oh, happy morning! - again

intr-o dimineata aurie si calda, plictiseala se incapatana sa ma invete cum sa ma catar pe pereti. my kid era la scoala, treburile casei erau terminate toate, iar hobby-urile si micile tabieturi zilnice imi pareau nesemnificative.. of, ce urat este cand nu ai chef de nimic! si tocmai cand ma pregateam sa-mi sperii plictiseala cu un tipat sau doua.. tipa telefonul meu, anuntandu-mi un apel de la amica x. desi vorbiseram si in urma cu o zi, ii raspund cu exces de incantare, ceea ce o face sa chicoteasca cu sughituri.

- se aude de aici cum zbiara plictiseala in tine, imi zice apoi. la mine e leacul tau, te invit la pictat..

- adica.. vrei sa zici ca, in sfarsit..?

- da, ai inteles bine. te las sa-mi vopsesti dulapiorul din baie.

 nu pot rezista la asa ceva. de cand eram copila, ador sa pictez/vopsesc. o fericire imensa batea, asadar, la portile inimii mele..

- dar vino repede, abia ce am pus o placinta cu carne la cuptor, o mai aud ca zice.

 si uite asa, fericirea n-a mai asteptat sa-i deschid.. a spart usa.

 nu cred ca au trecut mai mult de 20 de minute pana am ajuns la amica mea. in holul apartamentului ei ma intampina galagios acelasi caniche morocanos pe care ea il suporta de mai bine de 10 ani. 

- ce mai faci, Vasilica? si dau sa-l mangai. insisti cu declaratiile de dragoste, aud..

 de fapt, mica bestie ma latra cu furie nedisimulata, fiind convins ca imi bat joc de el. nu-i departe de adevar, prefer cainii de talie mare si mai putin isterici.

 imi indrept atentia catre gazda, anuntand-o pe ton extaziat ca sunt pregatita de lucru. vazand ca ma ard degetele, fata isi inghite in sec invitatia la cafea si ma insoteste in baie, aratandu-mi obiectul muncii: un dulapior mov cu sertarase candva bej, care-i sprijina chiuveta. vopsea alba, pensule, sticluta cu dizolvant, prosoape.. toate fusesera pregatite din timp pe un teanc gros de ziare vechi. nu-mi ramane decat sa ma apuc de treaba.

- sa indraznesc sa-mi ofer asistenta..? imi surade timid amica.

- doar un ceai, te rog. nu-l asorta la fursecuri, doar daca imi dai in scris ca imi vei plati dentistul, dupa..

 dispare imediat, nu-i asa generoasa. Vasilica, in schimb, ramane ferm pe pozitie, maraindu-ma in surdina. sunt tentata - ohoo! - sa-i arunc o pensula cu vopsea in cap, reusesc sa ma abtine. chemarea artei imi pare mai puternica asa ca incep, incetisor si precis, sa intind straturi generoase de vopsea noua peste cea invechita. din cand in cand, privesc din coada ochiului la catelandrul care isi zbarleste blana, dezvelindu-si din ce in ce mai ostentativ coltii la fiecare gest al meu. dupa cca 5 minute ma simt suficient de agasata incat sa-l parasc stapanei lui:

- ia-l pe Vasilica de aici, ma umple de amenintari!

 privesc apoi, cu un zambet malitios,  felul cum animalul e luat de ciuf si plimbat dincolo. si cum nu zvacnea in mine nicio remuscare, am incercat sa-mi continui placuta indeletnicire. nu am apucat. o mogaldeata intunecata, ultra rapida, se impinge deodata in mine, dintr-o eroare de directie, sunt sigura. constatand insa ca a nimerit intr-un obstacol moale si cald, incepe sa sfaraie melodios, plimbandu-si coada teapana pe la nasul meu. in paralel.. aud din camera invecinata maraielile inciudate ale lui Vasilica si trantitul unei usi. amica mea apare in baie exact in momentul in care cercetam mai bine intrusul: un matz sfrijit, abia scapat dintr-o copilarie - nu-i asa? - crunta, chior de un ochi si cu blana complet neagra.

- ce vrei sa faci si cu monstrul asta, nu-ti ajunge celalalt??? dau eu frau liber uimirii.

- ii ofer cazare temporara, pana vine din concediu o vecina de la 2. i-l dau ei, e innebunita dupa victime.

- unde l-ai gasit?

- la doi metri de o masina cu frane bune.

 se aseaza turceste langa mine si intinde mana spre matz, sa mi-l ia. asta, nefiind soi de gentleman, nicidecum recunoscator pentru adapost, o scuipa perfid apoi imi sare pe umeri, incolacindu-si coada in jurul gatului meu.

- la tine trag toate matzele, fir-ar asta al dracu' sa fie! suiera ea usor inveninata. ti l-as da tie cu placere dar nu stiu cum o sa se descurce cu matza ta karatista.

- te rog, fara insulte! Milady a mea este o doamna..

- inainte ori dupa ce ii dai mancare..?

 refuz sa-i dezvalui adevarul absolut si ma intorc la pensulele mele. ea pricepe imediat ca nu mai e nimic de priceput aici si se duce sa-mi pregateasca ceaiul.

