ce pot "spune" despre mine...? sunt o adevarata scorpie, uneori. mai exact .. cand ma impiedic, in drumul meu spre nicaieri, de vreun indragostit virtual.. :)) stiti voi.. tipul acela care rastalmaceste fiecare cuvant, intelegandu-i anapoda sensul . de ex: in loc de " imi place de tine" el citeste " te iubesc" siii ... pac! e lovit brusc de un amor incredibil. mai presus de cuvinte, de oricare alt sentiment omenesc, din alta dimensiune, din basmul cutare.. in care e musai /neaparat nevoie ca cei prinsi in mrejele iubirii sa se apuce urgent sa-si traiasca fericirea impreuna pana la adanci batraneti si chiar dincolo de moarte!
o, Doamne! cand ai creat gradina edenului, ai uitat sa smulgi si buruienile. unde e un gradinar priceput cand ai nevoie de el...? detest sa ma apuc singura de treaba asta, nu e deloc placut, nici usor sa conving pe cineva ca traieste un vis care nu are nici o legatura cu realitatea. sa derulez deci banda tragi-comediei inapoi:
"esti sigur ca ma iubesti?" - "te iubesc" - " iti pot demonstra ca te inseli" - "e imposibil" - "deloc. fii atent aici! toate conversatiile noastre virtuale sunt false. fiecare cuvant al meu. in viata reala sunt o persoana complet diferita de cea pe care am dezvaluit-o pe tastatura.chiar si poza nu e a mea. deci, pe cine iubesti?" chiar sunt o scorpie, nu-i asa? a trebuit sa-l mint, in final... pentru a-l putea elibera de sentiment ce mi se pare a fi ireal intr-o asemenea situatie.
nu exista iubiri virtuale. doar deformari ale realitatii. e incredibil de usor sa te amagesti pe tine dar si pe celalalt ca sunteti suflete pereche doar pentru ca cuvintele voastre se potrivesc la un moment dat. si care pot dezvalui o latura a ta ce nu exista de fapt. dar cuvintele acelea arata asa de frumos acolo, in privirea celui care le citeste! dezgolesc emotii fascinante pe care ai dorit adesea sa le simti si pe pielea ta. dar cand ai ocazia asta, ce se intampla? "e mai frumos visul, raman cu el!" partenerul tau de discutii virtuale poate sa fie in realitate frumos ca rupt din soare/a opta minunii a lumii de destept, dragalas si priceput in toate. dar nu e perfect, ca si cuvintele pe care le-ati schimbat intre voi. cel/cea care isi cladeste un castel de vise cu ajutorul cartilor de joc ( da' ce grozav se potriveste comparatia asta aici!) e cu atat mai predispus sa sufere atunci cand realitatea dezamagitoare naruie din temelii ce s-a cladit cu atata speranta.
iubirea nu se ascunde in spatele monitorului, in umbra unor cuvinte frumoase. scoate-o la lumina, atinge-o.. numai asa iti poti da seama daca e reala. altfel, iti faci singur rau.. irosind un timp care e posibil sa nu fie de partea ta .
hmm.. poate ca nu sunt chiar asa de rea, pana la urma! doar distrugatoare de visuri imposibile. mi-e sila de mine insami. ce naiba m-a apucat sa insir atatea cuvinte fara nici un haz? hai sa dau vina pe astenia de primavara si... amintirile ce le-a adus o data cu ea. din alta viata/dimensiune/basm de adormit copii mari. si-am incalecat pe-o saaa.. :))
o, Doamne! cand ai creat gradina edenului, ai uitat sa smulgi si buruienile. unde e un gradinar priceput cand ai nevoie de el...? detest sa ma apuc singura de treaba asta, nu e deloc placut, nici usor sa conving pe cineva ca traieste un vis care nu are nici o legatura cu realitatea. sa derulez deci banda tragi-comediei inapoi:
"esti sigur ca ma iubesti?" - "te iubesc" - " iti pot demonstra ca te inseli" - "e imposibil" - "deloc. fii atent aici! toate conversatiile noastre virtuale sunt false. fiecare cuvant al meu. in viata reala sunt o persoana complet diferita de cea pe care am dezvaluit-o pe tastatura.chiar si poza nu e a mea. deci, pe cine iubesti?" chiar sunt o scorpie, nu-i asa? a trebuit sa-l mint, in final... pentru a-l putea elibera de sentiment ce mi se pare a fi ireal intr-o asemenea situatie.
nu exista iubiri virtuale. doar deformari ale realitatii. e incredibil de usor sa te amagesti pe tine dar si pe celalalt ca sunteti suflete pereche doar pentru ca cuvintele voastre se potrivesc la un moment dat. si care pot dezvalui o latura a ta ce nu exista de fapt. dar cuvintele acelea arata asa de frumos acolo, in privirea celui care le citeste! dezgolesc emotii fascinante pe care ai dorit adesea sa le simti si pe pielea ta. dar cand ai ocazia asta, ce se intampla? "e mai frumos visul, raman cu el!" partenerul tau de discutii virtuale poate sa fie in realitate frumos ca rupt din soare/a opta minunii a lumii de destept, dragalas si priceput in toate. dar nu e perfect, ca si cuvintele pe care le-ati schimbat intre voi. cel/cea care isi cladeste un castel de vise cu ajutorul cartilor de joc ( da' ce grozav se potriveste comparatia asta aici!) e cu atat mai predispus sa sufere atunci cand realitatea dezamagitoare naruie din temelii ce s-a cladit cu atata speranta.
iubirea nu se ascunde in spatele monitorului, in umbra unor cuvinte frumoase. scoate-o la lumina, atinge-o.. numai asa iti poti da seama daca e reala. altfel, iti faci singur rau.. irosind un timp care e posibil sa nu fie de partea ta .
hmm.. poate ca nu sunt chiar asa de rea, pana la urma! doar distrugatoare de visuri imposibile. mi-e sila de mine insami. ce naiba m-a apucat sa insir atatea cuvinte fara nici un haz? hai sa dau vina pe astenia de primavara si... amintirile ce le-a adus o data cu ea. din alta viata/dimensiune/basm de adormit copii mari. si-am incalecat pe-o saaa.. :))
