Pagini

luni, 31 decembrie 2012

ultimele ganduri.. impartasite.. inainte de anul nou..

 sunt extenuata dar multumita. sarmale, cozonaci, fursecuri de sezon, portocale, vin fiert cu scortisoara.. sunt aranjate toate frumos pe masa. bradul sclipeste multicolor in colt de camera, milady-pisica toarce somnoroasa sub el. my kid potriveste ultimele piese dintr-un puzzle urias, iscodindu-ma uneori din coada ochiului. o muzica razbate in surdina din cutia magica a unei balerine singuratice.. aah..ma pot tolani, asadar, pe o sofa moale, imaginandu-mi continuarea visului frumos devenit realitate.

 o familie a mea.. prieteni loiali, siguranta materiala a zilei de maine.. nu pot avea totul dar ma mangaie faptul ca detin, totusi, ceva.. altii nu au nimic. ori poate..doar prieteni de pahar, un job stresant, sanatate subreda. iubirea ocoleste pe aceia care nu stiu sa o pastreze frumos impachetata in toata splendoarea inocentei ei. si o lume inconjuratoare, nicidecum bineintentionata, te poate rataci usor de dorintele tale.. daca ii permiti.

 m-am saturat de compania oamenilor care, neavand ceea ce isi doresc, incearca sa fure ori/si sa distruga fericirea altora. am pierdut mult avandu-i alaturi in momentele mele de nesiguranta. nu stiam, pe atunci.. ca nu-mi sunt prieteni. acceptandu-i.. de dragul unei foste iubiri, am gresit.. un prieten adevarat nu te barfeste,  nu iti strica relatiile, ori.. macar, nu te lasa sa te porti urat, sa injuri ori sa bei prea mult in vazul lumii.. (nu, nuu.. din fericire, nu sunt eu persoana care trebuie sa fie ajutata in ultimele situatii descrise).

 trebuie sa reusesc cumva sa-mi alung resentimentele, macar acum.. in prag de an nou. sa nu imi petrec cea mai lunga noapte gandindu-ma la asemenea prostii sentimentale. abia astept sa vad artificiile, impreuna cu my kid, apoi sa radem intruna, urmarind la tv cateva glume bune.. o baie inmiresmata, tacuta si relaxanta m-ar tenta, dupa ce mi-as culca copilul.. poate ca as face si o vizita catorva prieteni buni.. tarziu, in noapte.. sa intampin dimineata cu bucurie. poate.. 

duminică, 30 decembrie 2012

nu regret nimic

 este placut.. sa observ priviri admirative insotindu-ma in goana clipelor orice as face. chiar daca foamea din privirea unora ma sperie, ma simt flatata si atata timp cat nu mi se cere sa ma dezbrac in fata acestor priviri, sunt in siguranta. cand simt stransoarea mainilor altora pe pielea mea, le indepartez. am nevoie doar de muzica ca sa-mi incante simturile. umbre de siluete familiare incearca sa ma zideasca in cetatea propriilor plasmuiri, nu-mi pasa. nu au sex, nu inseamna nimic. nu le zambesc lor, nu dansez pentru ei. din pacate.. nu toti inteleg asta..

 si.. este placut sa nu ma mai simt inlantuita de bratele iubitului de odinioara. sa nu mi se mai reproseze nevoia de libertate. cuvintele sunt ale mele, in sfarsit. nu-mi sunt rastalmacite. chiar ma simt foarte bine stiind ca nu mai sunt tratata ca o usuratica oarecare in fata tuturor prietenilor din pricina unei gelozii absurde. nu ma mai intristeaza lipsa respectului, a tonului civilizat si a mangaierii firesti. imi prieste despartirea. si chiar daca ma gandesc uneori la micile minuni care le-a facut el pentru mine, nu sunt tentata sa-mi regret deciziile caci ma gandesc apoi la marile minuni pe care le-am facut eu pentru el si pe care le-a uitat. 

miercuri, 19 decembrie 2012

all I wanna do is to have some fun..

