Pagini

duminică, 7 august 2011

cu flori in par si in buzunare.. :)

obisnuiesc sa am petale de flori in buzunare. oriunde le vad.. nu ma pot abtine sa nu smulg cateva, sa le incalzesc putin in palme.. savurandu-le parfumul. ma prefac ca timpul se impiedica in clipe lungi, permitandu-mi astfel sa ma bucur mai mult de frumusetea si prospetimea lor. e asa de reconfortant! simt.. sub mangaierea degetelor mele, acea textura catifelata ori matasoasa ca fiind un soi de obiect de tranzitie. ascund acolo grijile mele, ura, visul sfaramat ori ratacit in pestera banuielilor urate.  fac asta uneori, cand nu ma pot ajuta de cuvinte scrise. pacea interioara dureaza mai mult, astfel. chiar si dupa ce le strecor in buzunarele-mi stramte. stiu ca sunt acolo, aproape de pielea mea.
si cum sa nu zambesc apoi, imaginandu-mi (poate, in mod hilar) ca imi urmez drumul in pasi de dans, inconjurata fiind de arome imbatatoare..? ma simt privita si imi place. seninatatea, visarea dintr-o privire, intotdeauna va atrage alte priviri mirate, poate.. dar sentimentul ca sunt vazuta, recunoasterea simplei mele existente,   ma fascineaza. dar, oh, nu!.. :) asta nu inseamna ca sunt o narcisista. doar fericita sa stiu ca si altii stiu ca nu sunt singura..
azi, am simtit la fel. avand petalele in buzunare iar in privire, derulandu-se cu incetinitorul, dansul unor balerini invizibili ..  aproape ca puteam gusta aroma dulce ale petalelor strivite de tesatura aspra a pantalonilor! si mi s-a facut pofta de ciocolata. preferata mea se afla, in mod sigur, in orice magazin. nu sunt pretentioasa, doar alba sa fie! si cu stafide, ocazional alune, neaparat cu vanilie si eventual.. toate sa "inoate" pe langa cea mai fina crema de caise. glumeam doar.. ori visam ca glumesc? :) fireste ca mi-am cumparat ciocolata aia! si tocmai cand scoteam din buzunar banii ca sa o platesc (degeaba am eu ochi frumosi, of!) well.. mi s-au imprastiat petalele peste tot. brusc, intru intr-o dilema. sa le iau cu mine ori sa le las acolo, la mila pasilor straini?
deci..  ma cobor pe genunchi, incepand sa le adun de pe jos. langa mainile mele zaresc o alta, insa.  este a unei fetite de cativa ani. ii zaresc ochii mari si rotunzi, ii admir surasul dulce si cumva.. pentru o clipa doar.. ma recunosc pe mine in ea. nu stiu de ce, fizic nu semanam deloc. poate inocenta din privirea ei, poate.. ei bine, i-am dat din ciocolata mea, o dorea.. evident! :) iar eu mi-am primit petalele inapoi, pe care le-am privit indelung dupa ce am iesit din magazin. asa ofilite, innegrite.. cum erau atunci, mie inca mi se parea ca sunt frumoase. inca mai frematau printre degetele mele, insetate de viata.  si nu eram singura care observa asta, mi-am dat seama destul de repede. simtind o privire atintita asupra mea, am descoperit-o chiar langa mine. un barbat. strain. poate periculos.. ok! poate si cu simtul umorului caci, vazandu-mi retinerea, a inceput sa rada. apoi sa vorbeasca: "si eu care credeam ca romantismul a murit! uite ca mai traieste.." oh, vai! dar de ce simteam nevoia sa fiu macar putin ironica? :)  "simtul tau de observatie este fascinant. oare exista si o continuare?" / "simtul meu de observatie detecteaza si ca ai flori in par, roua la colturile ochilor si aroma dulce pe buze. pacat de spinii pe care i-ai lasat sa creasca in inima ta! ai fi fost o floare asa de frumoasa.." ce poetic! de incantare, mi s-au impiedicat toate cuvintele. mda, inca strangeam in brate ironia.. "ah.. iata unde se ascundea ultimul poet. sper sa ai mai mult noroc cu urmatoarea muza. si acum, scuza-ma, timpul ma impinge din spate si trebuie sa plec!"  nu, nu ma impingea nimeni.. m-am grabit doar sa pun distanta intre mine si Ioan gura de aur.  inghitisem ditamai portia de romantism prafuit si aveam nevoie de aer! eram si putin enervata. cum adica, ce spini, din care inima?!  mi-a alungat toata linistea. acum, iar am sa ma gandesc la toate tristetile din univers, intrebandu-ma unde o pot ascunde pe a mea! bine ca totusi am ciocolata la mine. o sa ma ajute.. :) cat despre flori.. au disparut in mod miraculos. mi-au ramas doar banii, in buzunare. intr-adevar.. strainul era doar un biet hot de flori. si de cuvinte..

