funny cats & christmas trees

pentru mâțomani, un cadou amuzant de Crăciun 😜 enjoy it!

ești stresat/ă? alege să nu mai fi așa

abilitatea creierului uman de a se menține calm și concentrat este limitată. Atunci când se produce un dezechilibru marcant între solicitările mediului și posibilitățile reale ale individului, apare stresul. în fața stresului sunt vulnerabili cu deosebire perfectioniștii. ce puteți face pentru a evita/scăpa de stres?

dacă existența ne conferă individualitate, în schimb, personalitatea ne este impusă de societate. încercați să vă detașați de așteptările pe care le-ați avut în legătură cu sine ori cu alte persoane, asumându-vă responsabilitatea pentru iluziile voastre. dispariția lor va face loc liniștii interioare și a acceptării realității așa cum este ea.

succesele sunt efemere. acum sunteți pe creasta valului iar în clipa următoare ați coborât în golul de după el. nu puteți fi tot timpul la înălțime, acceptați că acest fapt este imposibil. vă este cumva teamă, dacă faceți asta, că veți simți durere și veți deveni triști? dragilor, nu durerea vă face să fiți triști. scopul ei este de a vă trezi.

pentru a înlătura tot ce este negativ în viața dumneavoastră, trebuie să începeți transformarea din interior. aici este conflictul, aici trebuie rezolvat, nu în altă parte.

v-ați construit o rutină în încercarea disperată de a evita haosul în viața voastră. controlul este bun atâta timp cât nu este exagerat. persoanele foarte bine controlate sunt întotdeauna foarte nervoase deoarece ascund în sine o mare agitație. atenție, însă! prin acoperirea rănilor noastre cu o armură nu facem altceva decât să împiedicăm vindecarea lor.

încercați, din când în când, să vă detașați de mintea voastră, să priviți spectacolul gândurilor fără a vă lăsa antrenat în Drama jucată de ele. puteți face asta în mijlocul naturii, într-un loc unde zgomotele civilizației sunt estompate. singuri, sau în prezența unei companii reconfortante. oriunde vă simțiți în siguranță! 

când vă veți simți relaxați, veți putea recunoaște cu ușurință posibilitățile care vă ies în cale. chiar și atunci când credeți că sunteți înconjurat de nimic, nu aveți o direcție clară spre care să vă îndreptați, nici o speranță de care să vă agățați.. amintiți-vă că din nimic s-au născut toate! el conține în sine toate posibilitățile.

detașați-vă de trecut. dacă vă cramponați de timp, asta vă va aduce doar suferință. ce-a fost, a fost! îndrăzniți să creați altceva. dacă aveți de luat o decizie, luați-o acum. mâine, moartea va fi mai aproape de dumneavoastră, deci vă va fi mai teamă. amânarea nu face decât să vă răpească momente prețioase din viață.

dacă vinovăția stă la baza stresului dumneavoastră, gândiți-vă că nu este nefiresc să mai greșiți din când în când. important este să învățați din greșeli, să mergeți mai departe și să nu mai repetați aceeași greșeală. vinovăția este una dintre cele mai distructive emoții. nu aveți nevoie de așa ceva, aveți nevoie să vă împărtășiți cu ceilalți iubirea, bucuria, râsul. simțiți compasiune, ea îmbunătățește empatia emoțiilor pozitive.

acceptați ceea ce nu puteți schimba, astfel vă veți reduce suferința. plângeți, dacă simți nevoia asta, în esența lacrimilor se scurge toată durerea și astfel vă eliberați de povara care vă apasă.

ar mai fi atâtea de spus! încercați să vă gândiți și la asta atunci când simțiți că nu vă puteți găsi locul în lume: nici un om nu s-a născut accidental. existența are nevoie de noi toți. fiecare suntem de neînlocuit.