 21.12.2012 este cea mai enervanta zi din an. crezi ca ai o conversatie placuta cu cineva pana in momentul in care iti tranteste intrebarea: "..ce faci de apocalipsa???" nimic despre craciun ori revelion. toata lumea pregateste mega party-uri doar cu ocazia apocalipsei. daca tot e scris in calendarul cutare ca e musai sa disparem de pe fata pamantului in ziua aia, macar sa o facem cu stil.. nu-i asa?
  vrei sa afli ce-o sa fac eu? imi umplu casa de flori, ascult muzica buna, rad mult,  poate o sa fac si prajiturele de sezon.. toate astea acasa la mine, impreuna cu my kid. va fi o zi ca oricare alta. nu am motive serioase ca sa fiu speriata. toate atrocitatile care sunt aratate la tv, pe internet, etc. sunt simple presupuneri scornite din mintile unor oameni superstitiosi. darrr.. fiecare are crezul lui..
 eu voi fi dornica de un party abia in noaptea urmatoare "apocalipsei". prevad cumva.. ca o sa fie mai multa veselie atunci, peste tot. sunt nerabdatoare sa traiesc cu adevarat macar o parte din distractiile mai mult ori mai putin ortodoxe care mi s-au "reprosat" dintotdeauna. sunt libera de sentimente contradictorii, nu mai trebuie sa conving pe nimeni de nimic.. a auzit ala ori aia ca am facut cutare lucru..?  de data asta, totul va fi adevarat.

funny christmas cats













luni, 17 decembrie 2012

bye bye.. dreamer

iubirea este minunata doar cand este impartasita. momentul in care realizezi ca partenerul tau crede ca alti oameni ori ..preocupari.. au o mai mare importanta pentru el decat persoana ta poate fi devastator dar in acelasi timp eliberator.. mai ales atunci cand ai obosit sa lipesti pentru a nu stiu cata oara cioburile unui vis frumos sfaramat demult. cand incasezi prea multe deziluzii e timpul sa infrunti realitatea asa cum este ea. inchizi o usa.. dar sunt multe altele care asteapta sa fie deschise.. undeva, dincolo de ele, ai putea gasi exact ce iti doresti. viata e prea scurta ca sa o traiesti stand pe marginea prapastiei in care salasuiesc toate temerile tale. construieste un pod peste ele si mergi mai departe..


sâmbătă, 28 iulie 2012

oh! happy morning!


fascinanta zi! ..a inceput cu o tentativa de omor asupra mea de catre pisoiul louie.. mica bestie incepuse sa topaie cu talent pe pieptul meu tocmai cand eram incoronata, in visul meu frumos.. regina zanelor. ce noroc pe mine ca am deschis ochii exact in momentul in care isi luase elan pentru a executa saltul mortal.. directia - gatul meu. fiind minor, deci iresponsabil, l-am iertat deocamdata si apoi am dat atentie maniei lui de a manca la ore fixe. mea culpa, intarziasem.

pregatirea micului dejun a fost o incantare pana in clipa in care mult iubitul meu kid si-a protapit in fata mea tot rasfatul celor nici patru ani pe care ii are, insistand pe tema clatitelor care au.. ba prea mult gem ori deloc. sunt rumenite doar pe o parte, au prea mult unt, trebuia sa pun tot sacul cu vanilie.. in fine, i-am pus tigaia in mana ca sa le faca cum ii place. in ritm de hip- "..hop!!! vezi ca se arde, nu tinti spre mine cand vrei sa rasucesti clatita in aer, alt borcan cu gem nu mai are mami.. cel pe care l-ai scapat pe jos era ultimul, etc. deci, ne-am distrat. faina, lapte, gem.. peste tot.. nu conteaza. azi, my kid a gatit pentru prima oara.

sunt o mare iubitoare a tuturor florilor, mi-e plin balconul de ele.. clipele pe care le petrec ingrijindu-le sunt relaxante, mica mea evadare din rutina evenimentelor zilnice. azi.. abia ce incepusem sa potolesc setea catorva minunatii abia inflorite cand am auzit in geam batai de aripi. deschid fereastra larg.. cat curiozitatea mea.. nimic, insa! intrigata, dau sa ma retrag la treburile mele. in clipa urmatoare observ cu mirare doua vrabii rostogolindu-se orbeste pe florile mele. incalzite de arsita zilei cat si de fiorii vreunui amor nebun.. nu m-au bagat in seama. si nu stiam ce sa fac.. rasul imi paralizase ratiunea. ar fi trebuit sa le scot cumva afara.. sa astept sa termine mai intai cu giugiuleala..? si nu l-am vazut pe louie intrand in balcon decat in ultima clipa prea tarzie.. si apoi a trebuit sa fugim cu totii -om, pisoi si bietele zburatoare.. printre si mai ales peste florile nevinovate, sperand -eu- sa nu fie prea mari stricaciunile si sa nu-mi zboare pisoiul pe fereastra. in final.. au zburat aia care aveau aripi, lasand in urma lor mandria franta a unui pisoi si furia mea cand am observat noul meu covor de flori multicolore.


