cateva pregatiri pentru anul nou..

a trecut si craciunul, vesel.. in pasi de dans si voie buna. prajiturele, vin si muzica buna.. ce altceva mi-as fi putut dori? nu m-am chinuit prea tare cu gatitul unor mancaruri extravagante, am zis ca fac asta inainte de anul nou. ce idee extraordinara! adica.. in loc sa imi relaxez mintea si spiritul facand plimbari lungi intr-un parc luminat feeric de beculete colorate, sa imi rasfat apoi trupul cu bai aromate ori.. sa imi bucur inima de fiecare data cand ma invinge la jocuri complicate iubitul meu kid.. eu.. trebaluiesc de zor intr-o bucatarie plina de haos. 

sarmale, chiftele, snitele, salate diverse, prajituri.. am impresia ca ma invart pe langa toate ca o morisca in bataia vantului (.. timpului..). deja.. doua farfurii si un pahar au sfarsit tragic pe podea. lupte incrancenate cu pisica poftitoare de chiftele aburinde, pedepsirea nesimtitei cu inchiderea in baie. my kid imi sare, deodata, in spate.. si calarim minute bune prin bucatarie in timp ce strang la piept castronelul in care amestec vartos un aluat ce trebuia pus demult in cuptor. apoi, se fac pase hazlii spre mutrisoara fiecaruia cu spuma de ou si cateva arahide.. ar fi trebuit sa filmez asta! snitelele sfaraie amenintator in tigaie, alta oala piuie ingrijorator sa o iau de pe foc.. la un moment dat mi se pare ca sunt leit Alice din tara minunilor care a baut ditamai sticluta cu amaraciune si acum e prea micuta ca sa se descurce in haosul acela urias...

..cateva clipe de respiro prin tigara fumata in balcon imi dau curaj sa revin in bucatarie. sunt doar eu acum. dau drumul la radio, inspir adanc si arunc chestiile arse,  alea care au costat o gramada de bani.. reinventez o reteta nereusita, decorez ca-n filme o salata de boef.. etc.etc.etc... si rasuflu usurata cand termin cu succes un chin care m-a imbogatit cu trei fire albe-n par. maine are sa fie relash.. plimbari lungi si bai cu spuma cat titanicul.. jocuri captivante si mangaieri sub cerul instelat, apoi.. la ceasul in care se va naste noul an. asa sper..

running with scissors..

sweet, relaxing sunday.. my ass!!! cand mai sunt doar cateva zile pana la craciun.. e imposibil sa-mi gasesc timp pentru putina odihna. am avut in program doar curatenie si cumparaturi. prima chestie am terminat-o cu brio.. dar ailalta ma omoara. sunt pline magazinele de intarziati, ca sa le stric inghesuiala ar trebui sa fug printre ei cu foarfeci in maini.  si preturile alea gonflabile.. sunt un bonus la chinul meu!
nu mai dorm noptile. visez doar carucioare goale plimbandu-se singure printr-un portmoneu gigantic.. de pustiu. astept cu nerabdare noptile cand diverse sosuri acre ori blaturi de tort dezumflate imi vor bantui papilele gustative exact atunci cand sunt infiorator de flamanda. si inca n-am hotarat tot meniul de sarbatori.. ha!

funny cats vs. dogs

..de dimineata..

nu vroiam sa ma ridic din pat in dimineata aceasta. stiam, desigur, ca am sa ma impiedic in cearsaf si am sa aterizez stramb pe podea. si ca in drumul meu spre baie, milady-pisica are sa mi se agate cu toate ghearele de-un picior, mieunandu-mi pe trei voci disperate ceva de genul.. moorrrr de foameee!!! am mentionat, oare, ca pe celalalt picior l-as cara pe frumosul meu kid, dornic tare sa ingelozeasca pisica ..? 

si.. desigur.. mai stiam si ca dusul va fi rece, prosoapele inexistente (baietelul meu, glumetul.. )  micul dejun prea fierbinte si cafeaua slaba.. milady, tot isterica. hainele, enervant de sifonate.. fermoarul de la o cizma, sarit de la loc si cocotat fix pe nervii mei. apoi, my kid urland ca nu e hotarat ce sac cu jucarii vrea sa-i car la gradinita, apoi.. invarteli besmetice in jurul lui si a pisicii cand va decide, in final, sa o bage doar pe ea in sac...........of...........................

