Pagini

marți, 11 ianuarie 2011

oh! happy morning!

m-am simtit mult prea insingurata in dimineata asta ca sa pot suporta. am avut iarasi unul din visele alea stupide care ma urmaresc in noptile ploioase si in care ma poticnesc la rascruce de drumuri  nestiind incotro sa o iau ca sa scap de umbre amenintatoare... si care doar aspira la simpla mea strangere de mana! yeah, right! as vrea sa stiu ce pilule ma pot ajuta sa scap de ele caci nu merge cu autosugestia..
anyway.. incerc sa-mi trezesc buna dispozitie savurand o cafea mare si neagra (ca tot mi s-a terminat zaharul, alta chestie enervanta!). cateva clipe mai tarziu ma surprind urmarind cu vadit interes firul epic al  povestii romantate a celor doi porumbei care topaie cu veselie pe pervazul ferestrei mele si intrebandu-ma: ei sunt fericiti, se iubesc. eu de ce nu sunt fericita???  oh, nu! uite o lacrima. GATA! urla un gand in mine. si infasc telefonul, sunandu-mi un amic. e acasa, nu e singur.. ma asteapta! buuun..adio, dimineatza posomorata!
e pentru prima data cand vin la el acasa fara sa aduc si pe altii cu mine. locuieste singur intr-un apartament imens dar nu poate spune ca se plictiseste. vecinii lui mult prea simpatici au grija sa-i invadeze aproape in permanenta intimitatea, la orice ora. asa-i.. sunt tineri si nelinistiti! chiar au un obicei inca si mai simpatic. iau micul dejun impreuna. cica e mai pofticios in grup. n-am participat niciodata, pana acum.
nu m-am chinuit grozav sa ajung la timp. sta la doar doua strazi de mine. pacat de haine.. sunt uda leoarca, inca ploua (doar nu era sa ninga in luna lui ianuarie, deh!). alta chestie.. cand ajung in fatza usii lui imi privesc mainile si constat ca sunt goale. sa-i fi adus macar covrigi, asa.. fara.. o sa ma creada nesimtita!
"am uitat sa te intreb ce vrei sa-ti aduc." incerc eu sa ma scuz in momentul cand imi deschide usa.
iar el se uita la mine cu ranjetul ala al lui ironic intiparit pe toata fata si-mi tranteste:
"intr-adevar mi-e cam foame dar cred ca o sa imi ajungi, macar pe-o masea!"
ce hazliu! hai sa chicotesc nitel.. sa creada ca am simtul umorului.
"unde-i trupa de soc?" il intreb, observand singuratatea din bucataria lui fara usa.
"nu vin chiar in fiecare dimineatza. dezamagita?"
"inca nu"
"pana atunci, fa-te comoda! am facut clatite, stiu ca iti plac. nu fi timida.. am un castron intreg de ele doar pentru tine"
"ohohoo! sper ca nu incerci sa ma seduci. din nou."
"poate dupa ce savurezi sucul meu natural-minune, preparat din portocale proaspete.."
oh! happy day! viitorul suna bine, cu clatite si suc proaspat. le-am savurat pe toate cu maxima incantare. plus ca mai aveam si un interlocutor ultra-nostim care se pricepea de minune sa-mi transforme plictiseala in ceva.. bun! la un moment dat.. privindu-l dintr-un unghi mai intunecos.. mi s-a parut ca e si atragator. asa ca.. am acceptat (desi mai mult in gluma) sa particip la un mic flirt. total nevinovat. caci nu vroiam sa umplu degeaba paharul amaraciunii pe care l-ar fi putut bea iubita lui (au un soi de relatzie  la distanta). si imi placea de ea. deci.. din flirt in flirt.. au disparut ca prin farmec o buna parte din cei vreo 70 de cm care  ne desparteau de alea-alea.. si numai ce ma pomenesc cu mainile lui impertinente ba pe piciorul meu, ori pe umar, pe gat.. pe tample.. sprancenele mele coborau incet, dar sigur.. in jos! ce face asta..?!
