Pagini

joi, 15 martie 2012

despre prietenie


"calitatile spiritului pot sa sporeasca numarul admiratorilor nostri, dar numai calitatile inimii ne castiga adevaratii prieteni." (anonim)

duminică, 4 martie 2012

arta chinezeasca









ziua nu-i ca seara.. (de inima albastra)

  asta-s eu.. o insomniaca incurabila. la ora asta.. (o fi 1, poate 2..) cand altii, mai sanatosi la minte-trup, au adormit o data cu oile lor care sar in continuare gardul... la mine, bietele oi dau cu capul direct in gard. si adio somn! welcome... ugly thoughts.
  ..ziua incepuse chiar bine, tresaream de incantare o data cu aparitia fiecarei raze de soare primaveratic. ma incapatanam chiar sa admir ciripelile (de altfel, enervante) care ma salutau de dupa fereastra. toate bune si frumoase pana cand am indraznit  sa ies pe usa afara .. sarpraiz!!! o palma de vant imi ingheta pe buze zambetul ce n-apucase inca sa se largeasca pe cat mi-era sufletul de voios.  dar mi-am zis atunci, inciudata: eu nu ma las.. ma duc sa caut primavara! si am gasit-o la muzeul de la poalele cetatii. se atasase de broderii, picturi, evantaie si umbrelute chinezesti.
   mi-au placut foarte mult exponatele si am admirat indelung talentul, originalitatea si rabdarea artistilor. dar si mai mult  mi-ar fi placut sa fi fost in locul lor. ei.. poate in viata viitoare sa-mi pot indeplini dorinta, cea de acum nu mi-a daruit asemenea calitati.
  cu o asemenea amiaza fascinanta.. visam deja la o seara perfecta. dar nu este pentru cine isi doreste/se pregateste.. chiar daca eu aveam in plan sa dansez, doar. nu pare a fi o dorinta imposibila. totusi.. ar fi trebuit sa ma gandesc ca nu am reusit niciodata sa ma imprietenesc cu norocul.
  deci.. intru in J pub.. afisand o indiferenta mascata cu succes de fumul gros de tutun ce duduia din plamanii celor pe langa care treceam. loc de stat n-am gasit, imi invarteam aiurea si mai ales degeaba privirea pana in cel mai ascuns coltisor din toate incaperile. si parca, totusi.. doua scaune inalte imi faceau cu ochiul. o clipa mai tarziu, ochiul asta a inceput sa mi se zbate nervos..  insa. amici de-ai LUI pazeau cu strasnicie spatiul de langa ei ramas liber, adjudecandu-l ca fiind personal. si, deodata.. pac! o palma imaginara mi-a invinetit obrazul.. era ratiunea care m-a alertat ca am venit degeaba pana acolo.  a avut dreptate. scaunele inalte nu pareau sa fie pe placul domnului. a se citi traducerea libera:
"nu vreau sa ma vada prietenii cand dansez cu tine, iti vorbesc frumos si inca te mai si mangai cu subintelesuri"
  pac-pac-pac.. incet dar sigur.. simteam ca raman fara sange in obraz.. se prelinsese tot pe dinafara. si nu m-a incantat conversatia lui care se voia amuzanta, la intoarcerea din drum. nici provocarea unor jocuri inteligente, deosebit de captivante, o ciocolata cum n-a gustat elvetia.. ori niste cearsafuri intinse pe patul placerii, special pentru mine. nimic... trageam din tigara, gandind ca ar fi fost mai bine sa nu fi gandit deloc... taraindu-mi pasii zgribuliti spre un adapost in care sa-mi ascund frustrarea. acasa.
  daca un barbat nu este capabil sa aiba o relatie cu o femeie, atunci sa ramana cu "prietenii". se gasesc pe toate drumurile si nu costa mult. doar cateva masti la schimb.. si la vie est en rose.. :))