eu imi doream o dimineata blanda, calda si tacuta. noaptea mi s-a parut prea scurta pentru visele mele dulci. si nu  ma simteam  pregatita pentru  haos..  chiar daca are si el frumusetea lui.. un haos de vineri 13.

vis vs. realitate

ar trebui sa invat sa patinez. daca tot am obiceiul sa alunec pe gheata, macar sa o fac cu gratie. si.. cred ca as invata mai repede in bratele cuiva. deci, sunt in cautarea partenerului perfect. imaginati-va doar.. un cadru feeric.. patinoarul pustiu in lumina lunii pline, fulgi de zapada cazand usor si dezordonat pe gheata alb-albastrie.. si doua siluete imbratisate, alunecand pe  acordurile unui tangou cantat de inimile lor.. :P

visez frumos in seara asta, nu-i asa?

tandretea mangaierilor din continuarea visului.. imi este dor! si imi este greu sa descriu frumusetea degetelor alintand pielea celui iubit, cautandu-i slabiciunea.. dorind sa-i daruiasca o bucatica din paradis. nu-mi imaginez o iubire platonica. trupul tanjeste sa fie atins, cucerit, rasfatat.. in atat de multe feluri!

visele nu sunt totuna cu realitatea. nu si aseara.. desi, connect-r a fost grozav. copacii erau impodobiti cu luminite, casutele pline de suveniruri si diverse delicatese.. aroma de vin fiert plutea amagitor in aer si erau chipuri zambitoare pretutindeni si eu.. n-am putut sa ma gandesc decat la tupeul deranjant al adolescentelor de a-si tipa adoratia pentru cantaret in urechea mea. si.. era asa frig, cu toate ca mana mea imbratisa o alta.. ce s-a intamplat cu mine? in trecut.. imi placeau momentele astea. nici macar artificiile nu m-au incantat.

and suddenly, I felt nothing.

..clipa a incremenit. tacere, in jurul meu. imaginile au devenit neclare, amestecate.. gandurile mele, goale. cumva.. iesisem din mine insami, nu ma mai simteam vie. patrunsesem intr-un nimic. 

nu stiu cand si cum am revenit inauntrul meu. primul meu impuls a fost sa fug. prezenta lui ma inspaimanta si ma infuria, in acelasi timp. eram suprasaturata de adevarurile dureroase scoase la iveala intr-un moment neasteptat. doream sa il sterg din mintea mea. nu exista. nu l-am intalnit niciodata. doream cu disperare sa cred ca nu voi fi nevoita sa-l intalnesc vreodata! 

nu pot intelege de ce m-a ales pe mine ca sa-si ascunda adevarata viata de ceilalti. sunt un soi de paravan, patetic. trebuie sa ma fi urat foarte mult ori.. sa-si fi imaginat ca nu am suflet. sunt lipsita de importanta.. chiar nu pot intelege ce fel de monstru zace inauntrul lui! nu am intalnit pe nimeni altcineva ca el. si mi-e ciuda ca.. oricat de mult imi doresc, nu am sa-l pot scoate cu de-a sila din viata mea. exista cineva care ne va intersecta drumurile mereu. 

..in curand, voi fi nevoita sa il reintalnesc. imi va vorbi, mainile lui ma vor atinge. si imi voi dori atunci sa incremeneasca iarasi clipa in neant, sa simt.. nimic. ura e un sentiment prea puternic pentru mine. nu pot suporta.. dezgustul, dispretul.. la fel. 

o intamplare haioasa

nu am idee cine a scris textul de mai jos. l-am gasit pe internet. si.. pentru ca se potriveste foarte bine cu o experienta personala.. (sunt sigura ca multe alte femei au trait asa ceva) ..m-am decis sa il postez aici. a, era sa uit. este foarte haios, eu am ras cu lacrimi..

Seara mea a început ca oricare altă seară normală de weekend. Am ajuns acasă, am pus masa, m-am jucat cu copiii. Apoi mi-a venit un gând care avea să sune dureros pentru următoarele ore. „Poate ar trebui să încerc noul kit de epilare care zace în dulapior de multă vreme”. Aşa că mă îndrept spre baie. Este vorba de un kit din acela cu ceară rece. Nu trebuie să mai încălzeşti o grămadă de ceară, doar freci benzile în mâini, ele se încălzesc, le presezi pe picior (sau în oricare altă parte) şi smulgi părul. Fără alte complicaţii, fără tam-tam. Cât de greu poate fi? Adică, nu sunt vreun geniu, dar sunt înclinată să cred că o să mă descurc.