Funny cats (love is in the air)

Pentru marii iubitori de mâțe haioase.. enjoy it! 😜❤

pisici super haioase

primavara asta e a altora

imbratisez iubirea, aproape de inima mea, si imi doresc sa fie indeajuns de puternica incat sa o pot simti. zi dupa zi, incerc. dar cand numar clipele ei fericite, constat ca sunt prea putine. atunci, mi se face ingrozitor de frig, mi-e frica si ma simt foarte singura. si caut, apoi, in fiecare privire o raza de soare, in fiecare zambet fie si cea mai mica alinare.. degeaba! in lume, parca as rataci printr-un labirint de gheata.. nimic nu ma incalzeste, nimeni nu ma poate ajuta sa evadez din nesfarsita iarna.

 privesc cu jind la primavara din viata altora.. miroase asa de frumos, e atat de luminoasa si de calda! asta.. imi ingenuncheaza sufletul, am impresia unei caderi interminabile in adancul unui loc plin de amaraciune. indraznesc, uneori, sa lupt cu mine insami zambind (haz de necaz), dar in coltul gurii mele nu pot rasari decat flori de gheata. cei care le recunosc se indeparteaza infrigurati, soptindu-mi tematori - atat de tanara inca.. si ai invatat sa mori!.

 da. insa nu am invatat singura, de mare ajutor mi-a fost si el. e suficient de rece, si cumplit de cinic, incat sa faca la fel cu toate..
nu aveti idee despre.. cat de ademenitor pot sclipi stelele in privirea lui! imagineaza o lume de vis, in care magia este posibila. doar sa intinzi mana.. de fapt, stelele sunt indepartate si reci. orice promisiune de apropiere este o iluzie.
 dezamagire, furie, tristete, inghet - asta e marturisirea celei care si-a dorit o stea.

 oh, nu stiu cat timp mai pot face asta.. dar, eu inca imbratisez iubirea, aproape de inima mea, asteptand cuvintele si gesturile potrivite care ar putea sa o faca indeajuns de puternica si de calda, incat sa o pot simti.. dincolo de gheata cu care imi acopar singuratatea.

libertate

 daca exista iubire pentru mine, eu nu am simtit-o, nici nu am vazut-o. deci.. nu apartin cuiva, nu datorez gesturi sau cuvinte de iubire. darurile materiale primite imi ofera doar impresia ca as fi beneficiara unui act caritabil ori ca mi se intinde o capcana in care stau ascunse interese care nu sunt compatibile cu ale mele. si nu pot lua un serios un barbat care nu imi spune (cu sinceritate!) de ce face aia sau ailalta pentru mine.

 ti-e teama sa iti deschizi sufletul in fata mea deoarece nu vrei sa suferi in cazul in care te resping? nu sunt mama ranitilor, si mi-e imposibil sa respect/admir un barbat care si-a pierdut curajul in urma bataliilor anterioare.

 ori, nu esti sigur de ceea ce simti, de aceea taci ca pestele? atunci.. ar fi bine sa inoti in alte ape decat intr-ale mele, mai putin tulburi. iubirea o vezi/simti cat se poate de limpede atunci cand apare, restul... sunt doar scuze patetice.

 esti cumva genul care adora subtilitatile? si eu, insa doar la inceput. apoi, incep sa detest toata comedia asta cu invartitul in jurul cozii si dezertez eroic din ea, inainte de a se transforma in tragedie (regretul ucigator al timpului irosit, eh.. ).

 cauti doar o aventura de-o noapte ori o prietenie cu beneficii? nu ma intereseaza nici una din variante, dar voi avea grija (asa, din capriciu) sa-ti intetesc focul plimbandu-te la nesfarsit intre agonie si extaz, fara a-ti da, insa, ce-ti doresti.

 mie imi place sa privim impreuna in aceeasi directie, undeva.. departe, nu doar sa ne sorbim din ochi reciproc. adica, sa avem si alte visuri comune, nu doar acelea cu care ne rasfatam in pat. pentru ca.. am un soi de alergie la aceia care se cred mari seducatori cand reusesc sa dezbrace, macar cu privirea, o femeie de toate hainele ei. domnilor (care sunteti), adevarata haina a unei femei este pielea ei. abia dupa ce reusiti sa patrundeti dincolo de aceasta, spre minte si inima, puteti spune ca ati sedus-o. doar atunci o femeie va apartine unui barbat.