 ..prin fereastra deschisa tocmai patrunsese o lumina calda, crepusculara, poleind incaperea cu scantei aurii. si imi este, asadar.. destul de usor sa alunec intro visare placuta, insotind orice linie ori curba a pensulei in sirul gandurilor ce-mi cauta relaxarea mult dorita. indraznesc chiar sa inchid ochii, cateva clipe, imaginandu-mi ca ma aflu in mijlocul unei naturi fascinante pe care incerc sa o imortalizez intr-un tablou care.. o sa-mi aduca si un sac mare cu bani. ciripitul vesel al unei vrabiute poposite pe pervazul ferestrei imi acompaniaza micul vis, facandu-ma sa surad duios..
constientizez prea putin, deci, incordarea vanatorului ascuns printre pletele mele, ce pandeste cu ochi sangerosi nevinovata creatura, si ii simt ascutimea ghearelor abia in momentul in care vrabiuta isi ia avant sa zboare - moment in care apare in baie si amica mea, tinand in mana cana cu ceai. da.. atunci ma hotarasc si eu sa urlu de durere, motanul tasnise cu o iuteala usturatoare.. pentru pielea mea. in loc sa-si faca griji pentru mine, amica se porneste intr-un ras asa de hohotitor incat ceaiul ameninta sa i se reverse in poala. eu nu am timp de pierdut, sar in picioare cu sprinteneala unui cimpanzeu si reusesc intr-un timp uluitor sa prind motanul de coada, mai inante sa-si desavarseasca saltul de la etajul 3 in jos pe asfalt. miorlaitul lui jalnic il ambitioneaza insa grozav pe Vasilica care invata subit cum sa deschida usa dormitorului care-l tinuse prizonier pana atunci. se elibereaza intr-o fuga nebuna spre noi.. nu reuseste insa sa-mi evite amica, incurcandu-ise printre picioare si facand-o sa se scurga diform pe pereti, o data cu cana ei de ceai.

 a iesit un tambalau groaznic, dar care a tinut, va asigur, doar jumatate de minut. de fapt, scena era chiar amuzanta. eu, tragand pisoiul de coada, ca sa nu alunece de pe pervazul ferestrei, iar ea stranguland, fara voie, cainele care se zbatea furios sa-i scape din brate. ce a urmat apoi, a fost firesc. vasilica a fost exilat in bucatarie, pus in lesa al carui capat a fost bine legat de un picior al mesei, si motanului i s-a permis sa-si aseze orgoliul ranit pe canapeaua din dormitorul inchis cu cheia, de data asta.

 abia dupa aceea am putut, amandoua, sa reparam micile stricaciuni facute de cei doi vinovati. si am sperat ca-mi pot relua lucrul intr-o liniste desavarsita. m-am inselat. draga mea amica a insistat sa-mi tina companie, trecurand in conversatia noastra si cateva aluzii referitoare la singuratatea in care m-am exilat de buna voie.

- te comporti ca o salbaticiune, imi sublinie ea.

- nimic nou aici.

- si intr-una din serile astea, sunt sigura, vei bantui iarasi prin cluburi cu chef de bataie de joc pentru unul sau altul..

 imi bazaie (!!!) musca pe caciula, nu indraznesc sa o contrazic.

- te stiu bine, continua ea cu un aer atotstiutor. ai sa te unduiesti ca o serpoaica in bratele unuia, in timp ce zambesti draceste altuia..

 intr-adevar.. imi sopteste constiinta.

 - ..apoi ai sa o iei la dans pe vreuna careia i se plimba fluturasii de la un sex la altul..

 nu intotdeauna.

- ..dar care nu a invatat inca sa recunoasca o impostoare..

 aici se inseala, sunt si fete care stiu de gluma.

- si-o sa faceti show-uri murdare exact pentru persoanele care ar putea sa te placa asa cum esti tu, nu pentru ceea ce vrei sa pari.

- esti convinsa ca toti barbatii dispretuiesc genul acesta de spectacol?

- nu, doar aceia care sunt hetero pur sange, deci exact genul tau. pe aia vrei sa-i scandalizezi in mod special. de ce?

 chiar asa.. de ce? ma intreb. raspunsul nu-l gasesc insa in scrasnetul lemnului pensulei care fisureaza usor stratul de vopsea proaspat aplicat. n-am chef sa-l caut altundeva.. ma grabesc, deci, sa repar greseala.

- doar pentru ca ala, stii tu cine, pare sa nu se mai hotarasca in veci daca iubirea e un capriciu sau un sentiment.. asta nu inseamna ca ai dreptul sa-i pui pe toti in aceeasi categorie!

 tocmai am terminat de vopsit dulapiorul. a iesit frumos, ca orice altceva iese din mainile mele.

- ce crezi? simt eu nevoia de laude.

 le primesc imediat si sunt cu atat mai bucuroasa, pentru ca subiectul eu este astfel intrerupt si uitat.

mi-am luat adio, cu inima stransa, de la bietul motan vagabond si l-am ignorat voit pe catelul gelos Vasilica in timp ce imi imbratisam amica, multumindu-i pentru ca mi-a dat ocazia sa imi inving plictiseala.

ah.. si placinta a fost de-li-cioa-sa!