Pagini

duminică, 21 ianuarie 2018

acel prieten special..

am întâlnit oameni care se simt foarte bine in postura de confident al prietenilor lor. unii dintre ei preferă, însă, să fie confidentul celor de sex opus lor. consider admirabil faptul de a putea conta, la nevoie, pe ajutorul unui prieten bun, şi mai cred că nu este nimic în neregulă cu prietenia dintre un bărbat şi o femeie.
 totuşi, în cazul în care ambii sunt implicați în relații amoroase cu alte persoane, cred că această prietenie ar trebui să aibă anumite limite. din respect, bun simț şi dragoste pentru partenerul lor de cuplu. ori, măcar din respect pentru propria persoană!

 "stai, dragă, să îți povestesc ce mi-a mai făcut "boul" de bărbatul meu!"
 "n-o să-ți vină să crezi ce tâmpenii a mai scornit "savanta" de acasă! "
 ar fi supărător pentru partenerii acestor..buni prieteni să afle modul în care au fost descrişi, nu-i aşa? 
 "simt că mi s-a umflat sânul stâng, ia vezi.. se observă?"
"vrei să auzi ce poreclă am dat iar ..juniorului..?
(ok.. nu sunt foarte bună la citate, puteți râde cât vreți 😜 , dar bârfele unora sunt adesea pline de vulgarități. )
  într-o relație normală de prietenie dintre o femeie şi un bărbat (care sunt implicați in altă relație , e important asta) nu ar trebui să existe o astfel de atragere a atenției, prin cuvinte sau gesturi, asupra corpului. în mod subtil sau evident, tot are conotație sexuală.
 ar deveni şi mai supărător pentru partenerii acestora de cuplu să afle ce fantezii sexuale îşi dezvăluie în discuțiile lor, aceşti doi prieteni speciali.. 
 Oh, dar sunt doar prieteni buni! .. s-ar gasi destui care să sară în apărarea acestui gen de prietenie. seriooos??? toate astea sunt chestii inocente, gata să fie puse pe altar şi sființite la greu? e posibil, oare, ca orice cauză să nu aibă nici cel mai mic efect?!
 ei bine, eu am fost confidenta cuiva şi am făcut, la rândul meu, unele confidențe (adicăă.. acelea de genul: "el minte, îți spun eu care e adevărul", deci, nu vă gândiți la prostioare!). am avut parte şi de un iubit care adora să fie confidentul femeilor. deci, dragilor.. ştiu că toată chestiunea asta nu se termină niciodată cu bine, în special relația cu persoana iubită are de suferit. de asemenea, am văzut si auzit destule exemple de acest gen, ceea ce scriu aici nu este în totalitate experiența mea. 😱
 poate fi deranjant pentru partenerul tău de cuplu şi faptul că tu aduci secrete în relația voastra. nu poți dezvălui "problemele" prietenului tău special, acesta are încredere în tine să nu o faci. şi, uite-aşa, ajungi să faci pentru el/ea anumite deplasări ori chiar să îi împrumuți bani la nevoie. ceea ce poți tu împrumuta de la prieten/a sunt ticurile verbale, modul de a gândi  şi de a acționa.. unii sunt atât de influențabili! e posibil să nu îşi dea seama de asta, se pot supăra chiar pe iubit/ă în cazul în care li se reproşează unele schimbări care le afectează relația. şi e al naibii de uşor pentru aceştia apoi să arunce în spatele partenerului de cuplu vina de a fi gelos, în modul acesta evită să îşi explice comportamentul, eventual îşi liniştesc/ignoră conştiința.
 ..şi, întotdeauna intervine comparația, poate nu la început, ci în timp. atunci când eşti înconjurat de multe persoane de sex opus cu care schimbi intimități, este foarte greu să nu îți dorești, la un moment dat, ca iubitul/iubita să posede anumite calități pe care le-ai descoperit la alte persoane. nu realizezi că iarba pare mai verde în curtea vecinului doar din cauză că nu ai avut grijă de a ta. aloo.. rațiunea, e cineva acolo?! nimeni nu este atât de fericit ori.. după caz.. atât de nefericit precum se pretinde a fi. n-ar fi mai simplu să nu îți mai pese de alții aşa de mult?