-va urma-

vineri, 27 iulie 2012

funny cats











funny cats vs dogs










..de ras

o chestie distractiva gasita in imparatia internetului.. enjoy it! 

Un barbat este adus în fata judecatorului pentru ca a omorât-o pe sotia lui.
- Fapta dumneavoastra e sub orice critica. Daca aveti intentia ca tribunalul sa nu va condamne la închisoare pe viata, trebuie sa ne expuneti motive cât de cât plauzibile care sa va poate reduce pedeapsa.
- Domnule judecator, sotia mea era asa de proasta încât nu am putut sa ma controlez si a trebuit sa o arunc de la balcon.
- Declaratia dumneavoastra este o obraznicie nemaiauzita. Daca nu doriti ca juratii sa va condamne înainte sa continuam procesul, trebuie sa aveti argumente cu adevarat plauzibile.
- Pai sa va povestesc. Locuim într-un bloc cu 10 etaje, la ultimul etaj. La parter locuieste o familie de pitici. Parintii au 1 metru si copii, cel de 12 ani 70 de cm si cel de 14 ani are 90 de cm. În ziua respectiva i-am spus sotiei:
- Cred ca e groaznic sa fii pitic. Saracii vecini de la parter, toti sunt asa mici!
- Da, sunt o adevarata specie de pirinei.
- Pigmei ai vrut sa spui!
- Nu, pigmei e ceea ce are omul în piele si de la care se alege cu pistrui.
- Aia se numeste pigment.
- Ma lasi ? Pigment e chestia aia pe care scriau vechii romani.
- Ala se numeste pergament.
- Cum poti, draga, sa fii asa de incult? Pergament e când un scriitor publica o parte din ce a scris.
- Domnule judecator, va închipuiti ca mi-am înghitit cuvântul "fragment" ca sa nu mai continui discutia asta aberanta. M-am asezat pe fotoliu si am luat un ziar sa-l rasfoiesc. Nici nu m-am asezat bine ca apare sotia mea lânga mine cu o carte în mâna si îmi spune:
- Uite draga, asta e ceea ce scrie un scriitor si se numeste carte , daca nu aveai idee ce e aia. Ia si citeste "Veranda de la Pompadur".
- Draga mea, asta e o carte în limba franceza, "Marchiza de Pompadour", nu trebuie sa traduci numele în româna.
- Asta e buna, draga, îmi dai tu lectii de franceza, mie care am facut meditatii cu un vector de la facultate!!
- Ala nu se numeste vector, se numeste lector.
- Esti prost, Lector a fost un erou grec din antichitate.
- Ala a fost Hector si era troian.
- Hector e unitatea de masura a suprafatei, blegule.
- Ala e hectar, draga mea.
- Ma uimesti cu incultura ta. Hectar e o bautura a zeilor.
- Ala se numeste nectar.
- Habar nu ai, eu stiu sigur ca era si o melodie pe tema asta, pe care o cântau doua prietene în duo.
- Nu se spune duo, se spune duet.
- Ma scoti din sarite, cum dracu' de esti asa de încuiat? Duet e când doi barbati se bat cu sabiile!
- Ala se numeste duel.
- Pe dracu, duel e gaura aia neagra din munte de unde apare trenul.
- Domnule judecator, aveam "tunel" pe limba, dar am simtit ca mi se face negru în fata ochilor, nu m-am mai putut stapâni si am aruncat-o pe geam.
Liniste în sala... Judecatorul ia ciocanelul de pe masa, loveste cu el puternic si spune:
- Esti liber, a fost un caz clar de legitima aparare. Eu o aruncam deja de la "Hector".

miercuri, 25 iulie 2012

natura vs civilizatie. unde-i ascunsa fericirea?

