colivia cu nebune

mi-e teama sa ma mai duc la serviciu. in ultima vreme am avut parte de cliente care nu au "mansarda" prea mobilata si experientele avute cu ele mi-au ascutit in mod alarmant spiritul critic. ieri, de exemplu, a trebuit sa fac un efort titanic pentru a-mi alunga tentatia  de a le arunca pe usa afara. parca se adunasera in magazin toate nebunele, de comun acord!

prima clienta ma astepta in fata magazinului, vadit nerabdatoare, judecand dupa jocul  nervos de picioare, desi nu intarziasem deloc. a inceput sa-mi vorbeasca imediat, uluindu-ma cu debitul ei verbal continuu si care imi amintea de taraiala ploii mocanesti de toamna.

- spune-mi ca mai ai rochita aia albastra cu bretelute inflorate, ca numai in ea ma vad imbracata la nunta lui vara mea de a doua, care s-a mutat anul trecut tocmai la Baita..

imi intepenesc silit trasaturile chipului intr-un zambet amabil, in timp ce incerc sa-mi dezlipesc de gene visele neterminate de azi noapte. abia dupa cateva minute ii gasesc rochia ceruta dar constat ca nu am o marime mai mare.

- nu-i nimic, o inghesui eu cumva pe mine, nu mor daca nu mananc trei zile una dupa alta, ca doar atat mai e pana la nunta vara-mii, dar cu care iti zic drept ca nu am fost de acord pentru ca am vazut eu cum ii sticlesc ochii craiului ei dupa slabanoagele astea mai tinere si sa nu crezi ca am eu ceva cu tine insa chiar ma intreb uneori cum puteti voi sta in picioare toate ziua si inca si pe tocuri.. ?

ii impachetez cat pot de repede rochia, incasez banii si bat bonul pe casa, toate astea fara sa privesc in ochii ei, deoarece nu mi-e clar daca imi vine sa rad ori sa plang. femeia isi deapana nestingherita firul vorbelor si in drum spre iesire.

- dar eu nu cred a ma insel cand zic ca o sa stea bine pe mine rochita asta, asa-i.. draguta? chit ca e drum lung pana la Baita si nu vreau sa plezneasca cusaturile ei pe mine, in sfarsit, oi vedea eu ce-o sa fie, ziua buna!

am rasuflat usurata cand usa a azvarlit-o afara si am putut sa ma bucur iar de liniste, deci. catva timp dupa aceea nimic nu a iesit din normalitate. apoi.. tocmai cand ma aflam in compania unor ganduri foarte relaxante,  intra in magazin una dintre cel mai frumoase blonde pe care am vazut-o in orasul meu.

i-am admirat supletea trupului, eleganta hainelor, inclusiv machiajul ce scotea in evidenta perfectiunea trasaturilor chipului ei.. cateva secunde, doar. de indata ce am auzit-o tipand in telefonul ei mobil, vraja s-a destramat.

- nu ma mai tot f..e la creieri cu ideea asta tampita cum ca as fi geloasa pe boarfa aia de doi bani! .. ce zici?! e mai mare valoarea ei decat a mea??? nu cred ca ai verificat-o bine dar nici nu te indemn sa mai incerci o data, daca speri sa-mi mai desfac vreodata picioarele pentru tine!

fireste ca domnisoara nu a intrat in magazin doar pentru a vorbi la telefon! cauta ceva printre hainele frumos aranjate pe umerase, insa o face cu gesturi atat de brutale incat incep sa ma ingrijorez, temandu-ma sa nu le rupa. ma apropii, asadar, de ea.. incercand sa-i captez atentia.

-cu ce va pot ajuta? rostesc.

ha! puteam, la fel de bine, sa zbier, tot nu m-ar fi auzit, nervii ei vibrand pe note din ce in ce mai inalte..

- nu ti-am facut eu m..e bine, nesimtitule, de iti permti sa-mi faci prostii din astea? .. vorbesc cum am chef, nu-mi da tu lectii de buna purtare! mai bine fi atent la ce-ti zic: o expediezi urgent la naiba'n praznic, de unde ai cules-o si iti misti apoi fundul bine spalat de jegul ei, direct la mine, diseara! altfel, nu mai pupi tu nici  banii mei. ti-e clar acum?

inchide brusc telefonul si se intoarce spre mine, zambindu-mi dulceag, in timp ce-mi arata cu varful manichiurii ei imaculate, o bluza din matase.