Aşa că scot o bandă. Sunt două benzi, lipite. În loc să le frec puţin, o lovitură de geniu mă face să scot foehnul şi să-l dau la maxim. Ceară rece? Mda, ce să zic! Întind o bandă pe coapsă, ţin pielea întinsă şi trag. Merge! Ok, n-a fost cel mai mişto sentiment din lume, dar n-a fost nici aşa rău. Pot s-o fac! Îndepărtarea părului nu mai e o problemă pentru mine! Sunt Luptătoarea Neînfricată Împotriva Părului de pe Corp şi creatoarea unei pieli incredibil de catifelate.

Mă mut cu următoarea bandă mai spre nord. După ce verific copiii, mă strecor înapoi în baie, pentru ultima rundă din campionatul îndepărtării părului. Îmi scot chiloţii şi pun un picior pe toaletă. Folosind aceeaşi procedură, lipesc banda pe partea dreaptă a liniei bikiniului, acoperind partea dreaptă a fofoloancei şi mergând până spre buci. (Era o bandă lungă!). Respir adânc şi trag! Rrrripp!

Am orbit! Sunt oarbă de durere. Oh, Doamne! Revenindu-mi vederea, observ că am reuşit să smulg doar jumătate de bandă. Rahat! Încă o gură de aer şi trag! Baia se învârte cu mine, văd stele verzi. Cred că sunt pe cale să leşin. Trebuie să rămân conştientă, trebuie să rămîn conştientă! Aud tobele bătând??? Respiră, respiră… Ok, totul a revenit la normal.

Vreau să văd trofeul, banda care mi-a cauzat atâta durere, acoperită de păr. Vreau să mă simt glorioasă în lupta cu părul. Ridic banda! Nu e fir de păr pe ea. Unde e părul? Dar unde e ceara? Mă aplec uşor, cu piciorul încă fixat pe toaletă. Părul care ar trebui să fie pe bandă, nu e! Mă ating. Simt ceară.

Îmi trec degetele peste cea mai sensibilă parte a corpului meu, care este acum acoperită cu ceară rece şi păr încâlcit. Apoi fac următoarea mare greşeală. Reţineţi, piciorul este încă proptit de toaletă. Trebuie să fac ceva, aşa că pun piciorul jos. Sunt sigilată! Fundul meu este sigilat! Iau mersul pinguinului prin baie, încercând să mă gândesc ce să fac. De nu m-ar treace acum vreo mare necesitate, îmi spun.

Simt că îmi explodează capul. Ce să fac ca să topesc ceara?

Apă fierbinte!!! Apa fierbinte topeşte ceara! O să umplu cada cu cea mai fierbinte apa pe care o support, mă cufund până când ceara se topeşte şi-apoi o pot îndepărta uşor. Corect? GREŞIT!

Mă bag în cadă. Apa este puţin mai fierbinte decât atunci când vrei să torturezi prizonieri sau să sterilizezi echipamente chirurgicale. Mă aşez. Acu’, singurul lucru mai rău decât să ai părţile intime lipite între ele este să le ai lipite de fundul căzii, stand în apă fierbinte. Care, apropos, nu topeşte ceara. Deci… acum sunt fixată de fundul căzii, ca şi cum m-aş fi cimentat în porţelan. Dumnezeu să-l binecuvânteze pe cel care m-a convins să instalez un telefon în baie.

Sun o prietenă, gândindu-mă că s-a epilat şi ea vreodată şi are vreun secret care să mă desţelenească. Conversaţia porneşte bine. “So… fundul şi fofoloanca mea sunt lipite de fundul căzii”. Urmează o scurtă pauză. Nu ştie niciun secret şi se străduieşte să nu izbucnească în râs. Vrea să ştie exact unde e localizată ceara. “Vorbim de buci şi de fofo?” Pot să o aud acum râzând în hohote. Îmi sugerează să sun la vreun număr trecut pe cutie. Da, sigur! Ar trebui să ajung să mai facă şi alţii mişto de mine astă seară!

În timp ce mai căutăm diverse soluţii, îmi vine idea de a îndepărta ceara cu un aparat de ras. Nimic nu se compară cu sentimental de a avea bijuteriile femeieşti acoperite de ceară, practic sigilate, lipite de cadă, în timp ce încerci să le răzui de ceară lipicioasă! În momentul ăsta, creierul nu mai funcţionează, demnitatea e la pământ şi sunt aproape sigură că am nevoie de tratament post-traumatic după acest eveniment.

