Pagini

sâmbătă, 20 februarie 2016

oh, happy morning! - again

intr-o dimineata aurie si calda, plictiseala se incapatana sa ma invete cum sa ma catar pe pereti. my kid era la scoala, treburile casei erau terminate toate, iar hobby-urile si micile tabieturi zilnice imi pareau nesemnificative.. of, ce urat este cand nu ai chef de nimic! si tocmai cand ma pregateam sa-mi sperii plictiseala cu un tipat sau doua.. tipa telefonul meu, anuntandu-mi un apel de la amica x. desi vorbiseram si in urma cu o zi, ii raspund cu exces de incantare, ceea ce o face sa chicoteasca cu sughituri.
- se aude de aici cum zbiara plictiseala in tine, imi zice apoi. la mine e leacul tau, te invit la pictat..
- adica.. vrei sa zici ca, in sfarsit..?
- da, ai inteles bine. te las sa-mi vopsesti dulapiorul din baie.
 nu pot rezista la asa ceva. de cand eram copila, ador sa pictez/vopsesc. o fericire imensa batea, asadar, la portile inimii mele..
- dar vino repede, abia ce am pus o placinta cu carne la cuptor, o mai aud ca zice.
 si uite asa, fericirea n-a mai asteptat sa-i deschid.. a spart usa.
 nu cred ca au trecut mai mult de 20 de minute pana am ajuns la amica mea. in holul apartamentului ei ma intampina galagios acelasi caniche morocanos pe care ea il suporta de mai bine de 10 ani. 
- ce mai faci, Vasilica? si dau sa-l mangai. insisti cu declaratiile de dragoste, aud..
 de fapt, mica bestie ma latra cu furie nedisimulata, fiind convins ca imi bat joc de el. nu-i departe de adevar, prefer cainii de talie mare si mai putin isterici.
 imi indrept atentia catre gazda, anuntand-o pe ton extaziat ca sunt pregatita de lucru. vazand ca ma ard degetele, fata isi inghite in sec invitatia la cafea si ma insoteste in baie, aratandu-mi obiectul muncii: un dulapior mov cu sertarase candva bej, care-i sprijina chiuveta. vopsea alba, pensule, sticluta cu dizolvant, prosoape.. toate fusesera pregatite din timp pe un teanc gros de ziare vechi. nu-mi ramane decat sa ma apuc de treaba.
- sa indraznesc sa-mi ofer asistenta..? imi surade timid amica.
- doar un ceai, te rog. nu-l asorta la fursecuri, doar daca imi dai in scris ca imi vei plati dentistul, dupa..
 dispare imediat, nu-i asa generoasa. Vasilica, in schimb, ramane ferm pe pozitie, maraindu-ma in surdina. sunt tentata - ohoo! - sa-i arunc o pensula cu vopsea in cap, reusesc sa ma abtine. chemarea artei imi pare mai puternica asa ca incep, incetisor si precis, sa intind straturi generoase de vopsea noua peste cea invechita. din cand in cand, privesc din coada ochiului la catelandrul care isi zbarleste blana, dezvelindu-si din ce in ce mai ostentativ coltii la fiecare gest al meu. dupa cca 5 minute ma simt suficient de agasata incat sa-l parasc stapanei lui:
- ia-l pe Vasilica de aici, ma umple de amenintari!
 privesc apoi, cu un zambet malitios,  felul cum animalul e luat de ciuf si plimbat dincolo. si cum nu zvacnea in mine nicio remuscare, am incercat sa-mi continui placuta indeletnicire. nu am apucat. o mogaldeata intunecata, ultra rapida, se impinge deodata in mine, dintr-o eroare de directie, sunt sigura. constatand insa ca a nimerit intr-un obstacol moale si cald, incepe sa sfaraie melodios, plimbandu-si coada teapana pe la nasul meu. in paralel.. aud din camera invecinata maraielile inciudate ale lui Vasilica si trantitul unei usi. amica mea apare in baie exact in momentul in care cercetam mai bine intrusul: un matz sfrijit, abia scapat dintr-o copilarie - nu-i asa? - crunta, chior de un ochi si cu blana complet neagra.
- ce vrei sa faci si cu monstrul asta, nu-ti ajunge celalalt??? dau eu frau liber uimirii.
- ii ofer cazare temporara, pana vine din concediu o vecina de la 2. i-l dau ei, e innebunita dupa victime.
- unde l-ai gasit?
- la doi metri de o masina cu frane bune.
 se aseaza turceste langa mine si intinde mana spre matz, sa mi-l ia. asta, nefiind soi de gentleman, nicidecum recunoscator pentru adapost, o scuipa perfid apoi imi sare pe umeri, incolacindu-si coada in jurul gatului meu.
- la tine trag toate matzele, fir-ar asta al dracu' sa fie! suiera ea usor inveninata. ti l-as da tie cu placere dar nu stiu cum o sa se descurce cu matza ta karatista.
- te rog, fara insulte! Milady a mea este o doamna..
- inainte ori dupa ce ii dai mancare..?
 refuz sa-i dezvalui adevarul absolut si ma intorc la pensulele mele. ea pricepe imediat ca nu mai e nimic de priceput aici si se duce sa-mi pregateasca ceaiul.