 este greşit şi să permiți prietenului special să devină  dependent de tine. e frumos să fi un exemplu pentru alții, dar eşti stăpân doar pe viața ta, nu pe a altora. de ex:
 "ce crezi că ar trebui să fac în situația cutare? eşti mult mai inteligent /ă decât mine, ia decizia asta în locul meu."
 mai există şi acel tip murdar de şantaj, care.. gâdilă în mod plăcut orgoliul/narcisismul aşa zisului confident..
 "nu îmi văd viața fără tine, eşti singurul/a care mă înțelege, aş fi pierdut/ă fără prietenia ta"
 mda.. sunt persoane care se cred maaari cunoscători ai sexului opus/doctor Dragoste/ultima ta şansă înainte de a te tâmpi de tot. de cele mai multe ori, aceştia au o viață jalnică şi au fascinanta impresie că pot schimba în bine viața altuia. ori adoră să o controleze. pare mult mai ușor să faci ordine în casa celorlalți decât în a ta, nu-i aşa?  persoana iubită nu e obligată să accepte cu seninătate faptul că tu eşti prea dispus să trăiești mai mereu în afara relației voastre! ori că te fascinează să afli cele mai intime secrete ale celor de sex opus ție, iar chestia cu: "nu pot să fiu nepăsător/oare,  dragă.. el/ea are nevoie de mine" e un pretext stupid. cine de cine are mai multă nevoie? fericirea cui contează mai mult pentru tine?
 înțeleg prea bine necesitatea unora de a povesti anumite lucruri care le perturbă pacea interioară, înțeleg dorința lor de a afla cele mai bune soluții la problemele/nedumeririle lor, dar aceştia ar trebui să înceteze să monopolizeze timpul şi dispoziția unei persoane care e într-o relație amoroasă cu altcineva. un prieten bun respectă acest aspect al vieții persoanei căreia i se confesează, evită să dea discuțiilor un limbaj prea intim, chiar şi gestual, exact din acest motiv. altfel, dă dovadă de egoism, îi pasă doar de propria persoană, nu de cel căruia i se confesează, nici de partenerul de cuplu al acestuia. îi este indiferent dacă prietenia lor, atât de specială, (şi falsă)  are consecințe negative pentru relația de dragoste a confidentului. totuşi, este incredibil cât de inocenți pot părea ei în ochii confidentului lor!
 nu este deloc uşor pentru partenerul de cuplu să accepte faptul că eşti sunat la ore nepotrivite, că nu este prima şi/sau ultima persoană cu care preferi să îți începi/termini ziua. este chiar foarte greu să rămână calm şi înțelegător atunci când întâlnirile voastre îşi scurtează clipele, apropierea fizică îngheață, iar subiectele de conversație devin banale, impersonale.. şi totul este în favoarea acelui prieten special.. extraordinar, unic şi cea mai perfectă dintre specii! ori.. creatură inocentă şi ghinionistă, care nu se poate descurca în viața de una singură!
 există  cuvinte care nu se spun, gesturi care nu se fac în prietenia dintre un bărbat şi o femeie, în cazul în care cel puțin unul dintre ei are o relație de dragoste  (oficială sau nu) cu altcineva.

 atunci când relația ta amoroasă devine problematică din pricina nevoii tale de a fi confidentul intim al persoanelor de sex opus ție, atunci ar trebui să îți pui o întrebare:
 "ce este mai important pentru mine, să fiu confidentul celor de sex opus mie, ori este mai importantă persoana iubită,  familia?"
 în cazul în care nu esti psiholog ori preot.. nu te obligă nimeni să sari mereu in ajutorul celor care au ditamai nodul psihic. iar dacă îți este greu să alegi, nu te mai obosi să o faci. partenerul tău de cuplu nu este norocos să te aibă şi, atunci când va realiza asta, va renunța la tine, deci. iubirea nu cunoaşte ezitări, nici egoism.
 nu putem să îi mulțumim pe toți,  uneori trebuie să alegem.