aaahh.. ador sa calatoresc! locurile cu multa verdeata, apa curgatoare.. carari mai mult ori mai putin stiute, focurile de tabara care aduna in jurul lor oameni prietenosi cu povestiri fascinante, frigarui pe jar mocnit ori gulas la ceaun, stele inghesuite pe un cer aproape de mine ori un rasarit explodand in artificii de culori de a caror existenta habar n-aveam.. le doresc pe toate in fiecare zi din viata mea. 
da. sufar de depresia celei care tocmai a revenit dintr-o mica vacanta. nu reusesc inca sa imbratisez cu drag mult poluata civilizatie dupa ce mi-am delectat simturile cu frumusetea curata a naturii. ba chiar.. am impresia ca ma descompun incet in imparatia prafului, trup si suflet.. 



clipele imi sunt infrumusetate acum doar de mult iubitul meu kid si de pisoiul-bebe louie. doar ei doi imi vad zambetele sincere si simt adevarata tandrete a mainilor mele.
nu ma incanta intr-un mod deosebit iesirile in oras.. terase ticsite de straini cu aura murdarita de fum, aceeasi aroma de bere, inca ceva care seamana a muzica se chinuie sa acopere vorbaria fara perdea a celor din jurul meu.. ametesc. fug in bratele lui, dar simt ca mi-e frig. inima lui nu imi recunoaste imbratisarea, nu mai sunt acolo. inspaimantata.. ma fac mica inauntrul meu, ma iau in brate si incerc sa nu plang. alte priviri ma cauta, le vad.. sunt tentata sa-mi  dezvelesc in fata lor un vis, poate doua.


trebuie sa-mi amintesc in fiecare zi ca trebuie sa rad. clipe amuzante trec pe langa mine, tot ce trebuie sa fac este sa ma impiedic de ele.. din nou. in noul cerc de cunoscuti ori pe langa, in umbra sarcasmului ori nu. 
totusi.. ce pacat ca nu pot calatori in fiecare zi! orasul asta ma coloreaza cu nuante sumbre, aruncandu-ma cu de-a sila in vartejul gandurilor prapastioase..
mi-e dor sa cad in fund, de-atata ras, pe pietrele alunecoase ale paraului navalnic, sa-mi smulg spinii trandafirilor ce insotesc cararea pe care am decis sa o birui cu vitejia ce nu banuiam ca o am si..sii.. sa ma regasesc in umbrele frunzelor, pe pamant.. sa admir dansul libelulelor albastre in  jurul gleznelor mele. sa descopar uimita in privirea cuiva o simpatie sincera. placeri simple, poate copilaresti.. dar toate impreuna ma fac fericita.

vineri, 29 iunie 2012

cel mai mare cadou din lume



cel mai mare cadou pe care il poti darui unui om este timpul tau. in special clipele care descriu importanta unui eveniment, pentru tine. le  impartasesti cu persoana pe care o apreciezi/iubesti cel mai mult. si nu ai nici cea mai mica ezitare in  a arata celorlalti din jur atasamentul tau pentru acea persoana.

.. simt ca sunt in plus in viata cuiva. ceva ca. o rezerva, pana gaseste ceva mai bun. fac compromisuri inutile, nu sunt luate in seama. si ma deranjeaza aceasta libertate care imi este oferita. pot sa flirtez, chiar sa ma intalnesc si cu alti barbati. gesturile lui de afectiune in public lipsesc. simt ca prezenta mea este chiar dispretuita, nedorita. in privat.. totul se schimba, insa. sunt rasfatata, alintata.. aproape ca ma simt iubita. ce sa cred din toate astea? atasamentul partenerului meu pentru mine este sincer ori nu?

"intr-una din serile  trecute am indraznit sa te mangai in prezenta prietenilor tai. si tu ai ucis frumusetea clipei ferindu-te de mana mea, privindu-ma cu dispret. n-am indraznit sa repet gestul, m-am temut de tine. mi-e teama si acum sa te ating, nici nu cred ca imi mai doresc asta. nici sa ies cu tine in public nu mai vreau. nu imi pasa de cadourile tale, de banii pe care ii cheltuiesti cu mine. eu nu sunt ceva ce poti cumpara. dar tu poti fi cumparat, se pare.. caci, din clipa urmatoare aceleia in care mi-ai respins tandretea, sunt tentata sa te intreb, cu acelasi dispret oglindit in privire pe care mi l-ai aratat si tu.. a cui marioneta esti???"