o intalnire ciudata

odinioara.. ciripeau pasarile la fereastra mea, copacii isi mangaiau frunzele in atingerea delicata a vantului si dimineata ma trezeam intr-o stare de duiosenie.. de nedescris. acum imi urla in timpane huruit de motoare si voci manioase iar inima ma ameninta cu o serie de ultimatumuri.

la mine in cartier este santier. lucrarile se intind pana la usile blocurilor si magazinelor, limitand circulatia. si in alte cartiere se gaseste o atare harababura, orasul pare a fi intrat intr-o incercare de infrumusetare a spatiului verde. nu este o incantare pentru mine sa schimb un santier cu altul atunci cand este necesar sa-mi vizitez o anumita amica. pe timp ploios. asta s-a intamplat intr-una din zilele trecute.

..pamantul era moale si alunecos, la margini mai ales. garduletul din plasa care imprejmuieste dezastrul era pus acolo si pentru a-mi agata pantalonii de el, precis. degeaba faceam eu exercitii extraordinare de echilibristica, nu reuseam sa-l evit suta-n suta, cocotandu-ma pe zidurile cladirilor de langa. totodata incercam sa-mi feresc umbrela de ochii trecatorilor grabiti si inghesuiti. nu indrazneam sa-mi cercetez imbracamintea, nefiind sigura ca pot suporta durerea imediat urmatoare. am clacat abia pe ultima suta de metri. teribila clipa! sa vad stofa aceea fina zgariata, buna de aruncat la gunoi si in acelasi timp sa primesc o usa in cap.. -cineva iesise prea brusc dintr-un magazin- ..altcineva sa fi fost in locul meu, ar fi plans!

umbrela a cazut stramba pe pamant. de asemenea, si eu. sunt usoara ca un fulg si totusi nu-mi explic cum am putut ateriza dincolo de gardulet. dar, iata-ma.. zacand in noroi. n-am vrut sa simt nimic. am zavorat zdravan in mine insami orice ar fi putut dezvalui cuiva ca sunt umana. oricum aratam ca un extraterestru, n-ar fi contat.

mi-au trebui exact 4 secunde sa ma ridic in picioare si ma pregateam sa sar afurisenia de gard in mai putin de 2 cand.. m-am trezit infascata de brate si asezata apoi, ca un bibelou pe raft, inapoi in civilizatie.

"mii de scuze, n-am vrut sa va lovesc, n-am vazut, etc"

mi-am ridicat privirea spre cel care imi vorbise si.. am intalnit cei mai frumosi ochi caprui-aurii din cati am vazut vreodata! cuvintele lui continuau sa curga melodios in auzul meu insa nu mai reuseam sa le inteleg. gandurile imi explodasera de poezie. simteam cum infloresc in auriul privirii lui, desfacandu-mi cu o incetineala gratioase petelele intinate, vibrand placut in extazul unei fierbinteli seducatoare. mmda.

oricat de adancita paream in ciudata-mi reverie, se pare ca ratiunea statea totusi la panda caci tresari grozav inauntrul meu cand am auzit cuvantul "spital". detest spitalurile!

"nu e nevoie, sunt bine" m-am grabit sa-l asigur.

-imi pun oasele la loc si singura, ce naiba- gandeam, nevrand  sa  rup asa repede vraja in care ma aruncasera ochii lui hipnotici.

si.. oh, ce amabil.. mi s-a parut a fi cand a insistat sa ma conduca pana la destinatie. schiopatand usor de un picior olog, n-am sovait sa ma sprijin de bratul lui puternic, sosind bine mersi in fata blocului amicei mele. uitasem cu desavarsire ca din cauza lui fusesem in pericol de orbire brusca si definitiva. capul inca ma durea dar ma simteam iertatoare in ziua aia.

dar.. ce intamplare! locuieste si el acolo. hai amandoi inauntru, deci. si am urcat 3 etaje in chipul cel mai fericit, ma luase in brate ca sa nu simt durere de la vreun efort. in acela timp incercam sa deslusesc ce anume vroia destinul sa-mi arate prin aceasta intalnire ciudata. n-am avut timp de concluzii, insa. dupa ce si-a cerut iar miile lui de scuze mi-a sarutat mana si a urcat grabit spre apartamentul lui.