joi, 29 decembrie 2016

nimeni nu este judecătorul nimănui

uneori, când mă analizez, mă detest. așa că îndrăznesc să mă compar cu alți oameni și sunt mulțumită. chiar mă iubesc pentru că nu-mi stă în fire să judec un om după poza lui, ori după spusele unui alt om despre el. 
adevărul despre un om nu stă tot înghesuit intr-o biată poză. acela care vorbește de rău pe un om nu este, poate, un bun cunoscător al vieții acestuia, poate nici un bun psiholog, ce să mai zic de anumite resentimente care, știm, sunt lipsite de un bun raționament. mă ador pentru că înțeleg inutilitatea bârfelor de orice fel, pentru că prefer să cunosc un om pe baza a ceea ce îmi spune și face, în diferite momente, bune sau rele, ale vieții lui. și nici atunci nu consider că am dreptul să-l judec. pot doar să simt supărare, tristețe și dezamăgire atunci când întâlnesc, în mediu real sau virtual, oameni care se laudă tuturor cu integritatea, înalta moralitate, bunul lor suflet și nemărginita experiență de viață, dar care consideră că au dreptul, astfel, să judece aspru unele cuvinte și/sau acțiuni ale altor persoane, pe care însă nu le cunosc.
Sigmund Freud a fost genial atunci când a zis: cunoașterea  este manipularea intelectuală a informațiilor verificate atent. sunt o fană entuziastă a acestei idei! eu încerc, pe cât posibil, să vorbesc/scriu despre lucruri, evenimente, persoane și emoții pe care le cunosc bine. nu îmi plac aberațiile, îmi pierd timpul. însă unii preferă să manipuleze în mod negativ informații insuficient verificate. pătează, în mod nemeritat, reputația unui om și, astfel, îl rănesc. mă întreb.. cum pot, acești oameni, să mai aibă tupeul să susțină în fața oricui e îndeajuns de naiv să creadă, să posteze pe site-ul cutare etc. că sufletul lor e plin de iubire, înțelegere și iertare?! plăcerea oamenilor cu adevărat mari e să facă oamenii fericiți. nu poți face asta terfelind în noroi caracterul unui om pe care nu îl cunoști, clar! 
oh, nu! eu nu judec acum purtarea acestora. viața poate fi așa de nedreaptă câteodată, încât un om nu poate scăpa din ea cu mintea și inima intacte. fiecare ducem bătălii de care nimeni nu știe nimic. dar asta nu dă nimănui dreptul să-și verse frustrările asupra aceluia care nu le merită.
eu nu fac aici decât comparații, pentru că pot, am dreptul, am și informații suficiente cât să nu creez falsități. ah, în caz că se întreabă careva de ce nu tratez cu indiferență pe acești oameni - ceea ce nu știi nu te rănește ori se întâmplă așa ceva doar dacă tu le permiți.. chestii din astea dulci, psihologice/filozofice.. wow! - uite de ce: nu ura este opusul dragostei, ci indiferența. ignori un om când nu găsești motive să îl iubești. din indiferență izvorăște însă și disprețul, care își are baza în lipsa de respect. mie îmi place compasiunea. oricare om merită asta atunci când în sufletul lui s-au adunat o grămadă de emoții negative. cum să te bucuri, să calci în picioare ori să ignori un om nefericit?! nu, nu sunt un suflet maaare și strălucitor dacă gândesc așa. sunt foarte supărată atunci când această nefericire a unora lovesc, cu bună știință sau cu ciudă în fragila mea fericire interioară! nedreptatea doare! mai ales atunci când lovitura vine de la cineva care nu are o idee clară despre cine sunt cu adevărat, are doar o.. imaginație, să zicem, bolnavă. (cine te apreciază/respectă/iubește nu te poate răni. acela care nu are aceste sentimente pentru tine o poate face.) însă, doar pentru că mă doare, asta nu înseamnă că voi face rău, la rândul meu (exclud cu ușurință cazurile de viol, crime, îmi arde casa și încă alte câteva orori 😨 ).
nu sunt un înger răzbunător. nu sunt nici judecător. în nici un caz, Dumnezeu!  ..tot ce pot face e să mă compar cu aceia care cred că au dreptul să judece după aparențe. și atunci.. îmi găsesc pacea. în mine.


