despre barbati si femei

  unii barbati sunt mari plangaciosi. se vaita din orice, de la Eva incoace.. nu-i de mirare ca razboiul dintre sexe este inca in plina desfasurare caci femeile s-au saturat sa primeasca mai multe critici decat complimente. adica.. ce fac barbatii cu femeile, de fapt? infasca pe una care este fecioara in toate cele, o mint frumos apoi.. o intorc pe toate partile, intra in fiecare gaura a ei, inclusiv in suflet, uneori o lasa si fara bani, fara prieteni siii... in marele final o schimba pe o alta care este ceva mai fresh. biata fecioara nu are de ales si sufera o transformare majora, in aceste conditii. devine o devoratoare de barbati, in sufletul ei bate vantul de gol ce este dar nu-i bai... ii este mai bine asa decat sa fie umpluta pana la refuz de sentimente care.. stie acum, nu vor fi nicicand impartasite. si-a dat seama, deja, ca ea nu este decat o jucarie in mainile barbatilor asa ca trebuie sa fie foarte atenta la toate rotitele ei, care pot fi stricate (si de data asta, pentru totdeauna) in mainile vreunuia care nu are idee cum se pastreaza o opera de arta. da, stiu... ultimele cuvinte pot fi luate in ras de Maria sa misoginul. acesta ar trebui sa se gandeasca totusi ca acest tip de femeie a fost creat de el insusi. deci.. care mai este rostul hohotelor de ras? rade de el, adica..  

  barbatul care critica femeia ar trebui sa invete sa taca din gura. caci femeia nu se inraieste din proprie initiativa ci tot din cauza barbatului care nu se poate abtine sa nu incerce sa o schimbe dupa bunul lui plac. si nu este o dovada de inteligenta din partea lui sa-si bata joc de ceea ce el a creat,  este mai bine sa repare ce a stricat. altfel... femeia va fi intotdeauna in razboi cu barbatul. si nu poate fi judecata pentru actiunile ei. vina nu ii apartine.

neincredere

  intalnire in doi. timpul se impiedica de fiecare clipa, neputandu-se hotari pe care dintre ele sa o lungeasca.. toate sunt unice. dar trecatoare, da.. frisca se topeste incet in cafea, o intorc cu lingurita pe toate partile schimbandu-i culoarea.. diferite nuante imi incanta privirea. dar nu si gandurile. ele sunt undeva, departe.. in clipele trecute ale altei intalniri, alta cafea. aceeasi companie. si imi pare ca ma invart intr-un cerc inchis, nimic nu se schimba,  exceptand decorul. sentimentele raman in continuare ascunse in ceata unde troneaza, neclintita, confuzia.

  uneori, cred ca pot zari dincolo de vis.. la granita cu realitatea. imi imaginez ca tot raul e doar in mintea mea si temerile nu sunt reale, deci. cat de greu poate fi sa ma las iubita din nou? sa accept fiecare mangaiere pe pielea mea asa cum este ea, nu cum o vad eu.. plina de subintelesuri ostile. sa nu mai pun la indoiala fiecare cuvant, imaginandu-mi ca face parte dintr-un scenariu menit sa ma rataceasca de adevar.
  da, e greu. tocmai pentru ca stiu cat doare cand aflu ca sunt mintita. ma tem de acea durere..

 

    m-am inchis intr-o fortareata bine pazita de neincrederi multe, multe.. le-am pierdut sirul la numarat. si nimic si nimeni nu poate sa treaca de ziduri, nici macar sfaturilor bine intentionate nu pot sa le dau atentie. am si eu asa ceva si stiu cat de usoara este vorba atunci cand tu esti in afara miezului chestiunii. si sunt constienta ca lipsa schimbarii ma face sa bat pasul pe loc, ba chiar sa dau si inapoi, cateodata.. totusi, nu ma vad prea curand eliberata din fortareata aceasta. pana acum, nu am observat ca ar conta cu adevarat pentru cineva sa o sparga.

