Pagini

vineri, 9 septembrie 2016

viața ca un vis


Am mai primit eu palme de la viață, atât de grele încât m-au aruncat la pământ. M-am ridicat de fiecare dată, ce-i drept.. mai ușoară după bătăile de inimă pierdute în războiul cu disperarea. Acum insa .. durerea atârnă prea greu de pieptul meu. Palma asta nemeritată am simțit-o cât toate celelalte dinainte la un loc.
Zac în praful unei nedumeriri uriașe, neputandu-ma mișca. Fiecare gest doare cumplit. Gândurile țipă. Inima geme. Oare.. asa arată anticamera morții? Oriunde mă uit vad aceeași imagine: visul meu de dragoste sfărâmat de pumnul furiei al unui smintit care îmbrățișează femeia cu care m-a trădat . Cred că sunt în iad, deja.
Nu te mai gândi la ei! îmi spun. Închide ochii, acoperă-ti urechile! Prefa-te că este doar un coșmar din care te vrei trezi ok dimineața.. Dar cu ce să îmi acopăr inima?! Continuă să sângereze sub privirile lor amuzate.. Mi-e asa rușine! Să arăt toată suferința mea celor care au cauzat-o..
Luați-o! mă aud țipând. Luați-o și hrăniți-va cu ea foamea sufletelor voastre goale! În ea se află singura dragoste adevărată pe care o veți simți vreodată. Contemplati-va bine opera, criminalilor, asta are sa fie lauda voastră în văzul lumii!

Si.. acesta a fost visul unei nopți de vară târzie.