Prietena mea este încă la telefon, când mi se relevă soluţia divină: loţiunea pe care o conţine kitul pentru a îndepărta ceara în exces. Ce mai am de pierdut? Îmi pun o cantitate considerabilă în palme şi încep să mă frec. Ooooo Dumnezeule mare! Ţipătul meu a trezit probabil copiii şi a băgat-o în sperieţi pe amica mea, aflată încă la telefon. Este atât de dureros, dar nu îmi mai pasă. Funcţionează! Funcţionează! Primesc felicitări din inimă, după care amica închide. Îndepărtez cu succes ce mai rămăsese din ceară şi spre marea mea dezamăgire şi disperare observ să părul este la locul lui. Tot. Plină de avânt, mă apuc să îl rad pe tot. La naiba, sunt déja amorţită total! Nimic nu mai doare. În acest moment mi-ar putea fi chiar amputat tot piciorul.

Săptămâna viitoare mă gândeam să încerc să mă vopsesc!

intr-o noapte fierbinte..

e o noapte fierbinte. as fi vrut sa nu-mi fie frica de dusuri reci, m-as fi racorit mai bine. apa calda pe piele infierbantata, nu gasesc placere in asta. imi aleg o pereche de bikini din frigider, ma invalui cu racoarea materialului delicat si imi vine sa tip de extaz.. lacomia din ochii mei surprinde rochita transparenta inghesuita langa castronelul de inghetata. ma decid sa o las acolo pana devin disperata si iau cu mine inghetata.

tolanita langa fereastra larg deschisa, ascunsa in umbrele noptii.. sunt doar eu, savurand inghetata. nu mi-e indeajuns de rece, un gand nebunesc ma indeamna sa intind crema aceea pe intreg corpul. uit de el in clipa urmatoare. cateva sunete de blues necunoscut intra in camera mea, abia auzit. pare vechi, intretaiat cumva.. vreunul din vecinii mei o fi avand pick-up. dar pare si trist, sfasietor chiar. nu-i loc in mine si pentru tristetea altuia.. inchid fereastra si ma asez la birou.

ating usor tastatura.. nu stiu ce caut. orice nu pot gasi langa mine, poate.. si reusesc sa evit cu indiferenta poze, e-mail, filme, tot ce se afla in trecut. oameni noi, alte conversatii.. fugaresc o frantura de speranta intr-o lume ireala. aparent, mai buna. realizez tarziu ca ucid clipele, imi infierbant degetele, gandurile.. am intrat intr-o lume care nu mi se potriveste. nu-mi dau seama acum cat de mult imi pasa, daca e important sa ma ascund iar dupa masti. simt nevoia sa le schimb des, poate gasesc vreuna care nu seamana deloc cu mine.

..e mult prea cald. simt ca nu am aer. nici constiinta, ori.. vise realizabile. nimic. am avut asteptari prea mari de la oameni care s-au straduit intotdeauna sa-mi arate ceea ce doresc ei, nu eu. resentimentele au aparut din regrete? nu mai inteleg nimic. ard inauntrul meu. ard gandurile mele, dorintele, tu.. am impresia ca drumul pana la frigider e plin de carbuni incinsi. ma strecor in rochita mea racoroasa, imaginandu-ma in spuma marii.. mi-e dor de mare. am foarte multe amintiri urate pe care as dori sa le ia cu ea..

cateva cuburi de gheata au sa-mi faca bine. le ingramadesc intr-un prosop si incep sa-mi rasfat cu racoare umeda fiecare particica de piele.. e placut. visez cu ochii intredeschisi o plaja singuratica, nisipul fin gadilandu-mi pasii.. valuri mititele inghitite de tarmul insetat si un rasarit fascinant colorandu-mi privirea. si mana ta protectoare.. imbratisandu-mi umarul. a, era doar un cub de gheata. evadase din stransoarea materialului. as fi vrut sa fie mana ta. sa fii tu, cel adevarat. dar asta e imposibil, nu mai existi.

despre..iubiri..

nu toate iubirile sunt la fel. ma refer la iubirea dintre un barbat si o femeie. nu cred ca poti iubi cu aceeasi intensitate de mai multe ori. ai iubit anumite persoane din motive diferite, evidente ori nu.. dar intensitatea sentimentului nu cred sa fi fost aceeasi. oare, sunt o romantica incurabila daca gandesc asa?

