despre ura..

                                           esti rece inauntru, imi amintesc sarutul tau de gheata

                                           in care mi-ai incatusat sufletul, in ultima noastra dimineata..

                                           si ochii tai seci de lacrimi.. rascolind prin cenusa simtirii mele..

                                           colectionar de aripi frante.. n-ai obosit sa ratacesti prin visele-mi rele?                                                                                                                                                                                                                                        

doua palme sa-mi dau si-mi revin. prea multe pasarele zboara in jurul realitatii mele, m-am saturat de triluri false.. uneori castig, alteori invat. am sa ma concentrez pe ultima varianta.

ura este cel mai puternic sentiment. distruge orice atinge. in prima faza nu simti ca te doare, nu observi consecintele vorbelor/gesturilor  tale. nu te impresioneaza balta de lacrimi in care ai inecat visele cuiva. nu recunosti disperarea din inclestarea altei maini care incearca sa regaseasca mangaierea mainii tale. tristetea  din glasul victimei tale iti zgarie timpanele.. imaginea ei este distorsionata intr-un mod dizgratios in privirea ta. tot ceea ce mai poti sa simti este dorinta de a rani.  si..  cand sangele inceteaza sa mai fiarba in tine.. nu ti-a  mai ramas nimic. nimic decat durere. prefer sa ma prefac ca urasc, mi-e teama sa simt cu adevarat cele descrise mai sus. si imi simt durerea mai suportabila atunci cand stiu ca ma uraste cineva. imi compatimesc calaul...sufletul lui are fisuri ireparabile.                                                                                                                                                                                                                                             

regrete

clepsidra timpului iubirii noastre s-a spart,
clipele moarte revarsandu-se trist pe covor..
zaresc dare de sange innegrit in urma lor..
sunt ramasitele sufletului meu, din sufletul tau alungat.

cu mana tremuranda ating un ultim dor..
imbatat de iluzii, se zbate in umbra amintirii.
ma contopesc cu el, vrand sa dau aripi iubirii..
in zadar, strang in pumn doar lacrimi ce mor.

caut, apoi, in bezna simtirii prapastia rece
in care am ratacit sperantele-mi toate,
le vad risipite pe stanci.. biete zdrente-ndoliate..
n-au izbutit sa domoleasca asprimea timpului care trece.

incatusate in trecut sunt visele mele frumoase..

regrete ma ranesc cand mi-amintesc de ele,
de ziua in care ti-am marturisit sentimentele mele..
si pe care le-ai ucis in ecoul unei promisiuni false.

de sarbatori..

imi place sa gatesc. stiu sa gatesc. in special.. persoanelor care imi sunt dragi le pregatesc delicatese exceptionale. darrr.. totul cu masura! nu voi intelege niciodata pe aceia care nu ies din bucatarie pana nu termina de golit camara, frigiderul, congelatorul.. gatind cat pentru toata armata romaneasca, desi in casa aia locuiesc cateva persoane. sarbatorile sunt ocazia perfecta pentru unii ca sa isi iasa cu totul din minti. cheltuie in prostie pana si banii care nu ii au, indatorandu-se inzecit.. de parca ar trai ultimele lor zile. si, pentru ce? burta sa fie plina.. altceva nu mai conteaza? nici nu vreau sa ma gandesc la resturile colosale care se arunca apoi, fara regrete.. caci mi s-ar face rau! detest risipa, de orice fel. (dependenta mea de nicotina este o exceptie, desi e daunatoare.. :P )

apoi.. imi displac toate acele conversatii interminabile despre regasirea credintei, acceptare, testare, etc. sarbatorile religioase desteapta in unii o evlavie extraordinara, devin sfinti peste noapte.. si blameaza aparenta ta indiferenta la chinurile renasterii lor miraculoase. iti nenorocesc convingerea ca ai fi un om bun, ingrozindu-te cu descrierea flacarilor din iad.. maa laaasi? insomniile mele sunt create de demoni  mai inspaimantatori decat nonsensul din balbaielile unor fanatici. daca vor sa salveze suflete, sa faca vizite in cartierele rau famate, in puscarii ori in spitalele unde zac bietii muribunzi.

in rest.. sunt bine. indragostitii ma fac sa ma simt asa. privindu-i, ascultandu-i, sunt tentata sa cred ca tot ce ai nevoie pentru a fi fericit este sa iubesti si sa fii iubit. incerc.. desi, viata imi da palme in continuare. oare, cat timp mi-a mai ramas pana la urmatoarea despartire..?