Pagini

vineri, 27 ianuarie 2012

funny pics










cu fermoar sau fara..?

  imi plac fermoarele! oriunde ar fi ele, la haina ori incaltaminte. dar.. ori trag eu prea tare, ba nu vor ele sa se deschida.. sfarsesc intotdeauna prin a se rupe des.  ca si in relatiile mele.
  azi dimineata.. am ajuns la serviciu cu fermoarul de la o cizma facut ferfenita.si abia il inlocuisem cu o seara in urma! nu stiam unde sa-mi mai ascund piciorul cu pricina de atata rusine.. pana s-au prins colegii ca prea seman cu o barza si au inceput sa ma examineze mai atent. si printre hohote de ras, s-au gasit cativa care sa imi promita vreo 10 tipuri de incaltari ca si cadou. fireste ca o sa-i tin minte pe acestia! :)) deja imi fac lista: cizme din piele de crocodil si alte alea.. glumesc, glumim.
  cateva ore mai incolo.. dau sa ies pana afara, la o tigara. azvarl, nu stiu cum.. haina pe mine, vreau sa ii inchid fermoarul. nu merge. insist de vreo patru-cinci ori caci il stiu cu narav. degeaba. simt cum mi se infoaie parul din cap de nervi, caut cu gandul cateva injuraturi de prin carti adunate.. indraznesc sa le si rostesc. momentul este nepotrivit, insa. din spatele meu rasare ditamai seful care ma priveste mirat, ca nimeni altul. da! seful ala care trece din ani in paste pe la depozit! dar nici nu se opreste in loc, din drumul lui grabit, ca sa-mi auda mai bine scuzele impiedicate.. si incep sa ma gandesc cu ingrijorare la prima aia pe care s-ar putea sa nu o primesc la urmatoarele sarbatori.
  din fericire.. plec cu masina acasa, dupa program. A.. se oferise intr-o clipa sa ma duca dupa ce imi observase costumatia jalnica fara fermoare. si ca sa mai uit de necaz, imi imprumuta si laptopul ca sa mai trebaluiesc un pic pe la ferma mea virtuala de pe feisbuc, taram in care curge lapte si miere.. si totul straluceste  de atatea minunatii cum ochiul meu n-a vazut in lumea reala.. :)) din cand in cand, il surprind cu coada ochiului astuia cum ofteaza de dorul caprei vecinului caci nici el n-a trecut de multisor pe la ferma lui si i-o fi fost dor. fireste ca imi inchid pravalia cu minuni mai inainte sa-mi ceara sa o deschid si pe al lui. caci.. cine stie ce ii mai da prin gand sa-mi mai ceara dupa aceea si eu n-am timp nici de mine..
  drumul lin de pana atunci deveni insa abrupt in clipa cand a parcat in cartierul meu. mai exact, atunci cand  i-am dat laptopul inapoi si.. habar n-am.. prin ce miscare nefericita, maneca hainei mele s-a agatat de fermoarul hainei lui..si trage bine.. rupe! si sunt in stare de soc. el s-a inecat in hohote de ras, insa. caci nu-i pasa de haina, considera ca e mai hazlie patania mea cu fermoarele, inca de dimineata.
  totusi.. imi plac fermoarele. chiar daca ele par sa nu ma placa pe mine.. :)) 

marți, 24 ianuarie 2012

no more I love you's..

  cineva imi spunea acum mult timp.."nu te poti apropia de un om avand sufletul plin de prejudecati deoarece in acest mod nu-l vei gasi niciodata pe al lui.." avea dreptate. asta fac si eu, arunc cu spini in calea celui care indrazneste sa ma caute atunci cand imi dau seama ce "bagaje" cara cu el. dar sunt niste spini mai aparte.. ascunsi dupa petalele unor flori frumoase. la sfarsit.. nu stie ce i s-a intamplat si nici a cui este vina.
  dar cum as putea sa fiu altfel decat asa cum sunt? uneori, sunt nevoita sa arat o naivitate care nu ma defineste. amestec cuvintele intr-o asa maniera incat cel care urmeaza sa fie izgonit ajunge sa creada ca gestul lui final a pornit din proprie initiativa. este mai bine asa. evitam vreo cearta inutila.

