Pagini

sâmbătă, 29 iunie 2013

nervi de seara

pitici pe creier avem cu totii, asa imi place sa cred. e×ista insa o limita a rabdarii peste care nu pot trece atunci cand piticii unora par sa aiba un fel de baterii ultra-rezistente. adicaa.. nu mai cad naibilea intr-un lesin, iti nimicesc nervii zilnic! habar n-am cum si unde, se pare ca am devenit mama ranitilor care e musai sa suporte consecintele stresului care-l innebuneste pe cutare intr-un asemenea hal incat simte ca moare daca nu-mi injecteaza si mie o doza, zece. asta se intampla mai ales in zilele/serile cand doresc sa evadez din mizeriile realitatii inconjuratoare.. 


as fi putut sa scap de grijile astea inutile transformandu-ma peste noapte intr-o nesimtita, dar sunt ca si vrabia care viseaza malai. pot sa visez doar, nu sunt in stare sa pun in practica nimic. un tril sugrumat de durere, sa aud.. o lacrima tacuta sa surprind cu privirea.. si cad molesita in ghearele disperate ale aceluia care n-a invatat inca sa scuipe pozele, doar sa sufere ca un caine. insa.. injuraturile ma pot enerva, tonul rastit, dispretul.. nu mi se pare corect sa incasez eu toata energia asta negativa din cauza ca ala care mi se confeseaza n-are curaj sa traga un pumn aceluia care merita asta. 
nu sunt psiholog, preot ori camarad de arme. doar o prietena care te asculta si te mangaie cu drag atunci cand mi te adresezi in limitele bunului simt, dar..sa nu-mi invadezi in permanenta toate clipele libere, nu-mi cere sa renunt pe vecie la rela×area de care am nevoie uneori ca sa imi incarc buna dispozitie si pofta de viata. sii.. e bine de stiut/dovedit ca prietenii pot fi chemati si la bine, nu doar la necaz.

vineri, 28 iunie 2013

la final de vis..


detest despartirile, am vazut si am trait prea multe. e×ista insa oameni care merita inca o sansa, aceia care reusesc sa invete din greselile lor. altii.. reusesc doar sa se amageasca pe ei insisi, pe tine. acestora din urma le inteleg teama de implicare, nu vor sa fie raniti din nou. ceea ce nu inteleg este incapacitatea lor de a-si da seama ca partenerul lor ar putea simti la fel. asa ca.. sunt in ofensiva, mereu. ranind iar si iar.. pe acela care isi calca ratiunea in picioare, iertand in numele iubirii.
cand decizi sa pleci dintr-o relatie o faci avand motive bine intemeiate. nimeni, niciodata,  nu a plecat de prea mult bine ce era. timpul trece, ca nu are incotro, dar daca nu incerci sa faci ceva ca sa-ti revii din suferinta/rutina/tragi-comedie .. el trece degeaba. nu timpul este cel care vindeca ranile, tu ai puterea sa faci asta. sii.. vine clipa cand crezi ca sufletul tau este pregatit pentru o noua provocare, cand crezi ca ai gasit solutii la problemele care te-au instrainat de fostul partener. daca inca mai simti ca iubesti, incerci sa refaci relatia cu acesta. un an, doi, trei..... si realizezi mult prea tarziu ca celalalt e indeajuns de multumit de viata pe care si-a construit-o in absenta ta ca sa nu iti ofere tie un loc special in ea. vrei sa pleci din nou, definitiv.. de data asta. nu mai ai sanse de dat, nu cand partenerul tau reuseste sa le iroseasca pe cele primite. obosesti, te saturi..  si, desi stii ca despartirea doare ca naiba, nu ai nici un regret. vrei doar sa pleci.
nimeni nu traieste pentru totdeauna. e bine sa-ti alegi un vis in viata si sa incerci sa-l atingi. daca esuezi, iti alegi altul, nu stai sa plangi in bratele celui care si-a ales alt vis decat al tau.

offf... am obosit sa scriu despre despartiri. mi-am atins limitele dezamagirii. si al dezgustului.... ma intreb, ce-o mai fi facand capra vecinului.. ?

marți, 25 iunie 2013

plictiseala

m-am plictisit sa ma plictisesc de plictiseala asta plictisitoare.. n-am chef de nimic si de nimeni. spalat, calcat, sters praful, maturat, spalat geamurile, gatit mancare, moooor... de plictiseala!!! carti, filme, rebus, muzica, dans, sah, chat pe internet, foto, scrabble.. mai am putin si intru in coma de atata plictiseala. as iesi iar pe-afara dar ma plictiseste vremea schimbatoare. m-ar mai plictisi si o intalnire, doua cu amicii aia care n-au reusit nici pana azi sa ma vada altfel decat ca pe o fantezie erotica. dar.. inca si mai mult m-ar plictisi un rendez-vous.. cica.. amoros cu acela care n-o sa invete niciodata ca vorbele trebuie insotite de fapte doveditoare. plictiseala mare.........

vineri, 14 iunie 2013

funny cats












asteptare

.. astept ceva. ma visez adesea in gara, inconjurata de bagaje. trec multe trenuri, nu se opresc niciodata. dar eu astept, totusi.. poate.. pe cineva care sa ma ajute sa evadez dintr-o realitate urata. darrr.. intotdeauna ma trezesc cand aud scrasnitul rotilor unui tren care pare ca se opreste. de obicei.. nu cred ca visele mele ascund un mesaj secret dar acesta pare diferit. deci.. ce astept?.. o noua iubire?

de prea multe zile ploua.. n-am invatat inca sa dansez in ploaie, eu vad in ea doar tristete. si ma simt insetata de toate lacrimile pe care as vrea sa le vad in ochii lui. nu am reusit sa il iert pentru indiferenta cu care mi-a privit lacrimile. si.. detest faptul ca de fiecare data cand aud norii certandu-se deasupra mea, imi amintesc de glasul lui. pana si raceala vantului o asociez cu amintirea atingerilor dezgolite de pasiune..
ploaia inca plange la ferestra mea.. de parca ar stii ca dincolo de geamuri s-a nascut un desert. florile de hartie cu care mi-am impodobit cactusii privesc insa cu indiferenta la picaturile de apa ce se sfarama de barierele puse intre ele..

inca fac alegeri gresite. imi doresc atat de mult sa fiu iubita, indraznesc prea repede sa acord incredere cuiva.. uneori.. uit ca iubirea este doar un joc pentru unii. nu este nimic real dincolo de aparentele stralucitoare. doar un loc auster si rece, in care zac ramasite de orgoliu si de vanitate.. si ambitii fara scrupule.
asa ca.. inca sper ca nu astept in zadar in gara aia din visul meu. poate.. stapanul pieselor de puzzle care imi lipsesc pentru a fi completa, se afla intr-unul din trenurile acelea..