imi este foarte greu sa iubesc un barbat care mi-a marturisit ca si-a iubit la fel de mult fostele prietene. nu ma simt a fi diferita de ele. si ma intristeaza gandul ca pentru el nu sunt speciala, doar una din multime. nu pot transforma sentimentul meu de prietenie pentru el intr-unul de iubire, in aceasta situatie. come on.. exista femei care nu isi doresc sa fie marea iubire a partenerului lor? eu imi doresc sa fiu ..the best.. in inima cuiva. asta nu inseamna ca trebuie sa fac pe dracu-n patru ca sa le depasesc in toate pe cele care au fost inaintea mea. doresc sa fiu iubita pentru ceea ce sunt eu. detest sa mi se impuna conditia sa fiu o persoana mai buna decat celelalte.. daca vreau sa fiu iubita cel mai mult. iubirea nu e un concurs de talente.

nu inteleg nici frustrarea unora atunci cand descopera ca persoana de care s-au indragostit cu ani in urma nu mai seamana cu cea din prezent. toti oamenii se schimba, unii insa refuza sa (isi) recunoasca asta. multi incearca sa-si recucereasca partenerul, avand in minte imaginea invechita a acestuia. e gresit. ei trebuie sa gaseasca o compatibilitate intre persoanele care sunt acum. daca diferentele sunt mari, prea multe compromisuri intre cei doi nu sunt benefice. cand trebuie sa renunti la prea multe din tot ceea ce te defineste, doar ca sa eviti certurile.. inseamna ca nu te afli langa partenerul potrivit tie. fericiti si norocosi sunt aceia care reusesc sa-si directioneze propriile schimbari spre aceeasi destinatie, in calatoria vietii lor.

nu imi plac nici oamenii carora le este teama sa recunoasca in vazul lumii ca iubesc pe cineva. ei pot avea impresia ca par ridicoli ori.. slabi.. in cercul lor de prieteni, mai ales. mda.. aia care nu au simtit vreodata un sentiment atat de frumos ori, daca da.. il resping din toate puterile lor, din cauza vreunei experiente dezamagitoare din trecut. pe mine m-ar deranja foarte mult sa fiu iubita pe ascuns. n-as intelege, nici nu as aprecia genul acesta de iubire. tuturor ne este teama, mai mult sau mai putin, sa nu cumva.. sa fim raniti. dar.. asta nu inseamna ca trebuie sa ascundem ceea ce simtim, partenerului nostru ori celorlalti. cuvintele nespuse, gesturile cenzurate.. dor infinit mai mult decat toate temerile noastre.
nimeni nu este proprietatea cuiva, iubirea nu te incatuseaza. dar.. daca este lasata prea libera, se obisnuieste cu aceasta libertate si.. mai departe in timp.. isi va dori o libertate si mai mare. 

o zi la hypermarket

cand intru intr-un hypermarket am impresia ca ma aflu intr-o sala de forta, de fapt. nu am prea mult liber la dispozitie asa ca alerg pe coridoarele acelea lungi si intortocheate dintre rafturi, cautand marfa de calitate dar si la pret acceptabil. nu radeti, va rog.. mai sunt multi ca mine care spera in implinirea acestui vis imposibil. 

de obicei, atentia imi este indreptata spre rafturile de jos. am citit/auzit eu pe undeva ca acolo sunt ascunse cele mai exceptionale produse.. :P dar nu-i adevarat suta-n suta, de multe ori ma surprind facand niste genoflexiuni fenomenal de rapide, oripilata fiind de cifrele care nu se mai termina. 

fiind foarte preocupata de sanatatea mea, verific eticheta de pe fiecare produs. este incredibil cat de multe tampenii artificiale baga astia intr-o biata conserva doar! de la atatea controale risc sa ma imbolnavesc de febra musculara la maini. ia de pe raft, pune inapoi, etc pfff...

pe ultima suta de metri intotdeauna exista posibilitatea sa fac si o intindere musculara, fractura de os.. ceva. unele produse sunt cocotate asa de sus incat simt ca m-as rupe in bucati daca as forta prea tare elasticitatea trupului meu micut si fragil. cand ajung la raionul de apa si suc mi-e si mai teama.. sa nu plezneasca ceva in mine din cauza greutatii sticlelor gigantice. ce bine ma simt cand am ajutoare cu mine! 