sâmbătă, 6 august 2011

cuvinte scrise in graba pe tastatura..

cum ma simt azi..? sunt obsedata de cuvinte. le urasc!  fara ele sunt pierduta.. in emotii. acestea imi par a fi prea puternice ca sa le pot suporta mult timp. cumva.. isi pierd din intensitate cand le descriu cu ajutorul cuvintelor. reusesc sa ma distantez de emotii cand le recunosc in cuvintele scrise. e ciudat, stiu. dar, ce se intampla cand nu le pot scrie? nu pot vorbi.. cand emotia este foarte puternica. mai ales daca persoana ce a provocat-o este langa mine. debitez tampenii, deci.. adica fara nici o noima, ignorand total subiectul discutiei.  iar.. cel/cea de langa mine incepe sa se intrebe, precis, cat de multe stele erau pe cer in noaptea cand m-am nascut! si apoi pleaca. mie nu-mi ramane altceva de facut decat sa tip inauntrul meu. si dupa aceea, sa fug in cautarea vreunui pix, hartie, tastatura si sa scriu acolo cuvantul blestemat!
azi.. m-am simtit la fel! doar ca aveam nevoie de mai multe cuvinte si toate pareau a fi asa de complicate.. timpul trecea cu viteza sunetului, erau prea multi oameni in jur, soarele imi ardea privirea, parfumul subtil al trupului lui imi amagea simturile, etc....... mhmm! pretexte, evident. de fapt.. nu am putut vorbi deoarece eram convinsa ca nu voi fi auzita, inteleasa. aici nu e ciudat ci patetic! e si enervant caci nu am idee cum sa schimb ceva in bine.  e rau, acum.. de nesuportat! sa nu-mi pot exprima verbal emotiile. mai ales cand cel/cea care trebuie sa afle.. nu are timp sa citeasca dar.. nici vorbele spuse par sa nu conteze. well.. timpul nu imi este prieten! nu cred ca vorbele mele vor mai valora ceva cand emotia va disparea. si este foarte important sa invat acum cum sa rostesc: adio! fara sa ma impleticesc de alte explicatii inutile.

marți, 2 august 2011

daca..


                                          
                                        Dacă eram o lună, aş fi fost octombrie                  
                                        Dacă eram o zi a săptămânii, aş fi fost joi
                                        Dacă eram o parte a zilei, aş fi fost un rasarit
                                        Dacă eram un animal , aş fi fost  pisica
                                        Dacă eram o direcţie, aş fi fost  rascruce de drumuri
                                        Dacă eram o virtute, aş fi fost generozitate
                                        Dacă eram o personalitate istorică, aş fi fost milady de winter
                                        Dacă eram o planetă, aş fi fost luna.
                                        Dacă eram un lichid, aş fi fost cascada
                                        Dacă eram o piatră, aş fi fost o perla neagra
                                        Dacă eram o pasăre, aş fi fost soim
                                        Dacă eram o plantă, aş fi fost orhidee
                                        Dacă eram un tip de vreme, aş fi fost ninsoare
                                        Dacă eram un instrument muzical, aş fi fost vioara
                                        Dacă eram o emoţie, aş fi fost melancolie
                                        Dacă eram un sunet, aş fi fost sunetul picaturilor de ploaie
                                        Dacă eram un element, aş fi fost oxigen.
                                        Dacă eram un cântec, aş fi fost no more I love yous (annie lennox)
                                        Dacă eram un film, aş fi fost mic dejun la tiffany (a. hepburn)
                                        Dacă eram o carte, aş fi fost dama cu camelii (alexander dumas fiul).
                                        Dacă eram un personaj de ficţiune, aş fi fost fetita cu chibrituri (de andersen).
                                        Dacă eram un fel de mâncare, aş fi fost crema de zahar ars
                                        Dacă eram un oraş, aş fi fost venetia
                                        Dacă eram un gust, aş fi fost dulce
                                        Dacă eram o aromă, aş fi fost parfum de liliac
                                        Dacă eram o culoare, aş fi fost lila
                                        Dacă eram un material, aş fi fost satin
                                        Dacă eram un cuvânt, aş fi fost incredere
                                        Dacă eram o parte a corpului, aş fi fost mana
                                        Dacă eram o expresie a feţei, aş fi fost un suras abia zarit in coltul gurii
                                        Dacă eram o materie de şcoală, aş fi fost geometrie
                                        Dacă eram un personaj de desene animate, aş fi fost alice in tara minunilor
                                        Dacă eram o formă, aş fi fost o stea 
                                        Dacă eram un număr, aş fi fost 2
                                        Dacă eram o maşină, aş fi fost o motocicleta
                                        Dacă eram o haină, aş fi fost aceea de pe iubitul meu...