 
  ..se intampla cateodata sa vreau sa prelungesc clipa de agonie a celui care nu ar vrea sa plece, sa o inchid in raceala sentimentului care lipseste.  privesc indelung fiecare tresarire, umbra vreunei lacrimi, ori ating pielea care tanjeste dupa a mea.. incercand sa-i inteleg caldura. si sunt tentata sa opresc agonia, sa uit de toate prejudecatile celuilalt.. sa ma inghesui in sufletul lui in care zace deja o iluzie a mea, neadevarata dar totusi.. ar fi asa de usor sa devin ca ea..
  mi-e teama de vreo capcana care sa ma inchida pentru totdeauna in acea iluzie. nu doresc sa apartin nimanui, asta ar insemna sa invat ce este iubirea, din nou. or.. eu visez sa fiu libera de orice iluzie ar putea-o avea cineva referitoare la mine. cu cat se apropie mai mult.. cu atat mai repede eu ma indepartez.  



vineri, 20 ianuarie 2012

despre liberul arbitru..

  niciodata nu mi-au placut oamenii care fac un lucru doar pentru asa trebuie. nu pentru ca asa simt si ei ca ar putea fi facut. cred ca le este teama de gura lumii inconjuratoare.. de aceea isi modeleaza actiunile dupa ea. isi minimalizeaza, zic ei.. in mod fortat.. puterea de decizie. eu ii spun simplu: lasitate.
 nu imi plac nici oamenii carora nu le pasa ce crede lumea despre ei. si tin mortis sa isi exprime libertatea de decizie, in cele mai multe dintre cazuri.. facand lucruri rele, socante. sunt foarte individualisti deci, egoisti pana in varful unghiilor. e viata lor, fac ce vor.. iar daca vorbele si actiunile lor afecteaza pe cineva nu se considera vinovati de nimic. cateva din motto-urile lor preferate ar fi, cred eu.. : viata e o curva, ceea ce nu te omoara te face mai puternic ori, pur si simplu, taci si inghite, altfel ai s-o patesti mai rau.
  nu cred ca ar strica nimanui o mica psihanaliza.. care ar putea sa explice comportamentul fiecaruia. stiti si voi.. sa aflam motivele pentru care gandim intr-un anumit fel. ni s-a indus de catre altcineva acest mod de gandire ori ne apartine in totalitate, face parte din ceea ce suntem..? suntem capabili sa purtam mici razboaie inauntrul nostru.. dintre bine si rau ori preferam sa urmam un model oarecare din fata privirii noastre deoarece nu este usor sa ne gandim ori poate nu avem nici timp..?
  prefer oamenii care vor sa fie ei insisi, si totusi.. incearca sa nu raneasca lumea din jurul lor. este important sa stim cum sa separam binele de rau si sa incercam sa ne autoeducam.. mai ales atunci cand avem tendinta sa exageram in toate,  daca pot sa ma exprim astfel.. doar avem puterea de a alege. de ce sa  nu ne folosim de ea, deci? mi se pare fascinant acest razboi interior, inseamna ca ne pasa de noi insine si de cei din jurul nostru. 
   acest liber arbitru defineste, cred eu.. maretia omului. animalele nu au aceasta maretie. tot ceea ce fac ele se bazeaza pe instinct, nicidecum pe ratiune. ele stiu ca trebuie sa manance deoarece nu supravietuiesc altfel.. stiu ca trebuie sa ucida pe cel mai puternic atunci cand ii simt vulnerabilitatea caci, daca nu fac asta vor fi ucise, la randul lor..de exemplu. nu au de ales. dar noi avem! cu toate acestea.. de multe ori ne purtam ca niste animale. veneram spiritul de turma.. si ne aruncam toti gramada intr-o groapa doar pentru ca unul dintre noi spune ca e tare bine acolo! nu gandim pentru noi, in primul rand.. ne ferim sa analizam situatia din afara ori comportamentul celui de langa noi. daaa, e tare greu sa gandim! cine stie ce adevar socant am putea afla despre noi! si anume ca nu suntem perfecti, gandul acesta e foarte deprimant.. si cine vrea sa fie deprimat??? dar putem incerca sa fim mai buni, cu noi insine ori si cu altii. 
  .. am si eu micile mele conflicte interioare.. si nu ma iubesc foarte mult pentru ceea ce stiu ca sunt. dar nu voi accepta niciodata sa primesc in inima mea un om care nu da doi bani pe aceste framantari care ma definesc intr-o oarecare masura. care e sigur ca imi stie toate gandurile, imi pune in gura cuvinte care nu imi apartin si imi caracterizeaza toate actiunile ca fiind duplicitare. si toate astea pentru ca asa a vazut ori a auzit el/ea de la prietenul cutare, la tv, pe internet.. in vecini ori la mama naibii ca face toata lumea si eu nu sunt capabila sa ma deosebesc cu ceva de toata adunatura asta! doamne fereste sa incerc.. caci automat sunt incatusata in orice  categorie cu denumire injurioasa. asa nu..
  am intalnit destui oameni care una spun si alta fac. totusi.. cativa dintre acestia ar putea face lucruri minunate, ar putea face fericiti o gramada de lume! prefera insa sa-si muleze comportamentul dupa un altul.. care pare foarte fericit de existenta lui deci.. i se pare logic sa ii copieze modul de gandire, viata, tot!!!.. sperand sa aiba si el aceeasi portie de fericire! dar!!! astfel.. renunta la propria identitate. si asta e foarte trist.. 