luni, 12 decembrie 2016

ești stresat/ă? alege să nu mai fi așa

abilitatea creierului uman de a se menține calm și concentrat este limitată. Atunci când se produce un dezechilibru marcant între solicitările mediului și posibilitățile reale ale individului, apare stresul. în fața stresului sunt vulnerabili cu deosebire perfectioniștii. ce puteți face pentru a evita/scăpa de stres?
dacă existența ne conferă individualitate, în schimb, personalitatea ne este impusă de societate. încercați să vă detașați de așteptările pe care le-ați avut în legătură cu sine ori cu alte persoane, asumându-vă responsabilitatea pentru iluziile voastre. dispariția lor va face loc liniștii interioare și a acceptării realității așa cum este ea.
succesele sunt efemere. acum sunteți pe creasta valului iar în clipa următoare ați coborât în golul de după el. nu puteți fi tot timpul la înălțime, acceptați că acest fapt este imposibil. vă este cumva teamă, dacă faceți asta, că veți simți durere și veți deveni triști? dragilor, nu durerea vă face să fiți triști. scopul ei este de a vă trezi.
pentru a înlătura tot ce este negativ în viața dumneavoastră, trebuie să începeți transformarea din interior. aici este conflictul, aici trebuie rezolvat, nu în altă parte.
v-ați construit o rutină în încercarea disperată de a evita haosul în viața voastră. controlul este bun atâta timp cât nu este exagerat. persoanele foarte bine controlate sunt întotdeauna foarte nervoase deoarece ascund în sine o mare agitație. atenție, însă! prin acoperirea rănilor noastre cu o armură nu facem altceva decât să împiedicăm vindecarea lor.
încercați, din când în când, să vă detașați de mintea voastră, să priviți spectacolul gândurilor fără a vă lăsa antrenat în Drama jucată de ele. puteți face asta în mijlocul naturii, într-un loc unde zgomotele civilizației sunt estompate. singuri, sau în prezența unei companii reconfortante. oriunde vă simțiți în siguranță! 
când vă veți simți relaxați, veți putea recunoaște cu ușurință posibilitățile care vă ies în cale. chiar și atunci când credeți că sunteți înconjurat de nimic, nu aveți o direcție clară spre care să vă îndreptați, nici o speranță de care să vă agățați.. amintiți-vă că din nimic s-au născut toate! el conține în sine toate posibilitățile.
detașați-vă de trecut. dacă vă cramponați de timp, asta vă va aduce doar suferință. ce-a fost, a fost! îndrăzniți să creați altceva. dacă aveți de luat o decizie, luați-o acum. mâine, moartea va fi mai aproape de dumneavoastră, deci vă va fi mai teamă. amânarea nu face decât să vă răpească momente prețioase din viață.
dacă vinovăția stă la baza stresului dumneavoastră, gândiți-vă că nu este nefiresc să mai greșiți din când în când. important este să învățați din greșeli, să mergeți mai departe și să nu mai repetați aceeași greșeală. vinovăția este una dintre cele mai distructive emoții. nu aveți nevoie de așa ceva, aveți nevoie să vă împărtășiți cu ceilalți iubirea, bucuria, râsul. simțiți compasiune, ea îmbunătățește empatia emoțiilor pozitive.
acceptați ceea ce nu puteți schimba, astfel vă veți reduce suferința. plângeți, dacă simți nevoia asta, în esența lacrimilor se scurge toată durerea și astfel vă eliberați de povara care vă apasă.
ar mai fi atâtea de spus! încercați să vă gândiți și la asta atunci când simțiți că nu vă puteți găsi locul în lume: nici un om nu s-a născut accidental. existența are nevoie de noi toți. fiecare suntem de neînlocuit.