 daa.. mai stiu si ca multi barbati doresc doar trupul unei femei, o anumita doza de superficialitate ii impiedica sa realizeze ca femeia nu este un obiect. pe acestia ii recunosc imediat dupa modul in care evita sa-mi spuna pe nume. evident, le uit si eu numele, de parca nu i-as fi intalnit vreodata.

 in prezent, nu simt iubirea nimanui pentru mine. nu am cui sa apartin. deci, nu am motive sa fiu loiala. sunt.. libera!

oh, happy morning! - again

intr-o dimineata aurie si calda, plictiseala se incapatana sa ma invete cum sa ma catar pe pereti. my kid era la scoala, treburile casei erau terminate toate, iar hobby-urile si micile tabieturi zilnice imi pareau nesemnificative.. of, ce urat este cand nu ai chef de nimic! si tocmai cand ma pregateam sa-mi sperii plictiseala cu un tipat sau doua.. tipa telefonul meu, anuntandu-mi un apel de la amica x. desi vorbiseram si in urma cu o zi, ii raspund cu exces de incantare, ceea ce o face sa chicoteasca cu sughituri.

- se aude de aici cum zbiara plictiseala in tine, imi zice apoi. la mine e leacul tau, te invit la pictat..

- adica.. vrei sa zici ca, in sfarsit..?

- da, ai inteles bine. te las sa-mi vopsesti dulapiorul din baie.

 nu pot rezista la asa ceva. de cand eram copila, ador sa pictez/vopsesc. o fericire imensa batea, asadar, la portile inimii mele..

- dar vino repede, abia ce am pus o placinta cu carne la cuptor, o mai aud ca zice.

 si uite asa, fericirea n-a mai asteptat sa-i deschid.. a spart usa.

 nu cred ca au trecut mai mult de 20 de minute pana am ajuns la amica mea. in holul apartamentului ei ma intampina galagios acelasi caniche morocanos pe care ea il suporta de mai bine de 10 ani. 

- ce mai faci, Vasilica? si dau sa-l mangai. insisti cu declaratiile de dragoste, aud..

 de fapt, mica bestie ma latra cu furie nedisimulata, fiind convins ca imi bat joc de el. nu-i departe de adevar, prefer cainii de talie mare si mai putin isterici.

 imi indrept atentia catre gazda, anuntand-o pe ton extaziat ca sunt pregatita de lucru. vazand ca ma ard degetele, fata isi inghite in sec invitatia la cafea si ma insoteste in baie, aratandu-mi obiectul muncii: un dulapior mov cu sertarase candva bej, care-i sprijina chiuveta. vopsea alba, pensule, sticluta cu dizolvant, prosoape.. toate fusesera pregatite din timp pe un teanc gros de ziare vechi. nu-mi ramane decat sa ma apuc de treaba.

- sa indraznesc sa-mi ofer asistenta..? imi surade timid amica.

- doar un ceai, te rog. nu-l asorta la fursecuri, doar daca imi dai in scris ca imi vei plati dentistul, dupa..

 dispare imediat, nu-i asa generoasa. Vasilica, in schimb, ramane ferm pe pozitie, maraindu-ma in surdina. sunt tentata - ohoo! - sa-i arunc o pensula cu vopsea in cap, reusesc sa ma abtine. chemarea artei imi pare mai puternica asa ca incep, incetisor si precis, sa intind straturi generoase de vopsea noua peste cea invechita. din cand in cand, privesc din coada ochiului la catelandrul care isi zbarleste blana, dezvelindu-si din ce in ce mai ostentativ coltii la fiecare gest al meu. dupa cca 5 minute ma simt suficient de agasata incat sa-l parasc stapanei lui:

- ia-l pe Vasilica de aici, ma umple de amenintari!

 privesc apoi, cu un zambet malitios,  felul cum animalul e luat de ciuf si plimbat dincolo. si cum nu zvacnea in mine nicio remuscare, am incercat sa-mi continui placuta indeletnicire. nu am apucat. o mogaldeata intunecata, ultra rapida, se impinge deodata in mine, dintr-o eroare de directie, sunt sigura. constatand insa ca a nimerit intr-un obstacol moale si cald, incepe sa sfaraie melodios, plimbandu-si coada teapana pe la nasul meu. in paralel.. aud din camera invecinata maraielile inciudate ale lui Vasilica si trantitul unei usi. amica mea apare in baie exact in momentul in care cercetam mai bine intrusul: un matz sfrijit, abia scapat dintr-o copilarie - nu-i asa? - crunta, chior de un ochi si cu blana complet neagra.

- ce vrei sa faci si cu monstrul asta, nu-ti ajunge celalalt??? dau eu frau liber uimirii.

- ii ofer cazare temporara, pana vine din concediu o vecina de la 2. i-l dau ei, e innebunita dupa victime.

- unde l-ai gasit?

- la doi metri de o masina cu frane bune.

 se aseaza turceste langa mine si intinde mana spre matz, sa mi-l ia. asta, nefiind soi de gentleman, nicidecum recunoscator pentru adapost, o scuipa perfid apoi imi sare pe umeri, incolacindu-si coada in jurul gatului meu.

- la tine trag toate matzele, fir-ar asta al dracu' sa fie! suiera ea usor inveninata. ti l-as da tie cu placere dar nu stiu cum o sa se descurce cu matza ta karatista.

- te rog, fara insulte! Milady a mea este o doamna..

- inainte ori dupa ce ii dai mancare..?

 refuz sa-i dezvalui adevarul absolut si ma intorc la pensulele mele. ea pricepe imediat ca nu mai e nimic de priceput aici si se duce sa-mi pregateasca ceaiul.

 ..prin fereastra deschisa tocmai patrunsese o lumina calda, crepusculara, poleind incaperea cu scantei aurii. si imi este, asadar.. destul de usor sa alunec intro visare placuta, insotind orice linie ori curba a pensulei in sirul gandurilor ce-mi cauta relaxarea mult dorita. indraznesc chiar sa inchid ochii, cateva clipe, imaginandu-mi ca ma aflu in mijlocul unei naturi fascinante pe care incerc sa o imortalizez intr-un tablou care.. o sa-mi aduca si un sac mare cu bani. ciripitul vesel al unei vrabiute poposite pe pervazul ferestrei imi acompaniaza micul vis, facandu-ma sa surad duios..
constientizez prea putin, deci, incordarea vanatorului ascuns printre pletele mele, ce pandeste cu ochi sangerosi nevinovata creatura, si ii simt ascutimea ghearelor abia in momentul in care vrabiuta isi ia avant sa zboare - moment in care apare in baie si amica mea, tinand in mana cana cu ceai. da.. atunci ma hotarasc si eu sa urlu de durere, motanul tasnise cu o iuteala usturatoare.. pentru pielea mea. in loc sa-si faca griji pentru mine, amica se porneste intr-un ras asa de hohotitor incat ceaiul ameninta sa i se reverse in poala. eu nu am timp de pierdut, sar in picioare cu sprinteneala unui cimpanzeu si reusesc intr-un timp uluitor sa prind motanul de coada, mai inante sa-si desavarseasca saltul de la etajul 3 in jos pe asfalt. miorlaitul lui jalnic il ambitioneaza insa grozav pe Vasilica care invata subit cum sa deschida usa dormitorului care-l tinuse prizonier pana atunci. se elibereaza intr-o fuga nebuna spre noi.. nu reuseste insa sa-mi evite amica, incurcandu-ise printre picioare si facand-o sa se scurga diform pe pereti, o data cu cana ei de ceai.