joi, 19 ianuarie 2012

cateva intrebari..



  ce faci.. atunci cand stii ca cineva te minte? si stii bine de tot.. nu sunt plasmuiri ale mintii tale.. totusi, nu poti spune ce stii caci modul de aparare al celuilalt este alcatuit din alte minciuni..? pleci? si daca nu este posibil? ce faci atunci?

  nu pot adormi.. nu ma lasa tristetea in pace. incerc sa inteleg de ce ma minte si incerc atat de mult incat ma doare caci.. nu reusesc sa inteleg nimic. dar nu pot accepta cu resemnare ceea ce nu inteleg. si nu imi place ca inca ma doare faptul ca sunt mintita. credeam ca nu mai pot fi ranita in modul acesta. dar, poate orgoliul se joaca cu mine, nu stiu.. ori doar mi se pare nedrept sa fiu bataia de joc a cuiva.
  imi doresc sa plec, sa nu imi mai pese dar sunt prea multe lucruri pe care trebuie sa le aflu. si anume daca mai exista inca bunatate pe undeva.. daca mai poate fi salvat ceva in acest om care, odinioara.. se purta asa de frumos! si inauntrul lui parea sa fie la fel de frumos. ori.. m-am inselat si aici? minciuna chiar a existat de la bun inceput..? nu pot sa ma gandesc mai departe de atat, ma doare foarte rau.

  deci, ce faci? te prefaci in continuare ca nu stii nimic si esti fericita asa? chiar daca tu.. de fapt.. mori pe dinauntru? si stai si-ti numeri ca o proasta lacrimile din pumni, dorindu-ti sa nu fi avut niciodata suflet? ce naiba faci?!

miercuri, 18 ianuarie 2012

ninsoare

  ieri a nins. de data asta.. vantul a gonit fulgii de zapada prin oras un timp mai indelungat. toata ziua si noaptea.. si nu ma mai puteam satura sa privesc zapada, chiar daca ma dureau ochii. mai ales in clipele cand ziua s-a intalnit cu seara si din albul omatului au inceput sa sclipeasca lumini aurii-rosiatice. lumea parea mai frumoasa asa, recunosteam in ea franturi din basme si dintr-o clipa intr-alta ma asteptam sa zaresc in fata mea, pasind mandra.. vreo craiasa a zapezii. :)) imi place povestea asta scrisa atat de bine de andersen! ca si fetita cu chibrituri.. am cautat-o si pe ea cu privirea.. deoarece imi aminteste atat de mult de mine insami. caci si eu ma incalzesc cu visuri frumoase, cautand speranta care promite implinirea lor. chiar daca inghet, in acest timp.. de-adevaratelea.. nu simt. nu pot, din cauza iluziilor atat de ispititoare! ce nevoie am eu de realitate cand  visurile mele sunt asa de frumoase, nu? ..  totusi, gustul e amar.
  as fi vrut sa am timp sa fac un om de zapada, sa ma dau cu sania ori sa desenez ingeri in moliciunea rece a covorului sclipitor ce-mi incanta privirea! dar eram singura.. si as fi vrut sa impart toate astea cu cineva. sa infrumusetez si mai mult clipele, astfel. poate.. urmatoarea ninsoare o sa ma surprinda intr-o imbratisare. astept..