- pe verde ai? susura cristalin glasul ei. 

- nu.

- pacat.

si iese afara din magazin, lasand in urma-i gratioasa o aroma placuta de flori primaveratice. eu.. imi simt o vena de la tampla zvacnind isteric si o mancarime innebunindu-mi causul palmelor. as plezni pe cineva dar nu mai am pe cine, asa ca ma asez cuminte pe scaun, reflectand la ghinionul/prostia unor fete frumoase de a intretine luxul barbatilor infideli. in acest mod, clipele incep sa goneasca in urma timpului, in prezenta altor cliente ceva mai placute decat cele de dinaintea lor. cu ajutorul lor reusesc, treptat, sa-mi reasez echilibrul  interior pe punctul de sprijin al normalitatii. nu mi-a fost dat insa sa-l pastrez asa pana la finalul programului de lucru..

clopotelul de deasupra usii imi vesteste un ultim client, deoarece mai sunt doar cateva minute pana la inchidere. este un barbat tanar, inalt si bine facut. devin interesata.

- buna seara, caut un cadou pentru sora mea.

vocea lui calda si zambetul larg ma determina sa stralucesc de amabilitate.

- la ce v-ati gandit?

la un sacou. dar nu stie o marime exacta, doar aproximeaza. la culori, pare mai sigur.

- orice nuanta de roz..

reusesc sa gasesc un sacou roz pal foarte sic, potrivit varstei surorii lui si i-l arat. zarind in privirea lui un licar de incantare, sunt deja sigura ca am mai bifat o vanzare pe ziua aia asa ca dau sa ma indrept spre casa de marcat. ma opresc insa la jumatatea pasului deoarece observ ca barbatul incepe sa se dezbrace.

- pardon.. ?! exclam, nedumerita.

- as vrea sa-l incerc, ca sa fiu sigur. la inaltime, cel putin, suntem egali.

usor contrariata de ciudatenia explicatiei lui, ii indic totusi directia cabinei de proba. accepta sa intre in ea, refuzand insa sa traga perdeaua dupa el si rugandu-ma sa-i stau alaturi. nu-i pot zice nu.. e o placere sa-l vad dezgolit pana la brau, pare sa aiba muschii bine lucrati, reliefand o masculinitate.. mhm.. virila. totusi, nu pot intelege de ce nu si-a pastrat pe el macar camasa, doar probeaza un sacou, nu o bluzita subtire de vara.

- ce crezi? imi azvarle el nonsalant bomba, in timp ce-si admira in oglinda inedita costumatie.

am vaga impresie ca isi bate joc de mine.. decid spontan sa fiu nitel ironica.

- sunteti un barbat imbracat cu un sacou roz feminin. ce-as putea crede?

- ai prejudecati?

- recunosc doar ca mi se pare ciudat..

-poate culoarea e de e vina, paru el sa chibzuiasca mai adanc. ai si pe rosu?

nu mai pot! simt ca explodez. repede, trag aer in piept, mai sa ma sufoc, apoi ii aleg la nimereala un sacou cu flori rosii. asa cum ma gandisem, il imbraca imediat si pe acesta.

- prea girly, flower power.. da el frau liber gingasiei femeiesti.

- dvs. stiti mai bine ce ii place surorii.

- poate galben..

- am doar marimi mici.

- carouri, ceva..?

impancietata, ma uit ostentativ la ceas si constat ca e trecut de ora inchiderii. nu pare prea multumit cand ii comunic acest lucru dar accepta sa revina in alta zi. inainte de a pleca, imi strecoara in palma o carte de vizita, in timp ce ochii lui isi regasesc privirea seducatoare.

- as vrea tare mult sa ne revedem, pana atunci. ciao, scumpete!
privesc nauca la peticul de hartie, plimbandu-mi in minte imaginile cu el in haine de femeie. izbucnesc apoi intr-un ras isteric si il arunc in cosul de gunoi. nu obisnuiesc sa ma lipesc de "fetite". ori de narcisisti.. deci: nu! n-am chef sa gandesc pozitiv, abia daca mi-a mai ramas putere sa ma tarasc spre casa..