  ..ma simt dezgolita de toate mangaierile, uitata in privirea celui care a suprapus alta imagine peste a mea si as vrea sa ucid fiecare cuvant care indrazneste sa apara pe buzele lui. caci, tot incerc sa cred dar nu reusesc. 

happy dragobete

  am auzit tot soiul de chestii mai mult ori mai putin interesante, zilele acestea. cateva dintre ele sunt chiar si enervante. de ex... un prieten de-al meu din cale afara de comunicativ a tinut mortis sa-mi impartaseasca o istorioara despre un amic al dansului si cele doua iubite ale sale (nota: una dintre ele nu stie de existenta celeilalte.) siii... amicul asta extra-viril are o idee stralucita despre cum sa le impace pe cele doua de ziua indragostitilor. pe una dintre ele o cadoriseste de valentine's day iar pe cealalta de dragobete. la.. sarbatoarea din urma tine cel mai mult, evident, caci e patriot suta-n suta. ori iubita a doua ii inflacareaza mai mult jarul din inima, el o stii..

  alta chestie din cale afara de enervanta ar fi alta istorioara auzita de prin parti invecinate. cum ca.. tocmai in ajun de dragobete, o nevasta a aflat dintr-o sursa sigura, verificata, dovedita.. ca mult iubitul ei sot ar sari iepureste prin cearsafurile ei cu un tinerel  vagabond, nespalat dar fara inhibitii si mai ales fara pretentii materiale. sex sa fie ca in rest...

  ..si tocmai in clipa cand am indraznit sa sper ca iubirea nu este un lucru.. si mai ales ceva de luat in ras de o majoritate, saracul meu gand frumos a fost atacat de inca o.. istorioara. deci.. un BARBAT in toate cele fizice dar mai ales imorale.. a incercat sa-si inece mult adorata, imediat fosta iubita, in propriul ei  sange pentru ca nu puteau ajunge la un acord comun  privind locatia unde ar fi putut sarbatori mult asteptatul dragobete. ea vroia la dans, el la teatru.  si, in final.. a venit circul la ei acasa. halal relatie de iubire..

  sa fiu al naibii daca n-am sa umblu prin oras, pe la prieteni, oriunde.. cu dopurile bagate adanc in urechi, sa nu mai aud grozavii din astea care nu fac altceva decat sa-mi strice buna dispozitie. pe care incerc cu de-a sila si acum sa mi-o inghesui in suflet.. poate, asa.. se dau mai incolo toate amarurile ce nu ma lasa sa traiesc bine. si frumos. incerc degeaba sa uit ca prezentul meu inca se dusmaneste cu trecutul din cauza caruia sunt singura, neincrezatoare si.. binecuvantata cu prea mult spirit critic.

  dar seara nu s-a incheiat inca. urmeaza sa deschid un capitol pe care l-as sterge bucuroasa din tragi-comedia care imi scrie viata. adica.. intalnire cu bucluc, dansand cu lupii, in pat cu dusmanul.. etc. totusi, sunt sigura ca nu voi regreta nimic. n-as avea unde sa mai pun regretele alea, ce e acum in mine da deja pe dinafara.. m-as duce undeva sa ma laud dar ma tem ca si altii au asa ceva si as parea demodata. oricat de mult ar placea lumii sa auda despre vise sfaramate si alti fluturasi pierduti pe calea sambetei.

  aaa.. uitasem: happy, happy dragobete si pentru tine.. :))           

iarna

funny pics

chestii siropoase

valentine's day.. is today.. and roses are red, violets are blue.. I'm not in love, deci.. nu am nici un motiv sa sar in sus de bucurie din gramada de cadouri siropoase, parfumate.. nu-i grav. am avut zile mai rele.
  unii oameni asteapta cu nerabdare venirea acestei zi, dar mai sunt si suflete ranite care refuza sa creada in existenta acestei zile caci le aminteste de iubirea pierduta sau neintalnita inca. iar altii pur si simplu urasc ziua asta din cauza ca nu sunt sentimentali, ori zgarciti.. ori prea ocupati ca sa ii acorde importanta.

  well... eu sunt de parere ca trebuie sa existe macar o zi in calendar dedicata iubirii. pentru cei care uita de ce o anumita persoana se afla inca langa ei. in vartejul evenimentelor de tot soiul te poti pierde, de tine insuti ori de persoana care te iubeste. asa ca.. toata galagia asta care bubuie din tv, pe internet, pe strazi.. cu ocazia acestei zile, este binevenita. si este inca un prilej pentru a primi cadouri. bien sur.. aceste atentii se pot oferi oricand, nu doar astazi dar sunt oameni care nu isi permit sa ofere in fiecare zi altceva decat cuvinte frumoase, gesturi tandre, poate si vreo floare culeasa din marginea drumului. romantici cu buzunare goale, sunt frumosi si ei.