sâmbătă, 10 decembrie 2016

Femeia puternică a zilelor noastre

 majoritatea femeilor din zilele noastre vor să fie ori măcar să pară, în văzul lumii, doamne desăvârșite, personalități puternice si de succes. Motivul principal al unora este că nu mai vor să fie dependente de bărbați, din ambiție ori/și pentru că au fost dezamăgite de aceștia etc.
 este important pentru o femeie să înceapă prin a-și explora, cu atenție și sinceritate, întreaga ființă. mod de gândire, sentimente, fizic. să învețe cum să își valorifice atuurile și să își accepte limitele. ideea de perfecțiune este utopică, dar se poate încerca controlarea emoțiilor și a gesturilor într-o cât mai mare măsură și apoi canalizarea acestora spre un scop bine definit, care să nu facă rău nimănui.
 pentru că trăim într-o lume frivolă, care impune standarde feminine ireale, multe femei sunt tentate să-și însușească o aparență fizică și morală care nu le definește. ele așază fericirea proprie pe nefericirea altora, trimițându-și astfel conștiința în vacanță deoarece au ideea greșită că în zilele noastre nu reușesc să obțină ce vor decât dând dovada unui egoism feroce. ele uită că orice act are consecințele lui. primești ceea ce dăruiești. atragi ceea ce ești. o femeie care alege să fie puternică exploatând pe cei mai slabi poate fi temută, nu iubită. lipsa umanității duce întotdeauna la eșec, mai devreme sau mai târziu. deci, fiți atente ce fel de putere vă alegeți.
 o femeie care are o gândire pozitivă va avea un impact social și familial mult mai puternic. vorbele și acțiunile ei sunt menite să schimbe în mod benefic lumea din jurul ei, este o prezență căutată, admirată și iubită.
 o astfel de femeie știe și că pentru a fi o doamnă nu este necesar să-ți etalezi în public ultimele achiziții în materie de modă. este mai important să porți ceea ce te definește, este potrivit trupului tău și mediului social în care trăiești. scump nu înseamnă mereu și de calitate. cochetăria unei femei poate fi încântătoare și dacă este apropiată de naturalețe. de asemenea, ea nu va critica în public toaleta și comportamentul altei femei și nici nu îi va da sfaturi, deși bine intenționate, decât dacă i se cere acest lucru.
 nu veți vedea o doamnă amestecată în conflicte violente verbale ori/și fizice, și nici nu veți vedea niciodată vreuna flirtând cu un alt bărbat, atunci când are deja unul lângă ea. relațiile altora sunt sacre pentru ea deoarece apreciază și respectă orice formă de iubire. așadar, nu va încerca să intre în inima și gândul unui bărbat care este iubit de altă femeie. în primul rând, datorită respectului de sine.
 o femeie inteligentă și puternică nu se va lăuda niciodată cu calitățile ei intelectuale ori cu realizările din cariera ei. dacă există, acestea se văd oricum. nici nu își va striga oricui frustrările cauzate de oameni ori situații care îi fac rău, creându-și o aparență de martiră care îndură totul din bunătatea inimii ei. este în regulă să te simți uneori vulnerabilă, nimeni nu este atât de puternic încât să nu fie rănit vreodată, dar dacă te "lauzi" cu asta zilnic, fără să încerci să te schimbi în bine, atunci nu ești decât o victimă a propriei paranoia. și o influență negativă, toxică, pentru cei din jurul tău.
 nu am scris toate acestea cu gândul de a mă descrie pe mine. fiecare învățăm să fim mai bune în ritmul nostru și în limitele posibilităților noastre de orice fel. Dar detest ipocrizia, snobismul, isteria și egoismul dus până la extrem al unor femei care vor să pară în lume ceea ce nu sunt, doar pentru a-și atinge, cu orice preț, propriile ambiții. articolul acesta este dedicat și lor.