luni, 16 ianuarie 2012

proteste, protestatari..

  zilele acestea sunt nebunatice, nu gluma.. pretutindeni aud, fie ca vreau ori nu, parerea cuiva despre politica actuala. despre of si vai si-amarul din viata protestatarilor care nu mai stiu cum sa-si strige furia celor care nu vor sa o auda.  instigari la violenta fizica sunt destule, caci.. nu stiu cum altcumva sa atraga atentia asupra dorintelor lor. a caror implinire o asteapta de o viata intreaga.  inboxul meu e plin de mesaje de la martorii acestor evenimente suparatoare care au avut loc pe strada, zilele acestea. din mai multe orase. si fiecare descrie experiente ce ma pun pe ganduri.. 
  totusi.. violenta este infricosatoare. am aflat despre masini vandalizate, statii de autobuz distruse, bombe fumigene, pietre aruncate mai mult la intamplare, cetateni pasnici opriti pe strada si siliti sa protesteze o data cu aceia care nu au invatat inca sa-si controleze furia, jandarmi care lovesc in dreapta si in stanga, nemaitinand cont daca cel lovit merita sa o incaseze ori nu. totusi.. jandarmii isi fac doar datoria, sunt platiti ca sa mentina linistea publica. si nu mi se pare drept ca orisicare protestatar sa-mi vandalizeze masina doar pentru ca e al naibii de frig afara si se impune un foc de tabara, asa atrage si atentia asupra lui, isi mai potoleste  si un pic din furie.. nu sunt de acord nici cu jafurile asupra persoanelor care se nimeresc pe strada aceea si care.. doar din simplul motiv ca sunt bine imbracate de la firma de renume cutare.. sa fie deposedate de bunurile lor deoarece precis fac parte din categoria celor care si-au bagat mana in buzunarul lui cutarica care acum moare de foame.. nu apreciez nici pe aceia care silesc acei simpli trecatori sa arunce cu pietre in oricare nu e de acord cu ideile lor, ori mai grav.. sa incaseze ei pietrele acelea. mi se pare aberant si sa distrugi vitrinele magazinelor doar pentru ca asa se face la miting, ce vina au proprietarii magazinelor acelea? mai, dar cand o sa reusim  sa trecem de barierele primitivismului??? si astea le stiu de la aceia care le-au trait pe propria piele. nu din "buricul" gandirii mele, caci eu am stat acasa. de ce sa accept in mine spiritul asta tampit de turma?
  .. alte tari au incasat-o mai rau ca noi. au incasat ditamai falimentul din cauza unor politicieni care habar nu au avut cum sa faca sa mearga totul bine. cetatenii tarilor acelea  au mult mai multe motive decat noi ca sa iasa in strada  sa protesteze, sa isi doreasca o schimbare in conducere. ok, nici noi nu o ducem bine.. sunt de acord. insa.. violenta aratata pe strazi, zilele acestea a fost exagerata. caci.. asa nenorociti cum suntem, inca putem sa supravietuim. pana trece criza asta ce a distrus visurile atator oameni din alte regiuni ale lumii. dar nevoia de comoditate, ba chiar de lux este mare.. si sunt o gramada de oameni aici, in tara asta, simpli cetateni, care nu vor sa invete carte, nu vor sa munceasca cinstit. ci vor sa primeasca totul de-a gata fara a face nici cel mai mic efort. din acestia au fost cu gramada pe strazi, zilele acestea. amestecandu-se printre aceia care intr-adevar ar merita o schimbare in bine. si tot ei au instigat la violenta, ei au fost cei mai furiosi.
  nu o sa avem nici o revolutie anul acesta. nu suntem indeajuns de inteligenti pentru asta. prin urmare, nu o sa se schimbe nimic in bine.

