oh! happy morning!

fascinanta zi! ..a inceput cu o tentativa de omor asupra mea de catre pisoiul louie.. mica bestie incepuse sa topaie cu talent pe pieptul meu tocmai cand eram incoronata, in visul meu frumos.. regina zanelor. ce noroc pe mine ca am deschis ochii exact in momentul in care isi luase elan pentru a executa saltul mortal.. directia - gatul meu. fiind minor, deci iresponsabil, l-am iertat deocamdata si apoi am dat atentie maniei lui de a manca la ore fixe. mea culpa, intarziasem.

pregatirea micului dejun a fost o incantare pana in clipa in care mult iubitul meu kid si-a protapit in fata mea tot rasfatul celor nici patru ani pe care ii are, insistand pe tema clatitelor care au.. ba prea mult gem ori deloc. sunt rumenite doar pe o parte, au prea mult unt, trebuia sa pun tot sacul cu vanilie.. in fine, i-am pus tigaia in mana ca sa le faca cum ii place. in ritm de hip- "..hop!!! vezi ca se arde, nu tinti spre mine cand vrei sa rasucesti clatita in aer, alt borcan cu gem nu mai are mami.. cel pe care l-ai scapat pe jos era ultimul, etc. deci, ne-am distrat. faina, lapte, gem.. peste tot.. nu conteaza. azi, my kid a gatit pentru prima oara.

sunt o mare iubitoare a tuturor florilor, mi-e plin balconul de ele.. clipele pe care le petrec ingrijindu-le sunt relaxante, mica mea evadare din rutina evenimentelor zilnice. azi.. abia ce incepusem sa potolesc setea catorva minunatii abia inflorite cand am auzit in geam batai de aripi. deschid fereastra larg.. cat curiozitatea mea.. nimic, insa! intrigata, dau sa ma retrag la treburile mele. in clipa urmatoare observ cu mirare doua vrabii rostogolindu-se orbeste pe florile mele. incalzite de arsita zilei cat si de fiorii vreunui amor nebun.. nu m-au bagat in seama. si nu stiam ce sa fac.. rasul imi paralizase ratiunea. ar fi trebuit sa le scot cumva afara.. sa astept sa termine mai intai cu giugiuleala..? si nu l-am vazut pe louie intrand in balcon decat in ultima clipa prea tarzie.. si apoi a trebuit sa fugim cu totii -om, pisoi si bietele zburatoare.. printre si mai ales peste florile nevinovate, sperand -eu- sa nu fie prea mari stricaciunile si sa nu-mi zboare pisoiul pe fereastra. in final.. au zburat aia care aveau aripi, lasand in urma lor mandria franta a unui pisoi si furia mea cand am observat noul meu covor de flori multicolore.


-va urma-