..ajung la casa, sunt toata transpirata de la atata alergatura.. chiar ma simt mai usoara, pardon.. usurata de ceva banuti. inainte de a iesi din calvarul acela umed si fierbinte, bataile inimii mele isi accelereaza brusc ritmul, insa.. un tipat sfasie toate celelalte zgomote din jur. vai, nu! vreunul slab de inger o fi clacat la vederea preturilor. un tremur usor imi impiedica genunchii, amintindu-mi propria experienta dar reusesc sa evadez.. are cine sa ma duca cineva cu masina inapoi spre casa, altfel.......

just call me.. Bloody Mary

ma simt.. ciudat.. de parca am deschis din greseala cutia pandorei si acum sunt asaltata de o gramada de evenimente si emotii stranii. inainte..eram mai sensibila la toate tampeniile lacrimogene din jurul meu. inca mai credeam in dragostea adevarata, floricele vesele si la vie en rose pana si dincolo de moarte. well.. de acum incolo puteti sa-mi spuneti Bloody Mary. 

nu mai am nici un motiv pentru a-mi infrana instinctele nu tocmai.. ortodoxe. clipit lacrimos din gene, voce suava, cuvinte dulci, mangaieri tandre, zambete inocente.. am renuntat la ele, nu ma impresioneaza toate astea la altcineva. timpul meu liber este daruit doar persoanelor care si-au lasat mastile, prejudecatile si problemele acasa. asa e cand te da careva dracului, te faci al dracului...

detest misoginii, desi nu ma consider o feminista. detest mintile marginite, simpla idee ca un om poate fi marioneta altuia. eu cautam un lup, dar m-am ratacit in turma berbecilor. nu o sa se mai intample niciodata asta. nu ma refer aici strict la relatii sentimentale, ci in general. am inceput deja sa analizez la sange comportamentul fiecaruia, disponibilitatea lui/ei de a imparti timpul liber cu mine. ce primesc, am sa dau. nimic in plus. evenimentele, sentimentele trecute.. oamenii intalniti pe parcurs.. m-au motivat sa fiu mai atenta. si egoista. 

nervi de seara

pitici pe creier avem cu totii, asa imi place sa cred. e×ista insa o limita a rabdarii peste care nu pot trece atunci cand piticii unora par sa aiba un fel de baterii ultra-rezistente. adicaa.. nu mai cad naibilea intr-un lesin, iti nimicesc nervii zilnic! habar n-am cum si unde, se pare ca am devenit mama ranitilor care e musai sa suporte consecintele stresului care-l innebuneste pe cutare intr-un asemenea hal incat simte ca moare daca nu-mi injecteaza si mie o doza, zece. asta se intampla mai ales in zilele/serile cand doresc sa evadez din mizeriile realitatii inconjuratoare.. 

as fi putut sa scap de grijile astea inutile transformandu-ma peste noapte intr-o nesimtita, dar sunt ca si vrabia care viseaza malai. pot sa visez doar, nu sunt in stare sa pun in practica nimic. un tril sugrumat de durere, sa aud.. o lacrima tacuta sa surprind cu privirea.. si cad molesita in ghearele disperate ale aceluia care n-a invatat inca sa scuipe pozele, doar sa sufere ca un caine. insa.. injuraturile ma pot enerva, tonul rastit, dispretul.. nu mi se pare corect sa incasez eu toata energia asta negativa din cauza ca ala care mi se confeseaza n-are curaj sa traga un pumn aceluia care merita asta. 

nu sunt psiholog, preot ori camarad de arme. doar o prietena care te asculta si te mangaie cu drag atunci cand mi te adresezi in limitele bunului simt, dar..sa nu-mi invadezi in permanenta toate clipele libere, nu-mi cere sa renunt pe vecie la rela×area de care am nevoie uneori ca sa imi incarc buna dispozitie si pofta de viata. sii.. e bine de stiut/dovedit ca prietenii pot fi chemati si la bine, nu doar la necaz.

funny cats

asteptare

.. astept ceva. ma visez adesea in gara, inconjurata de bagaje. trec multe trenuri, nu se opresc niciodata. dar eu astept, totusi.. poate.. pe cineva care sa ma ajute sa evadez dintr-o realitate urata. darrr.. intotdeauna ma trezesc cand aud scrasnitul rotilor unui tren care pare ca se opreste. de obicei.. nu cred ca visele mele ascund un mesaj secret dar acesta pare diferit. deci.. ce astept?.. o noua iubire?