vineri, 13 ianuarie 2012

happy friday 13

  pisicuta, pis.. pis.. pis.. te-am visat asta-noapte in vis.. ca ma urmareai oriunde mergeam, insistand sa-mi explici frumos, babeste, motaneste.. ca nu exista asa ceva ca.. ghinion in data de 13 vineri. iar eu ma prefaceam ca te cred.. si, ah! ce-as mai fi vrut sa nu te mai tii atata dupa mine ca sa nu atragi ghinionul incoa!!! :)) da.. sunt superstitioasa.
  nici nu mai stiu ce masuri de precautie sa-mi iau (sigur au sa-mi foloseasca la ceva!).. ce rugaciuni sa mai mormai,  ce matanii sa mai joc intre degete.. si cu lumanarile fumegand dezastruos in jurul meu incerc sa alung din mintea-mi zbuciumata oricare gand urat.. sperand sa adun, astfel.. cat mai multa energie pozitiva care sa actioneze asupra mea ca un fel de .. scut.
  radeti voi, radeti... dar eu n-am sa rad cand o sa patiti ceva.. oarisice.. pe sub o scara, langa vreo oglinda sparta, etc. ci am sa va iau frumusel de manutza ca sa nu mai cadeti din picioare si-am sa va zbier intre 2 triluri: "veeezi???? si ti-am spus sa nu razi de ziua asta fatidica!!!"
  ..in alta ordine de idei care urmeaza imediat sa se aranjeze pe randul acesta.. nimic nu e nou sub soarele asta mohorat al unei ierni care vine.. vine.. negresit cu zapada. si ne tot ameninta cu norii aia pufosi care se grabesc insa sa o tuleasca spre sahara, cred eu. dar.. eu am zapada in gandul meu.. si cu tot cu el alunec pe trotuar sperand sa cad cu gratie si nu neaparat intr-o balta atunci cand visarea prea plina ma sileste sa fiu uituca de lumea care trece pe langa mine. si care-i tare morocanoasa, asa seaca de iubire, de bani si de vreo sanatate ca-n filme. parcurile zac in gramezi de tina asa ca sunt pustii.. dar cafenelele-s pline cu vin, tigari, oameni, cuvinte.. oricum acolo e mai cald decat in casa. si nu e nimic mai deprimant decat sa stai intre cei patru pereti ai tai, uitandu-te la perechea ta cum isi dezgoleste zilnic sufletul cu rani invizibile.. caci.. na!.. asa e moda azi. sa te uiti urat la oricine nu te intelege suta-n suta ca tu esti special si asa.. cu buzunarele falfaind libere in vant.. 
 
  eu nu cred ca ies pe niciunde, poate sa se inroseasca telefonul ala de apeluri ultra-importante. ma doare capul si gata! pana nu adun in jurul meu suficienta energie pozitiva incat sa fiu in stare sa scot nasul pe fereastra o clipa, doua.. dar si-atunci sper sa nu ninga cumva cu caramizi ori ghivece de flori. poate ca am sa stau toate ziua in pat.. asteptand sa se termine visul ala frumos pe care il tot lungesc de vreo luna incoace. cel in care nu sunt singura, dar nici intr-o companie nepotrivita.  si unde sunt rasfatata  cu mangaieri tandre si vorbe frumoase. pe cuvant.. ca m-am saturat de aceia care iti promit lumea la picioare, chit ca tie nu-ti trebuie asa ceva.. dar in momentul urmator iti scot ochii ca nu ai invatat nici pana acum sa multumesti stapanului ca te-a facut sclav. intelege fiecare ce poate..
  am o gramada de nervi azi.. si nu pentru ca e fix vineri 13. dar am.. asaa..o frica in mine, sa nu mi se intampla vreun necaz! am cu gramada, as da si la altii dar nu vor.. apoi, sa mai vina si altele pe capul meu? :))

joi, 12 ianuarie 2012

despre relatii (in pasi de dans)


  imi place filmul. acum.. mai mult decat in adolescenta, cand l-am vazut doar o data. inteleg mai multe din aceasta poveste. din dans. increderea pe care o au unul in celalalt, aceste doua personaje.. diferentele neplacute dintre ei pe care incearca sa le minimalizeze.. mi se pare a fi fascinant, totul!!!