"hai sa-ti fac un masaj la tample!" se ofera el, tot numai un zambet.
"nu sunt tensionata" bat eu in retragere.
"esti sigura? te pot simti.. nu stiai?"
"ma indoiesc ca stii exact ce simt eu acum!"
"atunci.. arata-mi"
"printr-un sarut  mistico-pasional, poate?"
"imi place cum simti.."
"si cu mandra ta ce facem? o inchidem in cutiuta cu amintiri demult uitate?"
uite ca si el are sprancene care stiu sa coboare in jos! asta-i un semn bun. incep sa-i alung gandurile de la alea-alea..
"cris, iubito..!" devine el brusc si dintr-odata melancolic. "stii ce inseamna de fapt o relatie la distanta? sa dormi pe un cearsaf rece."
"si m-ai gasit tocmai pe mine sa ti-l incalzesc???"
"ai arata minunat acolo.. asa ca, de ce nu?"
"pentru ca n-am chef!" urca in mod alarmant timbrul vocii mele.
ok.. asta ar fi momentul potrivit sa ma eliberez din prizonieratul imbratisarii lui si sa o iau naibii la sanatoasa! si incerc dar nu ma lasa. precum un sarpe, se incolaceste mai strans in jurul trupului meu, cautand aiurea vreun beculetz care sa se aprinda sub vraja pasiunii. aha! din asta imi esti.. si chiar m-am enervat atunci!
"vrei sa zbier? nu ma doare gura! ia-ti labele de pe mine!"
n-a apucat sa-mi dea replica. tocmai atunci s-a deschis usa de la intrare azvarlindu-l inauntru pe unul din vecinii lui. adica.. chiar in clipa cand mainile lui izbutisera sa se strecoare sub bluza mea, ba chiar ma si incalecase cu un picior!
"am pierdut preludiul?" 
alt destept care se crede si amuzant!
"nu! ai venit fix la timp!" nu ma pot abtine eu sa nu-l "intep"..
hopa sus, deci! nu mai eram prizoniera nimanui. fierbinteala amicului meu disparuse brusc.. evident. ca si mainile lui de pe mine. cu gesturi enervate, totusi.. am reusit sa ma pregatesc de plecare. mai aveam doar doua secunde ca sa dispar dincolo de usa cand il aud, in spatele meu:
"hai, ma, cris! stii ca am glumit!"
ma intorc spre el. nu, nu eram curioasa sa verific daca figura ii era tot asa de amuzanta ca si vorbele. dar am vrut sa-mi vada dezamagirea zugravita pe chip in cele mai intunecate culori posibile.
"..si te bag si-n ma'ta, auzi?!" mi-am vociferat primele ganduri. ce? merita sa auda altceva?
si am plecat. m-am  impiedicat apoi de tristete tot drumul pana acasa. acolo.. ma baricadez in bucatarie si incep sa improvizez toate felurile de mancare ce imi vin in minte. fac asta, uneori.. cand sunt trista. chiar daca nu mananc nimic dupa aia. si porumbeii sunt tot la fereastra. mai iubareti ca niciodata, doar ca sa-mi faca mie in ciuda! oh, uite ca am si o draperie groasa prin care nu se mai zareste nimic! sa o folosesc deci.. oh! uite ce isteric imi suna si telefonul! alt mesaj de la amicul cu intentii bune? n-am chef sa-l iert azi. poate maine..