 ..prin fereastra deschisa tocmai patrunsese o lumina calda, crepusculara, poleind incaperea cu scantei aurii. si imi este, asadar.. destul de usor sa alunec intro visare placuta, insotind orice linie ori curba a pensulei in sirul gandurilor ce-mi cauta relaxarea mult dorita. indraznesc chiar sa inchid ochii, cateva clipe, imaginandu-mi ca ma aflu in mijlocul unei naturi fascinante pe care incerc sa o imortalizez intr-un tablou care.. o sa-mi aduca si un sac mare cu bani. ciripitul vesel al unei vrabiute poposite pe pervazul ferestrei imi acompaniaza micul vis, facandu-ma sa surad duios..
constientizez prea putin, deci, incordarea vanatorului ascuns printre pletele mele, ce pandeste cu ochi sangerosi nevinovata creatura, si ii simt ascutimea ghearelor abia in momentul in care vrabiuta isi ia avant sa zboare - moment in care apare in baie si amica mea, tinand in mana cana cu ceai. da.. atunci ma hotarasc si eu sa urlu de durere, motanul tasnise cu o iuteala usturatoare.. pentru pielea mea. in loc sa-si faca griji pentru mine, amica se porneste intr-un ras asa de hohotitor incat ceaiul ameninta sa i se reverse in poala. eu nu am timp de pierdut, sar in picioare cu sprinteneala unui cimpanzeu si reusesc intr-un timp uluitor sa prind motanul de coada, mai inante sa-si desavarseasca saltul de la etajul 3 in jos pe asfalt. miorlaitul lui jalnic il ambitioneaza insa grozav pe Vasilica care invata subit cum sa deschida usa dormitorului care-l tinuse prizonier pana atunci. se elibereaza intr-o fuga nebuna spre noi.. nu reuseste insa sa-mi evite amica, incurcandu-ise printre picioare si facand-o sa se scurga diform pe pereti, o data cu cana ei de ceai.
 a iesit un tambalau groaznic, dar care a tinut, va asigur, doar jumatate de minut. de fapt, scena era chiar amuzanta. eu, tragand pisoiul de coada, ca sa nu alunece de pe pervazul ferestrei, iar ea stranguland, fara voie, cainele care se zbatea furios sa-i scape din brate. ce a urmat apoi, a fost firesc. vasilica a fost exilat in bucatarie, pus in lesa al carui capat a fost bine legat de un picior al mesei, si motanului i s-a permis sa-si aseze orgoliul ranit pe canapeaua din dormitorul inchis cu cheia, de data asta.
 abia dupa aceea am putut, amandoua, sa reparam micile stricaciuni facute de cei doi vinovati. si am sperat ca-mi pot relua lucrul intr-o liniste desavarsita. m-am inselat. draga mea amica a insistat sa-mi tina companie, trecurand in conversatia noastra si cateva aluzii referitoare la singuratatea in care m-am exilat de buna voie.
- te comporti ca o salbaticiune, imi sublinie ea.
- nimic nou aici.
- si intr-una din serile astea, sunt sigura, vei bantui iarasi prin cluburi cu chef de bataie de joc pentru unul sau altul..
 imi bazaie (!!!) musca pe caciula, nu indraznesc sa o contrazic.
- te stiu bine, continua ea cu un aer atotstiutor. ai sa te unduiesti ca o serpoaica in bratele unuia, in timp ce zambesti draceste altuia..
 intr-adevar.. imi sopteste constiinta.
 - ..apoi ai sa o iei la dans pe vreuna careia i se plimba fluturasii de la un sex la altul..
 nu intotdeauna.
- ..dar care nu a invatat inca sa recunoasca o impostoare..
 aici se inseala, sunt si fete care stiu de gluma.
- si-o sa faceti show-uri murdare exact pentru persoanele care ar putea sa te placa asa cum esti tu, nu pentru ceea ce vrei sa pari.
- esti convinsa ca toti barbatii dispretuiesc genul acesta de spectacol?
- nu, doar aceia care sunt hetero pur sange, deci exact genul tau. pe aia vrei sa-i scandalizezi in mod special. de ce?
 chiar asa.. de ce? ma intreb. raspunsul nu-l gasesc insa in scrasnetul lemnului pensulei care fisureaza usor stratul de vopsea proaspat aplicat. n-am chef sa-l caut altundeva.. ma grabesc, deci, sa repar greseala.
- doar pentru ca ala, stii tu cine, pare sa nu se mai hotarasca in veci daca iubirea e un capriciu sau un sentiment.. asta nu inseamna ca ai dreptul sa-i pui pe toti in aceeasi categorie!
 tocmai am terminat de vopsit dulapiorul. a iesit frumos, ca orice altceva iese din mainile mele.
- ce crezi? simt eu nevoia de laude.
 le primesc imediat si sunt cu atat mai bucuroasa, pentru ca subiectul eu este astfel intrerupt si uitat.
mi-am luat adio, cu inima stransa, de la bietul motan vagabond si l-am ignorat voit pe catelul gelos Vasilica in timp ce imi imbratisam amica, multumindu-i pentru ca mi-a dat ocazia sa imi inving plictiseala.
ah.. si placinta a fost de-li-cioa-sa!