  imi place sa dansez.. si, dintotdeauna am fost in cautarea unui partener care sa se potriveasca ritmului meu. de cateva ori am crezut ca l-am gasit. ori el m-a gasit pe mine.. din nefericire, dansul se sfarsea mai inainte sa ajung la concluzia finala. maini cautandu-se reciproc in intunericul confuziilor, banuielilor urate neintemeiate.  pe undeva.. la mijlocul inlantuirii patimase.. muzica se schimba fara de veste, luandu-ne prin surprindere, deci. pasii se incurcau, nestiind incotro sa o ia.  cred.. ca nu aveam suficient de multa incredere unul in celalalt incat sa ne lasam in voia muzicii oriunde dorea ea sa ne duca.. impreuna.

  in zilele noastre.. relatiile amoroase par a se baza pe un soi de contract umplut pana la refuz cu drepturi, obligatii.. chestii care aparent nu au nici o importanta, e doar o carticica nevinovata caci.. iubirea invinge orice. chiar si imposibilul. si aceste relatii sfarsesc mai mereu prost deoarece.. atunci cand pasiunea se trezeste ca incepe sa zburde si prin/sub alte paturi, carticica aia cu drepturi si alte floricele devine extraordinar de importanta. si atunci incep discutiile alea interminabile si enervante despre clauzele care nu au fost respectate. dar, ce respect??? orice relatie care este bazata doar pe pasiune arde instant daca nu ai grija sa mai strecori pe colo-dincolo si o prietenie, niste idealuri comune, s.a.m.d.... atunci vine imediat si respectul pentru celalalt. si increderea. daca mai exista si inteligenta, cateva doze de mister administrate corect.. basmul "si au trait fericiti pana la adanci batraneti" poate deveni o incantatoare realitate. basmul asta il vreau si eu!

  cred.. ca daca iubesti pe cineva pentru calitatile pe care acesta le detine, il vei iubi si pentru defectele lui. ori, macar poti invata sa minimalizezi importanta acestora din urma. greselile mici nu trebuie sa devina uriase doar pentru ca supararea ta iti pare fara limite. si .. trebuie avut grija cand izgonesti pe cineva in aceste momente. e posibil sa nu se mai intoarca la tine atunci cand iti trece supararea. dar.. nimeni din aceia pe care i-am intalnit eu nu par sa priceapa toate astea. este frustrant. de ce sa ma mai mir, totusi? traim zile nebunatice, toti suntem sclavii slabiciunilor noastre. si ni se pare al naibii de greu sa luptam pentru ceva care.. pare demodat. iubirea.

va directionez spre un video simpaticel care descrie intr-un mod, zic eu.. destul de bine.. moda de azi a relatiilor amoroase. din pacate.. enjoy it, if you can! http://www.youtube.com/watch?v=GfiRZ0WDTnA

duminică, 8 ianuarie 2012

prea multa tristete..

  ce repede se indeplinesc unele visuri! mult mai repede se rostogolesc ingerii din paharul prea plin, izgoniti de amaraciune. ..atunci cand ai mai multa nevoie de ei! si..pare a fi incredibil dar.. unele dintre cuvintele tale capata alt sens in mintea aceluia care.. ai vrea sa le inteleaga asa cum le rostesti, in forma lor intacta. orice privire a ta, gest, obiect de imbracaminte.. fiecare dintre acestea au dublu inteles si ele. desi nu este asa, deloc. un dans in doi intr-o mare de oameni.. timpul pe care il uiti dupa ce ai gustat din licoarea ce ameteste simturile.. este de ajuns pentru ca celalalt, ramas in umbra, sa creada intr-o monstruoasa tradare. si sa-si caute razbunarea.. in mangaierile altei persoane, deci.
.. "hei, eu sunt.." ii strigi, in zadar.. fiind ferm convins ca celalalt te cunoaste cu adevarat. ca si cum.. ai vrea sa-i amintesti ca esti incapabil de tradare. si este foarte dureros, umilitor.. sa intinzi mainile rugatoare spre cel care nu le vrea. nu te crede.. nu simte nimic. fiind prizonierul orgoliului calcat in picioare de catre o tradare invizibila.. el iti ignora existenta.
  lacrimile tale sunt de o falsitate gretoasa in ochii celui care le zareste.. incapatanarea ta de a-i aminti ca si el este om, deci.. supus greselilor.. pare a fi un rol prost jucat. tot ce este trecut ia cu asalt prezentul, capatand  o importanta foarte mare. nu conteaza ca tu nu mai esti ce-ai fost.. cel care vrea sa loveasca in tine, crezandu-se inselat.. va abuza de orice arma pe care o detine. 