“Să-ţi spun ce este dragostea adevărată. E credinţă oarbă, umilinţă fără preget, supunere desăvarşită, incredere şi dăruire impotriva ta insuţi, impotriva lumii intregi. Dragostea inseamnă să iţi dai inima şi sufletul intreg celui care ţi le va zdrobi.” (Charles Dickens)

luni, 10 ianuarie 2011

caut prietena (dar nu la mica publicitate)

vreau sa-mi fac si eu o prietena dar nu gasesc. una noua. cele cateva pe care le am de ani buni sunt casatorite, cu copii.. foarte atasate de familia lor, de treburile gospodaresti si din ce in ce mai putin interesate de cluburi, teatru, orice gen de concert live sau nu si alte iesiri distractive in oras. nu au fost intotdeauna asa.  inainte de a ma desparti de.. EL (cu care am avut o relatie indelungata-stop detalii) obisnuiam sa ne aflam distractia impreuna.. toate perechile... plus ori minus cativa masculi-celibatari inraiti. ce nopti nebunatice! imi e dor sa dansez intr-un ring mai mult sau mai putin inghesuit de persoane  cunoscute, fara sa iau in seama scurgerea timpului. in fum de lumini si ecouri de voci bine dispuse. old good times..
acum.. daca se mai intampla sa iesim undeva, am impresia enervanta ca sunt in plus. eu nu m-am schimbat ci sunt la fel de ultra prietenoasa/glumeatza, dornica de distractie.. iubitoare de arta si profunda in cuget si simtire (asta mi-au zis-o si altii.. :) ) cand evenimentul la care particip e mai sobru. nu mi-am ratacit ideile interesante si pofta de viata. si atunci.. ce se intampla? m-am intrebat de atatea ori... raspunsul l-am gasit greu, ascuns in subtilitati. mai precis.. in orice privire usor panicata pe care mi-o aruncau intr-o doara.. cica.. prietenele astea cand apaream la intalnire cu ele si sotiorii lor in rochie scurta ori.. putin mai decoltata pe rotunjimi. nu e nimic neobisnuit aici, port genul acesta de haine dintotdeauna. am  acelasi stil pisicos de machiaj, mult iubitele mele incaltari cu tocuri inalte si .. dintr-odata am inceput sa ma rusinez de toate astea sub privirele lor critice. de ce le e teama? nu ma intereseaza barbatii lor.nici un alt barbat casatorit sau prins doar intr-o relatzie fie si aia deschisa.. oare nu mai inspir incredere decat daca sunt la randul meu... luata? asa se simt ele mai in siguranta? dar ne stim de ani de zile.. e absurd! sa.. isi imagineze ca, o data eliberata din stransoarea unei relatii, m-as apuca sa devorez oricare barbat de pe planeta!
ok... nu sunt tocmai o sfanta dar am totusi limitele mele. si bun simt (asa imi place sa cred). n-am indraznit totusi sa-mi exprim si verbal frustrarea pe care o simteam in prezenta lor. am incercat chiar sa fiu mai serioasa in conversatii,  ascultand cu maxima atentie inclusiv sfaturile ce mi s-au dat vis-a-vis de silueta mea usor anorexica.adica .."mai pune  vreo 15 kile  pe tine  ca ne-am saturat sa fim  complexati din pricina ta!".  nu au lipsit din decor nici oftaturile pe care am avut grija sa le auda cel putin douazeci de persoane din jurul meu (alea despre regretul de a fi incheiat acea relatie) si cate o maxima, doua despre amaraciunea pe care o simt in absenta celui care inca este mult iubit! dar.. nu e de ajuns. poate mi-am jucat prost rolul. caci.. se pare ca inca sunt o tentatie in ochii celor care ma privesc. si printre aia sunt si barbatii lor.. cred ele, prietenele mele. eu cred ca se inseala. dar cui ii pasa de ce zic eu??? daca as avea curaj sa o zic, adica.
deci.. sunt in cautare de o prietena, macar una din zecile pe care mi le-as dori. si care sa nu fie casatorita sau cel putin.. sa nu fie exagerat de posesiva cu obiectul tandreturilor ei. ceva gen.. free spirit :)) constienta de puterea farmecului ei indeajuns de mult incat sa nu mai considere pe oricine poarta fusta o rivala de temut.