de prea multe zile ploua.. n-am invatat inca sa dansez in ploaie, eu vad in ea doar tristete. si ma simt insetata de toate lacrimile pe care as vrea sa le vad in ochii lui. nu am reusit sa il iert pentru indiferenta cu care mi-a privit lacrimile. si.. detest faptul ca de fiecare data cand aud norii certandu-se deasupra mea, imi amintesc de glasul lui. pana si raceala vantului o asociez cu amintirea atingerilor dezgolite de pasiune..
ploaia inca plange la ferestra mea.. de parca ar stii ca dincolo de geamuri s-a nascut un desert. florile de hartie cu care mi-am impodobit cactusii privesc insa cu indiferenta la picaturile de apa ce se sfarama de barierele puse intre ele..

inca fac alegeri gresite. imi doresc atat de mult sa fiu iubita, indraznesc prea repede sa acord incredere cuiva.. uneori.. uit ca iubirea este doar un joc pentru unii. nu este nimic real dincolo de aparentele stralucitoare. doar un loc auster si rece, in care zac ramasite de orgoliu si de vanitate.. si ambitii fara scrupule.
asa ca.. inca sper ca nu astept in zadar in gara aia din visul meu. poate.. stapanul pieselor de puzzle care imi lipsesc pentru a fi completa, se afla intr-unul din trenurile acelea..

despre ura..

                                           esti rece inauntru, imi amintesc sarutul tau de gheata

                                           in care mi-ai incatusat sufletul, in ultima noastra dimineata..

                                           si ochii tai seci de lacrimi.. rascolind prin cenusa simtirii mele..

                                           colectionar de aripi frante.. n-ai obosit sa ratacesti prin visele-mi rele?                                                                                                                                                                                                                                        

doua palme sa-mi dau si-mi revin. prea multe pasarele zboara in jurul realitatii mele, m-am saturat de triluri false.. uneori castig, alteori invat. am sa ma concentrez pe ultima varianta.

ura este cel mai puternic sentiment. distruge orice atinge. in prima faza nu simti ca te doare, nu observi consecintele vorbelor/gesturilor  tale. nu te impresioneaza balta de lacrimi in care ai inecat visele cuiva. nu recunosti disperarea din inclestarea altei maini care incearca sa regaseasca mangaierea mainii tale. tristetea  din glasul victimei tale iti zgarie timpanele.. imaginea ei este distorsionata intr-un mod dizgratios in privirea ta. tot ceea ce mai poti sa simti este dorinta de a rani.  si..  cand sangele inceteaza sa mai fiarba in tine.. nu ti-a  mai ramas nimic. nimic decat durere. prefer sa ma prefac ca urasc, mi-e teama sa simt cu adevarat cele descrise mai sus. si imi simt durerea mai suportabila atunci cand stiu ca ma uraste cineva. imi compatimesc calaul...sufletul lui are fisuri ireparabile.                                                                                                                                                                                                                                             

regrete

clepsidra timpului iubirii noastre s-a spart,
clipele moarte revarsandu-se trist pe covor..
zaresc dare de sange innegrit in urma lor..
sunt ramasitele sufletului meu, din sufletul tau alungat.

cu mana tremuranda ating un ultim dor..
imbatat de iluzii, se zbate in umbra amintirii.
ma contopesc cu el, vrand sa dau aripi iubirii..
in zadar, strang in pumn doar lacrimi ce mor.

caut, apoi, in bezna simtirii prapastia rece
in care am ratacit sperantele-mi toate,
le vad risipite pe stanci.. biete zdrente-ndoliate..
n-au izbutit sa domoleasca asprimea timpului care trece.

incatusate in trecut sunt visele mele frumoase..

regrete ma ranesc cand mi-amintesc de ele,
de ziua in care ti-am marturisit sentimentele mele..
si pe care le-ai ucis in ecoul unei promisiuni false.

de sarbatori..