aveam un curcubeu de senzatii asezat pe pieptul meu in clipa cand mi-a deschis amica mea usa. s-a speriat ceva, saraca, pana m-a recunoscut de dupa stratul de noroi. o ora intreaga am muncit amandoua la refacerea aspectului meu, timp in care am si reusit sa-i povestesc de cateva ori intalnirea cu vecinul ei de la 4. despre care ea stia doar ca este un chirias mutat de curand. asta sa fi fost sfarsitul..? nu aveam curaj sa-l invit ad-hoc la o cafea si de ciuda incepusem sa-mi vad visul auriu varat cu de-a sila intr-o cusca din spini.

la un moment dat am auzit zbarnaind soneria de la intrare. amica mea era la baie tocmai atunci. ce sa fac? asta suna insistent. fac cativa pasi sovaitori spre usa..

"deschide, fir'ar! astept alocatia. m-a grabit ea, intredeschizandu-si usa .

am incercat sa deschid, chiar ma pricep -am o dexteritatate extraordinara!- insa yala intepenise in nepasare, exasperandu-ma.

"impinge mai tare cand rotesti cheia si apoi trage" m-a ghidat ea, vizibil enervata.

si am trase TARE de clanta in aceasi clipa in care persoana de dincolo impingea de usa ca sa intre. POC! in crestetul meu. iar. in acelasi loc. impactul m-a aruncat in cuierul care gemea de haine. in timp ce le dadeam jos de pe mine, simteam cum ma apuca de ciuf supararea. imi venea sa fug spre o biserica ca sa ma caut de deochi, prea insistent se tinea ghinionul de mine!

deci, imi ridic privirea furtunoasa spre intrus si.. nu-mi venea sa cred ca e aievea.. totusi, in fata mea statea d-l Privire Aurie. soarele din ochii lui nu mi s-a mai parut atat de stralucitor de data asta. gandurile nu-mi mai explodau de poezie ci de durere. am refuzat ajutorul mainilor lui si m-am pus singura pe picioare.

"imi cer iar mii de scuze!" a baguit el pierit la fata. "mi-am amintit tarziu ca te mai vazusem dansand in C.. mi-ai placut si am venit sa-ti cer nr. de telefon dar acum cred ca mi-am ratat toate sansele."

hmm.. doua accidente in doar doua ore.. era totusi prea mult! tipul era periculos pentru sanatatea mea. nu gaseam nici un farmec in asta. si.. ce mai era..? isi amintise TARZIU ca i-a placut cum dansasem in C.. ? nu aveam nici un motiv sa ma simt flatata, in schimb eram preocupata sa caut in sertarul lu idei vreuna care sa ma lumineze ce sa fac in continuare. brusc, mi s-a parut ca inteleg ceva..

"inca nu." am rostit in momentul acela sclipitor. "cum te numesti?"

"D.."

tizul fostului meu sot. muah-haa-ahh..!

"acum ti le-ai ratat pe toate!" i-am marturisit printre hohote de ras.

am inchis bine usa dupa el. ce mai ramasese din visul meu auriu palise subit, fiind strapuns de spinii neincrederii. imi amintea prea mult de sansele acordate celui care mi le-a rasplatit in final cu usi inchise.

"pisica oparita fuge si de apa rece" grait-a cineva, candva, in marea sa intelepciune.

THE END.

"

iluzie

mi-e dor sa revad un film vechi. alb-negru. happy-end obligatoriu. romantism clasic. dar nu vreau sa-l revad singura..

imi imaginez un fotoliu confortabil pentru doi. o lumina aurie imprejur, abia razbatand printre storul ferestrei intredeschise, suficienta cat sa ne surprindem reciproc emotiile de pe chip. vreau sa vad dorinta abia inabusita, sclipind complice in privirile noastre intalnite in momente cheie. sa simt.. imbratisarea mangaietoare a mainilor noastre si saruturile usoare tachinand coltul gurii si alunecand langa ureche.

