. am reusit sa ma pregatesc de plecare. mai aveam doar doua secunde ca sa dispar dincolo de usa cand il aud, in spatele meu:
"hai, ma, cris! stii ca am glumit!"
ma intorc spre el. nu, nu eram curioasa sa verific daca figura ii era tot asa de amuzanta ca si vorbele. dar am vrut sa-mi vada dezamagirea zugravita pe chip in cele mai intunecate culori posibile.
"..si te bag si-n ma'ta, auzi?!" mi-am vociferat primele ganduri. ce? merita sa auda altceva?
si am plecat. m-am impiedicat apoi de tristete tot drumul pana acasa. acolo.. ma baricadez in bucatarie si incep sa improvizez toate felurile de mancare ce imi vin in minte. fac asta, uneori.. cand sunt trista. chiar daca nu mananc nimic dupa aia. si porumbeii sunt tot la fereastra. mai iubareti ca niciodata, doar ca sa-mi faca mie in ciuda! oh, uite ca am si o draperie groasa prin care nu se mai zareste nimic! sa o folosesc deci.. oh! uite ce isteric imi suna si telefonul! alt mesaj de la amicul cu intentii bune? n-am chef sa-l iert azi. poate maine..