duminică, 9 ianuarie 2011

regrete

ce chef de scris am azi! deh.. timp liber mai mult decat de obicei. m-am saturat sa butonez isteric telecomanda tv in cautare de.. ? habar n-am ce as vrea sa vad. imaginile se amesteca intr-un ritm aiurea prin fata ochilor mei, cuvintele nu au sens. altadata ma uitam cu placere la orice  mi-ar fi putut abate atentia de la ganduri mai putin placute si imi reusea figura. nu si acum. mda..exista si alte metode antiplictiseala dar mi-e o asa lene sa le pun in aplicare! si starea asta o am doar cand gandurile astea afurisite urla in mine sa le pun cumva in ordine ca prea s-au incurcat. la cine ma gandesc..? la un barbat. haaaa-ha-ha! o sa zbiere vreunul din voi. "la ce altceva s-ar putea gandi o femeie?!"  pai.. asta nu e un barbat oarecare! ci unul pe care eu il admir foarte mult si crede-ma... trebuie sa ai o minte sclipitoare si alte talente extraordinare ca sa te admir! e si cazul lui M... ce pot sa zic? omul acesta ma intimideaza prin simpla sa prezenta langa mine. l-as asculta ore intregi, orice ar avea de zis ( si e o enciclopedie ambulanta!) incercand sa inteleg (si sa nu uit apoi) minunata-i ideologie. de fiecare data cand am avut ocazia sa stau de vorba cu el mi-a parut rau ca timpul trece asa de repede. vroiam sa aflu tot mai multe, mintea mea devenise un burete care nu se mai satura de primit informatii. si vocea lui! profunda.. calda! mi-e dor de el. nu ne-am mai intalnit de ceva vreme si doar din vina mea. pentru ca am realizat intr-un moment.. nu mai stiu care.. ca au inceput sa-mi zburde prin stomac si prin alte parti niste fluturashi prea bine cunoscuti. mintea mea era flamanda dupa orice ar fi vrut el sa-mi spuna si.. se pare ca trupul meu vroia si el sa devoreze ceva. trupul lui. ohoo.. dar ce foame ma cuprinsese! m-am speriat si deci.. m-am ascuns. in tacere.. evitand sa-i raspund la telefon. stiam ca la  urmatoarea intalnire nu m-as fi putut abtine sa nu ma intind peste trupul lui, satisfacandu-mi orice fantezie pe care imaginatia mea o poate avea. si am o imaginatie foarte perversa. el insa m-ar fi putut satisface, de asta sunt sigura. mai stiu si ca nu i-am fost niciodata indiferenta din punctul asta de vedere ci.. dimpotriva! atractia a fost reciproca. cu toate astea l-am... exilat. n-as fi stiut cum sa-i explic ca nu-mi permit in aceasta perioada sa ma indragostesc. ori ca.. desi avand sentimentul asta in mine, n-as fi ezitat sa-l insel cu un alt barbat pentru care am facut o pasiune irezistibila si de care ma leaga si un alt lucru mult mai important dar pe care n-am chef sa-l dezvalui tocmai acum, pe pagina asta. de ce as merita atentia lui, deci? mai bine fug din calea lui ..ca un iepure turbat care habar nu are cum sa paraseasca mai repede terenul minat pe care a indraznit sa topaie pe vremea cand se credea regele animalelor. credeti ca asta-i comedie? ha! n-au ce cauta regretele intr-o comedie. din acelea care ma incearca pe mine acum. cand gandurile mi-s pline pana la refuz de el si deci.. mi-e dor.. dar! asa-i viata! se plimba in fata ta laudandu-ti pe cutare ori cutarica iar tu tanjesti.,.. si speri.. si disperi!!! stiind ca s-ar putea sa ai alergie la fructul interzis asa ca.. inghiti in sec. sperand ca intr-o zi vei descoperi ca ti-a disparut constiinta si esti liber/a sa faci ce vrei. hoo! dar destul am aberat (oare?) astazi. o sa ma gandesc maine la chestia asta cu regretul si mama intelepciunii care vad ca uita in mod constant (si sadic) sa-mi faca vreo vizita. ookeeyy.. unde naiba e telecomanda???