   si pentru mine a fost frumoasa aceasta zi.. pana acum doi ani. nu am chef sa scormonesc dupa detalii dar..trebuie sa imi fi parut groaznic de rau dupa cadoul ce nu l-am daruit atunci partenerului meu. aflasem deja ca se grabise sa faca schimb de cadouri cu altcineva. si e posibil sa-l fi omorat chiar atunci pe valentine asta, nici chiar dragobetele ce a urmat nu a scapat teafar. resentimente au ramas destule, totusi... inca pot sa ma bucur pentru indragostitii care isi sarbatoresc astazi dragostea. si le urez numai bine! :))

...

ganduri de dimineata..spre pranz

  ah, ce cruda este dimineata asta! azvarle inspre mine cu razele-i PREA stralucitoare, si care sunt de fapt sageti veninoase menite sa imi cauzeze o orbire brusca si definitiva. incerc sa parez cateva din atacuri rasturnand cu de-a sila in cana mea de cafea cativa ingeri negri. savurez apoi gustul victoriei cu maxima incantare.

   totusi.. imi simt genele grele de vise. s-au impotmolit in bietu-mi subconstient si de cateva ore fac ravagii pe-acolo.
intr-un vis.. o lupoaica tanara si flamanda indrazneste sa-si faca culcus pe pieptul meu si respir anevoie sub povara dorurilor ei. tentatia de a ma contopi cu ea este mare! asa, as simti si eu ..ceva.. si poate as reusi astfel sa ma uit la luna cu mai putina dusmanie, imbracandu-mi gandurile urate intr-o dulce ..? melancolie..

   in visul urmator nu se fac versuri. ritmul respiratiei se inteteste pe drum cu urcus. si pe masura ce ajung la capatul ostenelii.. privirea imi dezvaluie o cabana din lemn asezata la poale de stanci innegrite de vreme. in fata ei, asteptandu-ma, zace tolanit un lup alb. privirea-i dezarmanta ma pune pe ganduri.. sa inaintez spre el ori nu? el nu face nici o miscare, de parca nu ar avea intentia sa atace. totusi, nu pot avea incredere in privirea lui care ma cheama dar .. parca.. ma si avertizeaza in acelasi timp sa-mi pretuiesc cu atentie clipele ramase.
  e numai vina lui m.. care a trebuit sa-si puna pe facebook tocmai poza lupului astuia asa de alb, de frumos, de primejdios.. si acum bantuie prin visurile mele! poate si cabana e tot a lui caci nu l-am intrebat daca are.. :)
  si fireste.. ultimele franturi din visul ce a urmat se pot descrie cam asa.. eu, alergand in goana nebuna pe campul cu flori.. fiind fugarita de o haita de lupi flamanzi. si strigand in gura mare: nu sunt scufita rosieeeee.....:)))

.. cu tot cu visele astea atarnand de genele mele ca piatra de moara, descopar apoi ca sunt in stare, totusi, sa descifrez sensul ascuns in frazele atat de bine construite de octavian paler in cartea lui mult iubita mie: calomnii mitologice. indeosebi citesc si recitesc cu mult  entuziasm capitolul intitulat: paradis fara sarpe (pledoarie rostita de o femeie la procesul lui don juan). exceptional! magnific! si foarte adevarat. il recomand tuturor barbatilor care se cred a fi urmasii acestui indraznet cuceritor de.. paturi.. :)) stiu .. ca sper in implinirea unei iluzii.. crezand ca au sa inteleaga ceva, dar sunt de parere ca pentru toate exista un inceput.
  "ne dorim, de fapt, un barbat care, patrunzand intr-o dragoste, sa lase in urma meschinariile, asa cum isi lasa musulmanii incaltarile la usile moscheilor. nu sa pastreze in buzunar un carnet cu telefoanele altor femei in timp ce-ti jura tie dragoste eterna." genial..
  simt ca nu mai am mult si ma apuc sa mai vars o gura din paharul amaraciunii, ca prea s-a umplut. mi-s drumurile pline de barbati care aduleaza doar senzatia de beatitudine pe care o descoperi cu ajutorul sexului. nu sunt  impotriva dar.. sa mai bage si altceva pe langa.. un feeling, ceva, ca deja devine plictisitor. am impresia ca dansez cu papusi gonflabile.