 a iesit un tambalau groaznic, dar care a tinut, va asigur, doar jumatate de minut. de fapt, scena era chiar amuzanta. eu, tragand pisoiul de coada, ca sa nu alunece de pe pervazul ferestrei, iar ea stranguland, fara voie, cainele care se zbatea furios sa-i scape din brate. ce a urmat apoi, a fost firesc. vasilica a fost exilat in bucatarie, pus in lesa al carui capat a fost bine legat de un picior al mesei, si motanului i s-a permis sa-si aseze orgoliul ranit pe canapeaua din dormitorul inchis cu cheia, de data asta.

 abia dupa aceea am putut, amandoua, sa reparam micile stricaciuni facute de cei doi vinovati. si am sperat ca-mi pot relua lucrul intr-o liniste desavarsita. m-am inselat. draga mea amica a insistat sa-mi tina companie, trecurand in conversatia noastra si cateva aluzii referitoare la singuratatea in care m-am exilat de buna voie.

- te comporti ca o salbaticiune, imi sublinie ea.

- nimic nou aici.

- si intr-una din serile astea, sunt sigura, vei bantui iarasi prin cluburi cu chef de bataie de joc pentru unul sau altul..

 imi bazaie (!!!) musca pe caciula, nu indraznesc sa o contrazic.

- te stiu bine, continua ea cu un aer atotstiutor. ai sa te unduiesti ca o serpoaica in bratele unuia, in timp ce zambesti draceste altuia..

 intr-adevar.. imi sopteste constiinta.

 - ..apoi ai sa o iei la dans pe vreuna careia i se plimba fluturasii de la un sex la altul..

 nu intotdeauna.

- ..dar care nu a invatat inca sa recunoasca o impostoare..

 aici se inseala, sunt si fete care stiu de gluma.

- si-o sa faceti show-uri murdare exact pentru persoanele care ar putea sa te placa asa cum esti tu, nu pentru ceea ce vrei sa pari.

- esti convinsa ca toti barbatii dispretuiesc genul acesta de spectacol?

- nu, doar aceia care sunt hetero pur sange, deci exact genul tau. pe aia vrei sa-i scandalizezi in mod special. de ce?

 chiar asa.. de ce? ma intreb. raspunsul nu-l gasesc insa in scrasnetul lemnului pensulei care fisureaza usor stratul de vopsea proaspat aplicat. n-am chef sa-l caut altundeva.. ma grabesc, deci, sa repar greseala.

- doar pentru ca ala, stii tu cine, pare sa nu se mai hotarasca in veci daca iubirea e un capriciu sau un sentiment.. asta nu inseamna ca ai dreptul sa-i pui pe toti in aceeasi categorie!

 tocmai am terminat de vopsit dulapiorul. a iesit frumos, ca orice altceva iese din mainile mele.

- ce crezi? simt eu nevoia de laude.

 le primesc imediat si sunt cu atat mai bucuroasa, pentru ca subiectul eu este astfel intrerupt si uitat.

mi-am luat adio, cu inima stransa, de la bietul motan vagabond si l-am ignorat voit pe catelul gelos Vasilica in timp ce imi imbratisam amica, multumindu-i pentru ca mi-a dat ocazia sa imi inving plictiseala.

ah.. si placinta a fost de-li-cioa-sa!

colivia cu nebune

mi-e teama sa ma mai duc la serviciu. in ultima vreme am avut parte de cliente care nu au "mansarda" prea mobilata si experientele avute cu ele mi-au ascutit in mod alarmant spiritul critic. ieri, de exemplu, a trebuit sa fac un efort titanic pentru a-mi alunga tentatia  de a le arunca pe usa afara. parca se adunasera in magazin toate nebunele, de comun acord!

prima clienta ma astepta in fata magazinului, vadit nerabdatoare, judecand dupa jocul  nervos de picioare, desi nu intarziasem deloc. a inceput sa-mi vorbeasca imediat, uluindu-ma cu debitul ei verbal continuu si care imi amintea de taraiala ploii mocanesti de toamna.