despre prostie

eu nu tolerez multe chestii si e una care ma enerveaza acum. cu ce sa incep? cu picioarele..as vrea sa mi le bag intr-un anumit forum pe care rataceam altadata cu vadita placere si maxima inspiratie/adevar. dar de care incep sa ma satur in ultimele saptamani deoarece si-a facut aparitia un personaj al carui scop unic in viata este acela de a injura pe fiecare utilizator care indrazneste sa nu fie de acord cu el. ori ca nu ii ia in serios topicurile despre... nimic. mai! da' sensibilosi pot fi unii.. si dintr-un domn educat ce se pretindea a fi la inceput a ajuns sa "vorbeasca" limba injuriilor. si dovedeste ca are talent, nu gluma! ba chiar.. ca sa fie mai interesanta intriga, s-a clonat in vreo zece exemplare, deschizand apoi tot atatea topicuri in care i-a invitat pe toti aceia care au catalogat parerile lui despre orice drept nimicuri ca sa.. isi dezvolte acolo "personalitatea infantilo-isterico-prost ca noaptea". probabil ca la ora asta este inca acolo, aruncand cu invective greu de inteles pentru o minte educata. eu nu am avut "onoarea" sa fiu pusa pe lista lui de "luzari" ai forumului caci am evitat sa ies prea mult in evidenta pe-acolo. oricum nu ar intelege nici un cuvintel pe care i l-as adresa deoarece nu stiu sa injur prea bine si am observat ca numai asa stie sa se exprime. dar zau ca-mi pare rau pentru el! cum poate omul asta sa aiba pretentia sa vorbesti in termeni civilizati cu el (altfel ai incurcat-o!) daca nu ofera, la randul lui, un exemplu de minima educatie cel putin..???  face mare zgomot... pentru ce? ca sa isi descarce nervii adunati de prin alte parti pe un necunoscut de pe forumul cutare si care are curajul sa-i spuna ca nu e perfect? ce om patetic! si imatur caci daca ar avea ceva minte ar realiza ca  atitudinea asta nu ii ofera un loc de cinste. poate nici nu si-l doreste.. il priveste! unora le place sa ramana prosti si cum nimeni nu poate sa-l faca pe acesta sa inteleaga  asa prost o sa ramana veac! pacat... multi dintre prietenii mei evita sa mai intre pe forum din cauza lui. subiectele interesante zac parasite, glumele sunt uitate iar muzica nu se mai "aude".. si toate astea din pricina unui prost care se incapataneaza sa dovedeasca (cui anume?) ca sunt si altii mai prosti ca el.

pentru inceput...

uite ce e.. eu nu stiu sa scriu pentru cei care nu pot sa citeasca printre randuri.. gonindu-mi cuvintele  intr-o cursa interminabila, imi place sa cred, totusi.. ca nu-mi pierd timpul degeaba. ori timpul tau.. cand ai chef sa ma citesti. aici vei putea gasi ori nu reflexia propriilor tale ganduri. ma voi bucura daca voi afla ca iti plac. daca nu, well.. nu sunt perfecta dar nici nu vreau sa fiu. iar daca ai citit bloguri mai interesante decat al meu, stai calm ca te inteleg. perfect. si eu am mai citit.. si e posibil ca blogul tau sa nu fie printre ele.
despre ce am sa scriu de-acum incolo..? despre viata mea, a altora.. a ta daca ma vei lasa sa te cunosc siii.. despre o alta mare gramada de chestii mai mult sau mai putin interesante. 
cu drag.. chrissy.