sâmbătă, 3 martie 2012

despre durere

durerea nu cere lacrimi degeaba. are nevoie de ele ca sa plece.. ori, macar sa se ascunda intr-una dintre camerele mintii tale si de existenta careia este posibil sa uiti daca vei evita sa intri zilnic in ea.compania oamenilor veseli sau vreun hobby care sa nu iti opreasca pasii in loc pot ajuta la izgonirea durerii, de asemenea. ori, poate.. un serviciu solicitant care sa-ti inlocuiasca gandurile cu altele noi si care nu au nici o legatura cu ceea ce te face sa suferi.
  insa.. exista si acea durere care iti taie rasuflarea. inima ta incepe sa tipe in ecouri lungi, spargand tacerea care s-a asternut peste toate celelalte sunete din jurul tau in momentul socului. si nu esti capabila sa vezi lumea altfel decat cu incetinitorul. dar nu poti intelege nimic din ceea ce vezi .. durerea nu te lasa sa gandesti. s-a incolacit in jurul tau, patrunzand in fiecare fibra din trupul tau si umpland fiecare gol cu atat de multa amaraciune! ah.. de-am avea norocul, in momente ca acestea, sa ne gasim alinarea intr-o imbratisare! ea inmoaie sufletul si iti gaseste lacrimile care izgonesc  din tine durerea. ori.. si mai norocosi sunt cei care reusesc sa se imbratiseze singuri.
  durerile mele sunt izgonite cu ajutorul cuvintelor scrise. si pe care nu imi place sa le citesc de prea multe ori.  ma grabesc sa dau pagina mai departe, in cautarea unora mai vesele. furtuna a trecut, intotdeauna trece. si chiar daca.. linistea de dupa furtuna ma surprinde uneori ingenuncheata in praful clipelor moarte, cautand un rost in toate.. rugandu-ma sa nu fi suferit degeaba.. nu stiu cum ori de ce, se pare ca reusesc sa ma ridic in picioare singura. nu neaparat mai puternica, mai degraba imprietenita cu gandul ca exista batalii pe care nu le pot castiga. dar le pot amana deznodamantul intr-o fuga de mine insami cand simt ca nu ma pot suporta ori nu ma suporta altii.

joi, 1 martie 2012

martisoare, flori si un cer plin de stele

   "se spune ca intre zilele de 1 si 9 martie, baba Dochia isi implineste destinul urcand muntele, impreuna cu turma sa de oi. aceste zile sunt cunoscute ca fiind zilele Dochiei sau Babele. vremea in aceasta perioada este foarte capricioasa si schimbatoare, intocmai ca si caracterul Babei. zilele babei sunt intruchiparea luptei dintre iarna si primavara."

    eu mi-am ales baba pe ziua de 7 martie. ca in fiecare an, de altfel.  in majoritatea anilor am avut parte de o vreme capricioasa cu vant, ploaie, soare, uneori si ninsoare.  rareori a fost senina de la un capat la celalalt. si mult m-as mira acum sa fie altfel decat capricioasa deoarece nu imi sta mie in fire sa fiu plictisitoare.. :))
  cat despre martisoare.. am pus cateva la colectie.  un dragon albastru si o stea roz-sidefiu mi-au incantat in mod deosebit privirea si as fi vrut sa pot spune la fel si despre baietii ce mi le-au daruit.  insa florile nu mi-au placut deloc caci sunt albe si imi amintesc mai mult de inmormantare decat de altceva. deci.. buchetelele de zambile le-am inghesuit intr-o garafa si astept cu nerabdare sa se ofileasca. mi-s dragi doar lacramioarele ce  l-am primit de la un necunoscut, in drumul meu inapoi spre casa. pentru ca i-au placut  florile din parul meu, cica.. si privirea visatoare. ar mai fi vrut sa-mi daruiasca si altceva... vreun numar de telefon, o promisiune si un zambet larg.. dar n-am mai stat de vorba. nu simteam ca bate de undeva vreun vant al schimbarii.

  in aceasta seara.. cred ca mi-as dori o plimbare sub cer instelat. insotita de o tacere de cuvinte si priviri mult graitoare de dulce. poate si o imbratisare din aceea care te lasa o clipa fara suflare si care te indeamna, astfel.. sa cauti alinare pe buze catifelate.. si toate astea, pe un drum care nu duce nicaieri.