  "un ultim gand nu-mi da pace. iar. mana mea, captiva in imbratisarea mainii tale. un bizar scurtcircuit m-a ars pe piele, abia simtit. totusi.. in clipa urmatoare, mana mi-a tremurat. nu mi s-a mai intamplat. ce-o fi insemnand, oare..? ai reusit sa simti ceva.. in sfarsit? orice ar fi fost, te-am respins fara sa fi constientizat asta."  

prietenie cu beneficii

  pe bune, nu inteleg.. de ce unora li se pare asa de grozav sa aiba o relatie gen: prietenie cu beneficii. pentru cine habar nu are ce inseamna asta, va lamuresc eu. te culci cu amicul ori amica ta. fara obligatii, doar sex. intamplator, cand aveti chef si timp. ba chiar.. poti avea mai multe relatii din astea in paralel. fara resentimente, deci.

  eu pun suflet in oricare relatie o am, de simpla prietenie ori dragoste. dar nu le amestec. nu am suficiente resurse incat sa ma pot culca cu doi barbati,  pe putin.. in paralel. si chiar nu pot continua o relatie de amicitie daca am facut sex cu respectivul, intamplator ori nu. asta, numai daca nu pot vedea in amicul ala un posibil iubit. altfel.. ar fi urat sa ma indragostesc de cineva care nu are nevoie sa-si inghesuie in suflet un bagaj emotional inutil. asadar, incerc sa ma indepartez de persoanele care aduleaza acest gen de relatie. prea libertine pentru gustul meu.

  totusi.. am intalnit si barbati care, desi nu vor sa se implice sentimental intr-o relatie, sunt gelosi. din mandrie, cred. nu se sfiesc sa impuna, subtil ori nu, celeilalte persoane acest gen deplorabil de relatie dar ii interzic categoric sa aiba o alta in paralel. doamne-fereste sa se indragosteasca de altul, adica..  sau o pune direct in categoria curvelor. dar ei ce sunt, daca nu asa ceva? majoritatea barbatilor de soiul acesta inseala fara a avea remuscari. considera ca viata este si asa scurta insa habar nu au sa o traiasca frumos. ei o fac praf. prin baruri, cluburi, impreuna cu "baietii". insista sa-si imbibe ratiunea in alcool si fum de tigara. parca ii aud, iar.. (of, am trait in preajma barbatilor, deci nu scriu tampenii) impartasindu-si unul celuilalt experientele in materie de femei, laudandu-se grozav cu masculinitatea, inteligenta, perfectiunea lor. si.. femeile.. sunt insa niste javre patetice. deci, traiasca berea! asta iti da niste idei extraordinare..

  nu pot sa respect un om care imi propune o prietenie cu beneficii. cadourile, banii, lucrurile materiale, deci.. nu ma intereseaza foarte mult. imi plac, la inceput.. insa, daca doar asta primesc de la un  barbat, doar atat poate el sa imi ofere.. atunci, prefer sa ma indepartez de el. nu as fi in stare, niciodata, sa fiu eu insami langa el, sa-l coplesesc cu atentii, dragoste.. nimic! nici macar vorbe n-as avea sa-i spun, nu i-as cauta compania, deci. si mi-ar fi sila sa-l ating..

  nu mai sunt o adolescenta. totusi, nu visez la o dragoste ca in povesti.. dar! consider ca nu ma pot nici injosi sa accept o relatie care nu imi va ferici niciodata sufletul. din pacate, nu am de unde alege. intalnesc doar barbati care se cred din cale-afara de inteligenti, moderni si perfecti in toate cele. de fapt, sunt imaturi. oh, vai de ei! sau.. vai de mine???

