Pagini

sâmbătă, 4 aprilie 2015

se poate si mai bine..

primavara asta miroase frumos. imi umplu buzunarele cu flori si hoinaresc prin oras atat cat imi permite timpul liber apoi navalesc in bucatarie si prepar cele mai fanteziste prajituri pentru my kid. dispozitia mi-este atat de flower/power si peace  (pis) man incat ma indur chiar sa presar pe pervazul ferestrei si cateva ramasite dulci porumbeilor iubareti, desi nu-mi place deloc soiul asta de pasari. de fapt, dispozitia mea vesela  se aseamana cu un zbieret de disperare/incapatanare caci nu vreau sa-mi tulbur aiurea echilibrul interior deoarece am auzit o sumedenie de istorioare picant-amarui despre unele relatii de cuplu, zilele astea. dar hai sa intru furtunos in miezul chestiunii..
imi plac femeile care, fiind constiente de atuurile lor, nu se tem de barbati. stiu exact ce vor de la ei si cum sa obtina. si asta, repede. timpul nu sta in loc pentru nimeni si capata importanta majora mai ales atunci cand oglinda de acasa cat si cea din privirile celor din jur le arata ca tineretea lor a inceput sa-si faca bagajele pentru o calatorie fara intoarcere.
am vazut insa si femei invinse. anii de supliciu le pot estompa identitatea, care este inlocuita cu cea a partenerului lor mai puternic. relatia lor s-a impotmolit intr-un punct stabilit acum mult timp si s-au obisnuit cu ideea ca mai bine decat atat nu se poate. ele nici nu indraznesc macar sa se mai gandeasca ce rusinos este sa ramana la stadiul de intalniri ocazionale desi la inceput le-a convenit acest fapt. si acum, cand ar vrea mai mult, nu fac decat sa schimbe o casa cu alta pret de cateva ceasuri pentru urmari impreuna cu partenerul programul de la tv. rarele iesiri in oras se limiteaza la aceleasi baruri, unde conversatia nu sclipeste prea ades pe aceeasi lungime de unda. exista teatru, cinematograf, cofetarii, restaurante, cluburi ori parcuri dar pentru altcineva nu pentru ea. femeia asta trebuie sa multumeasca cerului ca primeste si minimum de atentie deoarece altfel ar fi exilata in favoarea prietenului lui favorit. 
intr-o astfel de relatie nu se dezgoleste nimeni cu prea mare pasiune caci este greu sa simti ceva cand nu vezi nimic in intuneric de umbre. femeia poate fi obsedata de ideea plecarii iminente, sunt cazuri in care copilul lui o asteapta sa revina acasa la ea. patul e doar al lui, nu va (mai) fi nicicand si al ei si nu-i ramane decat sa moara de batranete in asteptarea imbratisarii de dimineata. asteapta un mare nimic. 
cand frustrarile devin prea amare ca sa mai poata fi inghitite in tacere si totala supusenie in fata destinului solitar si insipid, femeia se pomeneste uneori ca este "bombardata" cu cadouri mititele si atentii erotice nemaipomenite. dar tocmai cand ii vine sa creada ca este pe drumul cel bun in regasirea fericirii, eroul ei romantic se plictiseste sa tot topaie pe altarul perfectiunii, se impiedica si cade in bratele alteia/altuia. temporar, desigur. apoi, ea se tampeste si suporta cu un stoicism magaresc crunta realitate, asteptand sa se repete minunea ce ii adusese aminte pentru putin timp ca este o femeie nu doar o sclava ori papusa gonflabila. unele se inraiesc tot asteptand... asta daca nu cumva, intre timp, mandria le-a aratat unde este usa si ce sa faca dincolo de ea.
domnilor, daca lungiti prea mult acest gen de relatie fara sa-i permiteti sa evolueze in mai bine pentru amandoi nu doar pentru voi insiva, nu aveti dreptul sa va plangeti daca partenera voastra se transforma treptat intr-un... monstrulet. stagnand relatia intr-un punct mort, nu faceti decat sa-i aratati ei ca nu o considerati destul de buna pentru voi. si ca asteptati pe altcineva iar ea este doar o rezerva usor dispensabila. din momentul in care ea isi va da seama de asta, se va simti o victima a nesigurantei,  va fi o prada usoara frustrarilor trecute si prezente si va incepe sa-si dezvolte in fata voastra doar insusirile negative. orice veti spune ori veti face va fi impotriva voastra si nu va mai ramane nici praful in urma increderii pe care i-ati fugarit-o in timpul ala cand unica voastra preocupare era sa ii desconsiderati meritele. doar interesul material, frica ori o obisnuinta bolnavicioasa o va mai tine langa voi. cauza? teama voastra de a va implica serios intr-o relatie cu ea. cum era zicala aia plina de adevar..? ce vei semana, vei culege.
sper sa nu mai aud de asemenea relatii degradante, dispretuiesc lasii. si sunt profund intristata sa vad femei frumoase si cuminti devenind jucarii stricate si apoi aruncate in coltul uitarii de catre niste nericeputi care se cred atotstiutori in psihologia omului si care mai cred ca au dreptul sa manevreze totul doar in favoarea lor.
se poate si mai bine decat asa.