marți, 9 februarie 2016

despre prietenie si dragoste (fara sirop) part. 2

..stiati ca laptele hipopotamilor este roz, veveritele uita unde isi ascund aproximativ jumatate din  hrana procurata, ori ca cimpanzeii chelesc o data cu inaintarea in varsta, precum oamenii?
 as putea scrie  cu usurinta si despre steaua cazatoare numita Simona Halep, ori sa abordez subiectul utopic al unei existente fara bani intr-o societate infectata pana in maduva oaselor cu acest microb. sistemul defectuos al asigurarilor de sanatate ar merita si el o atentie din partea mea, la fel si cel al invatamantului. ce sa ma zic de ultima carte citita sau de filmul mirositor de Oscar vizionat recent..? dar, nu.. deocamdata! am ales sa scriu despre ceea ce imi zdruncina echilibrul emotional acum, deoarece consider ca este mai sanatos sa-mi scot demonii in vazul lumii decat sa-i las sa ma devoreze pe interior.
.. ai grija, se vad resentimentele! .. iar scrii SF? .. dai prea multa importanta unor lucruri marunte .. sunt cateva dintre mesajele unora care mi-au citit postarea anterioara (primite in mare secret, ehe..). critici sau nu.. le iau asa cum mi-au fost aruncate, fara griji. niciodata nu am scris pentru a placea cuiva in mod special, ori tuturor, si n-am de gand sa o fac nici de-acum incolo. scriu pentru aceia care pot intelege ca, printre randurile alambicate, exista si o solutie posibil salvatoare pentru rezolvarea unor situatii conflictuale. impartasesc atat din experientele mele, cat si dintr-ale altora.
 ce e asa greu de crezut..? ca exista si oameni care iti pot face rau, sub masca prieteniei? barbat sau femeie, tot un drac ramane daca drumul pe care ti-l arata nu duce spre rai. eu continui si aici cu exemplul prieteniei dintre barbati. asa mi-e cheful..
 il poti numi prieten pe acela care intineaza tot ce iubesti? parca ii aud din nou pe aceia care sustin ca dragostea dureaza doar 3-4 ani, pe cand prietenia poate dainui chiar si dupa moarte.. va spun eu de ce dureaza asa de putin dragostea unora - din cauza influentelor negative ale asa zisilor prieteni. acestia minimalizeaza intentionat importanta persoanei iubite de amicul lor. de ce? pentru ca ea poate sa fie pentru partenerul ei, la nevoie, atat iubita cat si amanta, prietena, sora sau mama? pentru ca daca poate darui, daruieste copii celui care doreste sa devina tata, are grija de foamea lui, curata mizeria dupa el si, dupa caz, il mai ajuta si financiar? vai, ce scorpie trebuie sa fie ea! un pericol care trebuie nimicit si inlaturat.
 nu dragostea este limitata, ci prietenia. dragostea este aceea care te atrage in sfera unei intimitati tandre ori si pasionate, vibrand intre note inalte pe corzile sufletului si trupului tau. si nu este vorba doar despre sex, ci si despre o contopire, ce tinde spre perfectiune, a doua vieti intr-una singura. cei care pretuiesc mai mult prietenia decat dragostea, si asta dupa vorbe, ar trebui sa-si masoare, macar o data, saltul tresaririi inimii la vederea iubitei si prietenului totodata. care dintre ei te apropie mai mult de stele? sau.. oriunde te simti mai fericit.
 recunosc ca exista persoane care s-au imprietenit si datorita faptului ca se aseamana foarte mult la caracter, sau experiente trecute personale. de aceea, au incredere ca sfaturile date reciproc pentru imbunatatirea unor situatii nu pot da gres. oare..? cum poti fi sigur, suta-n suta, ca fericirea prietenului tau poate fi si a ta? mai ales cand este vorba despre relatii amoroase. iubita ta nu este si a prietenului tau, ea s-a indragostit doar de tine, pentru ca a vazut in tine ceva ce prietenul tau nu are habar ca exista. daca permiti celor din afara relatiei voastre de cuplu sa-ti influenteze gandurile, actiunile si sentimentele, te poti transforma intr-o persoana care sa i se para straina iubitei tale. si atunci, ce-i mai ramane ei de iubit? uite un caz real in care dragostea dureaza foarte putin. ce om normal la cap ar mai lupta pentru iubirea unui strain? eu, nu! 
 am observat, de-a lungul anilor ca, datorita prieteniei tale cu o persoana, nu ai facut altceva decat sa-mi arat mai mult defectele decat calitatile tale..? si, oricat lupt ca sa regasesc in tine omul de care m-am indragostit,  nu-l pot regasi..? atunci.. adio!