dragul meu, ne vom preface doar ca povestea romantata a personajelor din film este si a noastra. vom savura bucatele de ciocolata ca sa indulcim amarul de pe buzele noastre si astfel nu vor mai fi rostite reprosuri dureroase. vom bea si putin vin ca sa putem crede mai usor ca sentimentele sunt pentru totdeauna. apoi, imi voi aseza inima langa a ta ca sa auzim mai bine murmurul unei iubiri careia nu i s-a permis sa fie traita asa cum ne-am promis unul altuia candva.. 

ne vom preface ca stergem praful dintre noi.. pentru doua ore lungi.. pana vom redeveni straini.

sex, drugs and rock'n roll? no, thanks!

am un local preferat in care dansez in weekend-urile libere. are o anumita decadenta de care am nevoie ca sa ma simt mai putin imperfecta. in timpul saptamanii intalnesc destui ipocriti cu aura de sfinti, uneori imi face bine sa vad si oameni care nu se sfiesc sa se dezbrace de unele inhibitii. noaptea toate pisicile sunt negre, spunea careva. si in ritmul muzicii, fum de tigara si aburi de alcool e usor sa uiti de moralitate.

desi prefer sa raman in umbra, sunt dati in care indraznesc sa scot la iveala o latura senzuala, la modul in care ai scoate din cusca un animal salbatic, momindu-l pentru putin timp cu iluzia libertatii. totusi, sunt frivola doar in aparenta, trebuie sa fi un observator fin ca sa sesizezi asta. imi place sa dansez cu femei ori barbati fara a-i atinge in mod provocator in zonele cu sensibilitatte sexuala ridicata. tachinez doar inconjurul acestor zone, retragandu-ma repede deoarece nu mi se pare corect sa continui ceea ce stiu prea bine ca nu pot sfarsi. nu flirtez la modul indraznet, nu fac promisiuni. comportament adolescentin, ar spune unii. de fapt, sunt precauta. prea cerebrala ca sa mai cred in sentimentalism SF (gen dragoste la prima vedere/pipaiala) si mult prea plictisita ca sa am chef de aventuri de-o noapte. dar sunt asa numai atunci cand nu sunt implicata intr-o relatie serioasa cu cineva. altfel.. nu m-ar interesa decat barbatul meu.

in fine.. toti avem limite si cred ca eu le-am ajuns din urma pe ale mele, cu cateva seri in urma. la inceput a fost ok, am ras mult si am dansat singura. eram fericita ca nu mai simteam deloc durerea de cap ce aproape ma paralizase cu cateva ore in urma. apoi am avut impresia ca stau pe o bomba ce urmeaza sa explodeze.. atmosfera devenea din ce in ce mai nebunatica..

nu e scena mea, aia in care sunt inconjurata de femei si barbati care danseaza exagerat de lasciv impreuna. sex mimat pe mese ori in orice colt din incapere, stropit din belsug cu tarie de doua parale. juma' de striptease etalat fara jena in vazul unei lumii isterice. mie nu mi se pare fascinant sa privesc indeaproape un trup deloc lucrat la sala si care mai straluceste si de transpiratie puturoasa. nu ma impresioneaza nici ranjetele voit sexy-diabolice ce incearca sa ma fixeze staruitor o noapte intreaga. iar conversatiile.. pfff.. vai si-amar!

"ghici ghicitoarea mea, cine e aleasa mea?" - "n-o cunosc si bine-mi pare."

"ce misto arati pentru varsta ta! cum te mentii in forma?" - "nu fac sex."

iepuras dragalas, n-ai vrea sa te alerg peste imas?" - "mai vorbesti inca? de ce???"

celor care ma strang intr-o neasteptata imbratisare, dansandu-ma cu de-a sila, imi place sa le fac praf picioarele ori sa le tulbur grav ritmul ignorand complet acordurile melodiei. metoda asta functioneaza perfect atunci cand asortez la ea si un zambet ingenuu..