- spune-mi ca mai ai rochita aia albastra cu bretelute inflorate, ca numai in ea ma vad imbracata la nunta lui vara mea de a doua, care s-a mutat anul trecut tocmai la Baita..

imi intepenesc silit trasaturile chipului intr-un zambet amabil, in timp ce incerc sa-mi dezlipesc de gene visele neterminate de azi noapte. abia dupa cateva minute ii gasesc rochia ceruta dar constat ca nu am o marime mai mare.

- nu-i nimic, o inghesui eu cumva pe mine, nu mor daca nu mananc trei zile una dupa alta, ca doar atat mai e pana la nunta vara-mii, dar cu care iti zic drept ca nu am fost de acord pentru ca am vazut eu cum ii sticlesc ochii craiului ei dupa slabanoagele astea mai tinere si sa nu crezi ca am eu ceva cu tine insa chiar ma intreb uneori cum puteti voi sta in picioare toate ziua si inca si pe tocuri.. ?

ii impachetez cat pot de repede rochia, incasez banii si bat bonul pe casa, toate astea fara sa privesc in ochii ei, deoarece nu mi-e clar daca imi vine sa rad ori sa plang. femeia isi deapana nestingherita firul vorbelor si in drum spre iesire.

- dar eu nu cred a ma insel cand zic ca o sa stea bine pe mine rochita asta, asa-i.. draguta? chit ca e drum lung pana la Baita si nu vreau sa plezneasca cusaturile ei pe mine, in sfarsit, oi vedea eu ce-o sa fie, ziua buna!

am rasuflat usurata cand usa a azvarlit-o afara si am putut sa ma bucur iar de liniste, deci. catva timp dupa aceea nimic nu a iesit din normalitate. apoi.. tocmai cand ma aflam in compania unor ganduri foarte relaxante,  intra in magazin una dintre cel mai frumoase blonde pe care am vazut-o in orasul meu.

i-am admirat supletea trupului, eleganta hainelor, inclusiv machiajul ce scotea in evidenta perfectiunea trasaturilor chipului ei.. cateva secunde, doar. de indata ce am auzit-o tipand in telefonul ei mobil, vraja s-a destramat.

- nu ma mai tot f..e la creieri cu ideea asta tampita cum ca as fi geloasa pe boarfa aia de doi bani! .. ce zici?! e mai mare valoarea ei decat a mea??? nu cred ca ai verificat-o bine dar nici nu te indemn sa mai incerci o data, daca speri sa-mi mai desfac vreodata picioarele pentru tine!

fireste ca domnisoara nu a intrat in magazin doar pentru a vorbi la telefon! cauta ceva printre hainele frumos aranjate pe umerase, insa o face cu gesturi atat de brutale incat incep sa ma ingrijorez, temandu-ma sa nu le rupa. ma apropii, asadar, de ea.. incercand sa-i captez atentia.

-cu ce va pot ajuta? rostesc.

ha! puteam, la fel de bine, sa zbier, tot nu m-ar fi auzit, nervii ei vibrand pe note din ce in ce mai inalte..

- nu ti-am facut eu m..e bine, nesimtitule, de iti permti sa-mi faci prostii din astea? .. vorbesc cum am chef, nu-mi da tu lectii de buna purtare! mai bine fi atent la ce-ti zic: o expediezi urgent la naiba'n praznic, de unde ai cules-o si iti misti apoi fundul bine spalat de jegul ei, direct la mine, diseara! altfel, nu mai pupi tu nici  banii mei. ti-e clar acum?

inchide brusc telefonul si se intoarce spre mine, zambindu-mi dulceag, in timp ce-mi arata cu varful manichiurii ei imaculate, o bluza din matase.

- pe verde ai? susura cristalin glasul ei. 

- nu.