  si.. uneori o imbratisare poate ucide. aceea in care vrei sa ascunzi toate banuielile urate, frustrarea, trecutul care nu ar trebui sa mai conteze. incerci si sa schimbi viziunea celui care este obisnuit sa vada doar intr-o singura directie.. si care este gresita. duce spre un labirint de resentimente nejustificate suficient, deci inutile. iar tu simti ca te pierzi acolo in umbra altor persoane care sunt mai importante decat tine pentru celalalt . ca si cand.. nu ai exista. 
  de cate ori trebuie sa-ti simti sufletul sfasiat pana sa stii ca nu mai e..?

  "pastreaza-ti sacul cu nemultumiri.. se pare ca este atat de important pentru tine incat nu ai reusit sa vezi ce aveam in palme atunci cand ma apropiam de tine. era mandria mea, am ucis-o. doar pentru a te face sa intelegi inca o data ca eu nu sunt cine crezi ca sunt. tradarea nu se ascunde in detalii. cum poti sa simti asta daca nu iubesti? cand stii ca eu nu iti apartin, totusi.. nu apartin nici altcuiva. 
  du-te in cautarea razbunarii tale. ai dorit-o prea repede. ca si cand ai avut nevoie doar de un pretext pentru a-ti elibera umbra de a mea. stiu ca visurile tale nu sunt si ale mele."       

joi, 5 ianuarie 2012

follow the music..

  dintotdeauna am visat sa fiu sunata de catre prieteni dupa miezul noptii.. sa ne aventuram impreuna in vreun club, pub.. orice ce ar fi deschis asa de tarziu. sa ne cocotam  pe scaunele inalte de la barul in spatele caruia se afla o silueta androgina,  amuzanta si familiara, comandand ingeri albi sau negrii (gin tonic, par exemple..). si apoi.. in timp ce gustam putina magie din paharele colorate.. sa ne povestim vietile sincer, crezand ca orice zboara se si mananca cu pofta si entuziasm. izgonind lacrimile ce vor indrazni sa se reverse in umbra vreunui regret ce povesteste clipe dureroase.. daca isi vor face aparitia, cumva..
  imi imaginez si felul in care privirea mea ar incerca sa vada dincolo de fumul artificial care ascunde ringul de dans. muzica ar suna ca si enigma: principles of lust.. de ce nu? poate as dansa, singura ori in bratele fantomei vreunui iubit de odinioara. incet, senzual.. invaluita de dulcea amintire a clipelor fericite care au apus..

   si poate.. in mijlocul unui extaz dezvelit de senzualitatea ritmului.. sa-mi doresc sa aflu placere in alte maini, in cele ale prezentului. hotarate maini, inlantuindu-ma in prizonieratul unei pasiuni care sa ma devoreze. sa-mi doresc mai mult decat o iluzie si totusi.. sa nu o am. doar promisiunea. dulce, tentanta, irezistibila..
  .. imbatandu-mi simturile in magia unui vis imposibil, asa as vrea sa-mi uit realitatea. aceasta.. este atat de previzibila! urmez aceleasi drumuri, persoana poate fi aceeasi caci imi place dar.. totusi.. putina aventura, putin mai mult neprevazut si o infinita senzualitate, toate acestea lipsesc. le doresc in viata mea.
  visul se termina pe ritm de sticle sparte, voci rastite, fumul se risipeste.. dezvaluind masca scursa pe chipurile celor de langa mine. muzica se opreste brusc, ingerii se rostogolesc pe podeaua umeda, din paharele ciobite.. iar mainile dispar. ramane regretul. singuratatea. realitatea.