sâmbătă, 6 februarie 2016

despre prietenie si dragoste (fara sirop)

nu-mi plac persoanele care .."in numele prieteniei".. se amesteca in relatia ta de dragoste facand observatii menite, ori nu, sa iti denigreze perechea. am sa iau exemplul barbatilor, din motive.. hm.. personale.

"stii.. nu-mi sta in fire sa spun cuiva cum sa-si faca treaba dar.. cand te vad asa de naiv.. hai sa-ti dau un sfat in materie de femei!
"n-am nici un drept sa ma amestec in relatia voastra, recunosc, insa nu inteleg.. cum poti accepta asa de senin.. aia si ailalta? chiar nu vezi ca-si bate joc de tine?"
"ma! eu nu pot pricepe de ce dai asa de multa importanta la tot ce zice si face ea. nu-i mai important ce vrei tu, doar nu traiesti viata ei?!"

astea sunt cele mai nevinovate exemple, zic eu.. lista continua la nesfarsit! am auzit destule "conversatii" de genul asta incat sa-mi fac o idee despre influenta pe care o pot avea unii barbati asupra altora.
de obicei, rau sfatuitorii au in spate experiente neplacute cu femeile si nu inteleg cum ar putea vreunul din prietenii lor sa fie fericit cu una dintre ele. cei mai periculosi isi ascund reaua intentie sub masca nepasarii, aruncand la nimereala doar, cate o replica aparent cu sens general, insa suficient de puternica incat sa zguduie din temelii o relatie ce dureaza, poate, de ani de zile.
cand iubesti o femeie, nu trebuie sa permiti nici macar celui mai bun prieten al tau sa o denigreze in fata ta si a altora.. in mod fatis sau nu. ar fi bine sa te gandesti atunci ca nimeni nu sclipesteste de perfectiune fizica ori intelectuala, si nici o constiinta nu poate fi curata suta in suta. si apoi, prietenul tau nu o cunoaste pe iubita ta ca si tine, nu a vazut/auzit/simtit ceea ce va uneste pe voi doi atunci cand sunteti singuri. tot ce are sunt presupuneri. daca tu alegi sa crezi presupunerile astea, inseamna ca esti doar o biata marioneta in mainile prietenului tau. si nu ai nici cea mai mica idee despre ce inseamna dragostea cu adevarat, altfel ai sti sa ti-o aperi. atata timp cat nu impui celor din anturajul tau sa-ti respecte perechea, o umilesti. vezi, sa fi sigur ca merita asta!
am un sfat pentru aceia carora prietenia lui cutare, ori mai multi.. la gramada.. li se pare mai de pret/de incredere/perfectiune rupta din rai, decat dragostea: daca observati ca iubita nu va mai acorda aceeasi atentie/dragalasenie/devotament ca la inceput, asta poate insemna si ca si-a dat seama ca nu mai are loc in gandurile, inima.. viata voastra.. de prietenul vostru Ioan gura de aur. si daca nu faceti ceva pentru a va imbunatati relatia, ea o sa va lase, in curand, la naiba-n drum,  deoarece nu i-ati dovedit ca sunteti indeajuns de puternic si de intelept incat sa o iubiti/respectati pana la capat, cu bune si rele.