- pacat.

si iese afara din magazin, lasand in urma-i gratioasa o aroma placuta de flori primaveratice. eu.. imi simt o vena de la tampla zvacnind isteric si o mancarime innebunindu-mi causul palmelor. as plezni pe cineva dar nu mai am pe cine, asa ca ma asez cuminte pe scaun, reflectand la ghinionul/prostia unor fete frumoase de a intretine luxul barbatilor infideli. in acest mod, clipele incep sa goneasca in urma timpului, in prezenta altor cliente ceva mai placute decat cele de dinaintea lor. cu ajutorul lor reusesc, treptat, sa-mi reasez echilibrul  interior pe punctul de sprijin al normalitatii. nu mi-a fost dat insa sa-l pastrez asa pana la finalul programului de lucru..

clopotelul de deasupra usii imi vesteste un ultim client, deoarece mai sunt doar cateva minute pana la inchidere. este un barbat tanar, inalt si bine facut. devin interesata.

- buna seara, caut un cadou pentru sora mea.

vocea lui calda si zambetul larg ma determina sa stralucesc de amabilitate.

- la ce v-ati gandit?

la un sacou. dar nu stie o marime exacta, doar aproximeaza. la culori, pare mai sigur.

- orice nuanta de roz..

reusesc sa gasesc un sacou roz pal foarte sic, potrivit varstei surorii lui si i-l arat. zarind in privirea lui un licar de incantare, sunt deja sigura ca am mai bifat o vanzare pe ziua aia asa ca dau sa ma indrept spre casa de marcat. ma opresc insa la jumatatea pasului deoarece observ ca barbatul incepe sa se dezbrace.

- pardon.. ?! exclam, nedumerita.

- as vrea sa-l incerc, ca sa fiu sigur. la inaltime, cel putin, suntem egali.

usor contrariata de ciudatenia explicatiei lui, ii indic totusi directia cabinei de proba. accepta sa intre in ea, refuzand insa sa traga perdeaua dupa el si rugandu-ma sa-i stau alaturi. nu-i pot zice nu.. e o placere sa-l vad dezgolit pana la brau, pare sa aiba muschii bine lucrati, reliefand o masculinitate.. mhm.. virila. totusi, nu pot intelege de ce nu si-a pastrat pe el macar camasa, doar probeaza un sacou, nu o bluzita subtire de vara.

- ce crezi? imi azvarle el nonsalant bomba, in timp ce-si admira in oglinda inedita costumatie.

am vaga impresie ca isi bate joc de mine.. decid spontan sa fiu nitel ironica.

- sunteti un barbat imbracat cu un sacou roz feminin. ce-as putea crede?

- ai prejudecati?

- recunosc doar ca mi se pare ciudat..

-poate culoarea e de e vina, paru el sa chibzuiasca mai adanc. ai si pe rosu?

nu mai pot! simt ca explodez. repede, trag aer in piept, mai sa ma sufoc, apoi ii aleg la nimereala un sacou cu flori rosii. asa cum ma gandisem, il imbraca imediat si pe acesta.

- prea girly, flower power.. da el frau liber gingasiei femeiesti.

- dvs. stiti mai bine ce ii place surorii.

- poate galben..

- am doar marimi mici.

- carouri, ceva..?

impancietata, ma uit ostentativ la ceas si constat ca e trecut de ora inchiderii. nu pare prea multumit cand ii comunic acest lucru dar accepta sa revina in alta zi. inainte de a pleca, imi strecoara in palma o carte de vizita, in timp ce ochii lui isi regasesc privirea seducatoare.

- as vrea tare mult sa ne revedem, pana atunci. ciao, scumpete!
privesc nauca la peticul de hartie, plimbandu-mi in minte imaginile cu el in haine de femeie. izbucnesc apoi intr-un ras isteric si il arunc in cosul de gunoi. nu obisnuiesc sa ma lipesc de "fetite". ori de narcisisti.. deci: nu! n-am chef sa gandesc pozitiv, abia daca mi-a mai ramas putere sa ma tarasc spre casa..