aiurea prin zapada

 mie imi place zapada. doar ca.. nu m-am asteptat sa fie asa de multa. e ca si cum iarna si-ar fi invitat toate verisoarele primare de la polul nord sa vina sa cotrobaie prin tara la noi. cauzand accidente stupide si alte orori de neimaginat. nici sa pasesc normal nu mai sunt in stare, de azi dimineata.. am mereu impresia ca patinez spre spitalul din apropiere. si in drum spre serviciu sunt nevoita sa aud cum urla nervii soferilor care nu s-au trezit prea devreme, desi cu noaptea in cap, ca sa faca ceva.. orice.. sa le porneasca odata blestematul ala de motor la masina! am observat cu stupoare ca unii prefera sa injure pe frantuzeste. eu m-am bucurat.. macar asa nu mai intineaza biata limba romaneasca care si-asa este destul de pocita venind din gurile celor care nu au invatat inca sa citeasca ori si sa scrie corect. ma astept ca pe maine sa aud injuraturi in limba eschimosilor. daca frigul  nu isi domoleste asprimea, oricum vom semana leit cu acestia. chiar ma gandesc, inca de pe acum, sa ma interesez unde se pot tine cursuri de pescuit la copca. caci vom fi prea infrigurati ca sa mai zburdam spre un amarat de abc dupa cele de-ale gurii. poate, cu ocazia asta.. se gandesc si vecinii ori/si vecinii vecinilor sa incingem un foc de tabara vesel si sprintar la care sa ne prajim pestele prins. asaa.. ca sa ne cunoastem un pic mai bine caci m-am saturat, zau.. sa dau binete la toti necunoscutii care pretind ca m-au vazut cel putin de doua pana acum si gata.. ne credem prieteni la catarama. sper, numa'.. sa nu apara si popa la binecuvantat pestele caci am o problema cu astia care se cred religiosi in ochii lumii si ei vor doar sa manance pe gratis inclusiv si vilele tricolore pe care si le ridica in ritm de ciuperca dupa ploaie..

m-a tampit de tot frigul asta.. insir numai aiureli. de fapt, sunt enervata. adica.. om de zapada am facut, ingeri in zapada la fel, cu fulgii de nea m-am intrecut in toate vitezele.. i-am si "cantarit", sucit pe toate partile..  cu bulgari m-am batut pana mi-au capitulat manusile... cu vantul ma cert insa de cateva zile, asta insista sa mai rataceasca pe-aici inghetand totul in calea lui. nu vrea sa plece si .. numai pace nu-i! dar, gata! ce-i prea mult strica. pana si copiii de sanie vor sa se strige piua. bietii de ei..

ganduri desculte

  seara trecuta.. fum, muzica veche, vin, biliard, companie surprinzatoare. timpul se invartea isteric in jurul meu incercand sa-mi aminteasca tristetea clipelor care se pierd aiurea.. incercam sa nu ascult nimic, eram ocupata sa-mi desenez pe chip diverse masti. si care ar fi putut place cuiva. pana si vorbele-mi sunau diferit, pierzandu-si adevaratul sens la jumatatea propozitiei.. asteptand sa fie completate de ale altora. doar pentru a le face placere..

  ..imi amintesc si ca abia asteptam sa mi se termine vinul, ma deranja reflexia distorsionata a chipului meu  in culoarea sangelui. imi recunosteam ochii ce pareau a fi in asteptarea lacrimilor, buzele zdrentuite in inclestarea sarutarilor mincinoase, forma chipului care se modela dupa masca indiferentei, apoi a dezgustului.. si apoi a renuntarii de sine, abandon in desfraul dulce in care nu zace nici o constiinta..

  manuiam tacul cu furie, cateodata.. caci am invaluit  bilele multicolore in forma clipelor care m-au facut nefericita. cele care dureau cel mai mult, pe acelea le-am ratat. imi ingenuncheau puterea. cumva.. aveam impresia ca joc cu mine insami, cu temerile mele si pierd.. iar si iar.. si atunci simteam cum luminile din incapere se schimba, se rotesc deasupra mea.. eram tentata sa opresc totul, sa ma ascund in umbra cuiva.. doar a mea sa nu fi fost!

  si seara s-a terminat doar atunci cand in coltul gurii incepuse sa-mi infloreasca surasul amar. obosisem sa port masti. sa imbrac gesturi care nu-mi apartineau. imi pare bine ca am plecat inainte sa fiu vazuta, mi-ar fi fost jena sa ma las dezgolita de priviri mirate. ce-ar fi putut intelege ele din amalgamul numit EU? nimic..

  totusi.. inca si acum ma obsedeaza o ramasita din seara tarzie. o intrebare. poate pusa din intamplare, din simplu amuzament. se tot plimba printre gandurile mele creand haos.
  "deci, tot ce vrei de la mine este sex?"
  ah..as fi vrut sa raspund si eu, ca multe altele dinaintea mea.. ca este foarte dureros sa stiu ca nu imi pot desface picioarele pe cat de larg mi-e sufletul.  mai ales cand sunt sigura ca cine ma priveste nu are suflet.

  cred ca ar fi fost in zadar sa rostesc aceste cuvinte atunci.. si inca.. sa mai adaug: "nu mi-ai oferit altceva.."