just friends. no romance..

am bagat de seama ca unii barbati confunda oricare cuvant ori miscare de-a mea cu flirtul. daca zambesc la vreuna din glumele lor ei cred ca sunt asemeni unei fortarete pe jumatate cucerita. un simplu schimb de priviri intr-o clipa de tacere este interpretat ca o invitatie la ganduri nebunatice. imi plimb ganditoare degetele pe barbie, in coltul gurii.. asta ii face sa creada ca doresc sa fiu sarutata. imi aranjez putin haina pe mine, se gandesc imediat ca vreau sa le atrag atentia asupra vreunei parti a corpului meu. dansam putin, extazul evident ce ma cuprinde la auzul melodiei ii inflacareaza.. gandind ce bine stiu ei sa tina o femeie in brate. ma joc cumva cu bratarile de pe mana, rasucesc pe degete vreun fir rebel ce-mi gadila tampla.. astea sunt precis vreo invitatie secreta la mangaieri senzuale. pffff.....

poate ca nu plac tuturor celor care imi interpreteaza astfel gesturile, nici nu ma intereseaza.. ceea ce ma infurie este ca sunt inteleasa gresit. orgoliul acestora trebuie sa rada in hohote la gadilaturile flirtului acelor femei care i-au convins ca sunt irezistibili ori ca toate suntem la fel dar cand drumul lor se intersecteaza cu al meu.. prostiile astea trebuie sa inceteze. nu devin extraordinar de constienta de corpul meu doar atunci cand sunt barbati in jurul meu. daca glumele lor n-ar fi haioase, nu as rade aiurea. si obisnuiesc sa ma uit in ochii celui cu care vorbesc, chiar si atunci cand isi odihneste putin vocea.. etc

deocamdata nu doresc sa seduc pe nimeni. asta ar insemna sa incerc sa-l cunosc.. sa aflu ce-i place. si eu nu sunt intr-atat de interesata de cineva incat sa vreau sa-l cunosc mai bine. prefer sa fiu o simpla amica, transformarea unei prietenii in ceva mai intim n-ar face decat sa ma sperie si sa fug. se pare ca trec printr-o perioada in care nu-mi doresc decat intalniri nevinovate. si putina distractie..

ciocolata amaruie..

cand nu ploua e ceata. nu-mi sta in fire sa ma plang dar iarna n-ar trebui sa ninga.. ? au trecut multi ani de cand nu m-am dat cu sania, am chef acum. as fi vrut sa merg macar la patinoar insa n-am gasit un partener potrivit, singura nu ma distrez. si e mai romantic sa alunec in bratele cuiva..

..nu-mi ramane decat sa-mi umplu buzunarele cu petale de trandafiri si sa ma pierd in ceata, in cautarea unei cafenele linistite. acolo ma asteapta o ciocolata fierbinte, langa o companie agreabila. si unde cuvintele fiecaruia se imbratiseaza apoi intr-o conversatie despre orice. nu indraznesc sa numar clipele, le-ar intuneca frumusetea.. 

ma simt bine. nu-mi amintesc de ce mi-a fost teama de el, pare o persoana placuta. glasul, gesturile lui.. imi par familiare, chiar. de parca l-as mai fi intalnit candva. zambetul lui ma incalzeste atunci cand vreo indoiala fugara imi inaspreste glasul. imi da curaj sa fiu eu insami.

..vorbind de singuratate, mainile noastre se intalnesc intamplator. nimic. nu simt nimic. doar cuvintele ni s-au imprietenit, pielea mea il respinge. poate.. m-am obisnuit prea mult cu atingerea altcuiva.. ganduri se revolta inauntrul meu, amintindu-mi ca acela s-a abandonat deja in imbratisarea alteia. eu.. de ce nu pot??? incerc sa-mi ascund enervarea, surasul meu e stramb.. si ma dor degetele in stransoarea celorlalte..

"revino la mine!" il aud, deodata.. "n-am sa-ti fiu complice in razbunarea asta a ta. eu chiar te plac, nu intelegi?"

..tacere. prea graitoare.. aud clipele grele spargandu-se de geamuri, asemeni stropilor de ploaie.. aud inauntrul meu si hohotele de ras ale propriei mele lasitati. mi-e greu dar imi regasesc calmul, astern peste surasul meu o masca a inocentei si-apoi indraznesc..

"inteleg si te accept." 

inainte.. ma gandeam ca nimeni n-ar trebui sa-si bata joc de sentimentele cuiva. acum sunt mult prea batjocorita ca sa-mi mai pese. iubirea imi pare un mit. ceva.. demodat, prafuit si de neiertat.