"ups! se pare ca nu ne potrivim la dans. mai bine lasa pe niciodata!"

stiu, stiu.. n-ar trebui sa mai frecventez localul acesta, macar pana cand isi schimba din clientela. asa cum e acum, nu simt ca mi se mai potriveste. sunt un lup singuratic, nu-mi plac haitele prea galagioase si nici prazile usoare. deci, imi azvarl pofta de dans in cui, sperand sa nu apuce sa rugineasca acolo. asta ar trebui sa faca pe cineva foarte fericit. de parca ar mai conta..

clar, nu-mi plac scenele de gelozie care sunt bazate pe acuzatii utopice. si asta au venit de la -culmea!- o persoana care nu se poate hotari nicicum ce gen de relatie ar dori sa aiba cu mine. iubire nu simte.. si-atunci?!

aseara am urmarit niste artificii superbe  pe un acord muzical de exceptie, la cativa metri unul de celalalt. ne izolase supararea. trebuia sa fie un moment placut, care apropie si mangaie. in schimb, mi-am simtit sufletul incarcat cu pietrele ce tocmai imi fusesera azvarlite, in mod nemeritat. sunt suficiente, zic eu, ca sa pot construi cu ele un zid inalt si solid intre noi doi. asa.. ca sa nu ne mai zarim reciproc in vecii vecilor.

am o ciuda grozava pe aceia care neindreptatesc o persoana bazandu-se pe experientele traite cu alte persoane ori auzite de la neica x si duduia y.  la nervi toti suntem animale, ragem doar ce ne convine sa credem dar cand ne trece oful si incep sa ne stranga de gat regretele, ne punem ditamai sacul cu cenusa in cap de parca n-am fi facut rau nimanui in mod voit. ar trebui sa inteleg ca e normal sa fie asa?

.. acum, imi pare foarte tentanta o calugarie tocmai la capatul pamantului, poate asa as capata si eu putina liniste sufleteasca.

hello, summer!

pare o zi obisnuita de vara. nici un nor pe cer. soarele e fierbinte. pasarile dormiteaza langa vreo fantana arteziana. javrele vagaboande zac lesinate prin colturi umbroase cu limba atarnandu-le lung pana aproape de coada. in oras se aventureaza putin oameni, aproape despuiati de haine. cei care nu lucreaza azi se inghesuie la gratare, viseaza cu ochii deschisi pe patura de sub vreun copac ori se balacesc in vreun rau, lac, strand. altii, ca mine, se ascund in casa. as vrea sa ies, zau! am chef de plaja si as putea incerca sa ma ascund intr-o poienita din padurea de la marginea orasului. insa imi amintesc din alte dati ce pline sunt locurile alea de indivizi gura casca tocmai cand ma hotarasc sa renunt la sutien. si mi se face sila. ultima oara aproape ca se impiedicasera doi deodata de cearsaful meu, motivand ca erau la vanatoare de fluturi si tare rau mi-a parut atunci ca n-aveam la mine sprayul de goange ca sa ii fugaresc mai repede de langa mine. la strand e plin de cunoscuti, n-am chef sa ma vada aproape goala ca sa poata apoi sa-mi arunce replici pe jumatate haioase/perverse tot sezonul. in plus, e plin acolo de topless girl cu fite-n par si-n unghii, ciupercile zac gramada langa bazinele suprapopulate de don juani de duzina si nici dusurile nu sclipesc de apa curata.  nici la un gratarel nu m-as duce, nu-mi place carnea ori legumele prajite, ma ineaca si fumul, am si ciuda pe muzica altora caci nu e intotdeauna pe gustul meu.

sunt tare pretentioasa si nemultumita astazi, marturisesc. si incep sa am fantezii cu drumetii pe carari montane la naiba-n praznic, cat mai departe de orasul asta prafuit ticsit de fete cunoscute si arhicunoscute. preferabil, alaturi de un barbat atletic, cu zambet cuceritor si o pusca pe umar. o vanatoare de ursi ar fi binevenita. nu m-am catarat in copaci din copilarie, ma intreb daca mai stiu cum se face..

hotarat. incep sa delirez. e prea cald, intr-adevar! ar trebui sa fac al enspelea dus rece, poate am bafta sa ma cuprinde vreo febra ca sa pot dardai de frig. ori sa-mi stochez in congelator toata lenjeria de corp. sa prepar cativa litri de limonada sau kile intregi de inghetata. sa dansez goala in camera cu castile urlandu-mi duios in urechi. am timp sa ma hotarasc pana diseara.