imi place sa gatesc. stiu sa gatesc. in special.. persoanelor care imi sunt dragi le pregatesc delicatese exceptionale. darrr.. totul cu masura! nu voi intelege niciodata pe aceia care nu ies din bucatarie pana nu termina de golit camara, frigiderul, congelatorul.. gatind cat pentru toata armata romaneasca, desi in casa aia locuiesc cateva persoane. sarbatorile sunt ocazia perfecta pentru unii ca sa isi iasa cu totul din minti. cheltuie in prostie pana si banii care nu ii au, indatorandu-se inzecit.. de parca ar trai ultimele lor zile. si, pentru ce? burta sa fie plina.. altceva nu mai conteaza? nici nu vreau sa ma gandesc la resturile colosale care se arunca apoi, fara regrete.. caci mi s-ar face rau! detest risipa, de orice fel. (dependenta mea de nicotina este o exceptie, desi e daunatoare.. :P )

apoi.. imi displac toate acele conversatii interminabile despre regasirea credintei, acceptare, testare, etc. sarbatorile religioase desteapta in unii o evlavie extraordinara, devin sfinti peste noapte.. si blameaza aparenta ta indiferenta la chinurile renasterii lor miraculoase. iti nenorocesc convingerea ca ai fi un om bun, ingrozindu-te cu descrierea flacarilor din iad.. maa laaasi? insomniile mele sunt create de demoni  mai inspaimantatori decat nonsensul din balbaielile unor fanatici. daca vor sa salveze suflete, sa faca vizite in cartierele rau famate, in puscarii ori in spitalele unde zac bietii muribunzi.

in rest.. sunt bine. indragostitii ma fac sa ma simt asa. privindu-i, ascultandu-i, sunt tentata sa cred ca tot ce ai nevoie pentru a fi fericit este sa iubesti si sa fii iubit. incerc.. desi, viata imi da palme in continuare. oare, cat timp mi-a mai ramas pana la urmatoarea despartire..?

niciodata sa nu uiti.. de inima ta

funny cats

decizii..

 nimic nu pare sa mai aiba gust. de cand am inceput sa iau pilulele alea dezgustatoare, ciugulesc mancarea intr-un hal asa de amarat incat ma mir cum de ma mai suporta picioarele. dar n-am incotro..daca vreau sa imi treaca tusea. detest sa fiu bolnava! cand trupul imi este vulnerabil, gandurile mele se aliniaza in anticamera logicii  despicand in patru firul barfei. ma innebunesc, sunt asurzitoare..

atatea decizii de luat.. obosesc! timpul e scurt, deciziile altora ma forteaza sa-mi grabesc pasii spre o lume despre care nu stiu nimic. abia daca reusesc sa mai privesc peste umar, in urma mea.. sperand sa zaresc ceva, pe cineva.. care sa-mi ofere o motivatie pentru care sa raman. nu vad nimic. trista, imi impachetez temerile si le depozitez in umbra usii, in asa fel incat sa nu ma pot impiedica de ele atunci cand voi pleca.

de prea multa vreme sunt ceea ce altii vor sa fiu. prizoniera intr-un vis care nu ma face fericita. strabat aceleasi drumuri, invartindu-ma in cerc, alaturi de cineva care a uitat ce este iubirea. m-am ratacit de mine insami incercand sa ma invalui cu umbra femeii care traieste inca in inima lui, sperand, astfel.. sa fiu iubita. cum am putut fi asa de oarba..?! de ilogica..

ce pacat.. ca nu sunt luata in serios, acum... cand mintea mi-e lucida si inima inchisa. este chiar enervant, pentru ca anii trecuti sunt pierduti aiurea, cautand ceva care nu a existat niciodata. cum sa nu-mi doresc sa plec departe de un om care nu va realiza niciodata cat de puternice sunt cuvintele: imi pare rau..!? dar.. cum poate el sa rosteasca ceea ce nu exista in inima lui?

spovedanie pe mess

in imparatia internetului a mai aparut o eroare.. :)) ..care este foarte haioasa, zic eu.. so, enjoy it!!!

:Păcătoasa69: sărumâna, părinte
Părintele_jaguar: SAL, fiica mea
Păcătoasa69: sal???
Părintele_jaguar: Să Ai Liniste
Păcătoasa69: aaa, da părinte, iartă-mă, eu nu prea le stiu astea că numa’ ieri ne-am băgat netu’
Părintele69: esti iertată…căci trebuie să iertăm chiar si online…spune-mi, cu ce te pot ajuta la ceas de seară?
Păcătoasa69: păi iubite părinte, as vrea să mă spovedesc…si am zis că îti scriu aici ca să nu mă mai scol măine cu noaptea-n cap ca să merg la spovedanie
Părintele_jaguar: întelept ai gândit…căci oricum dimineata e îngrămădeală mare că vin toate babele plictisitoare care nu au net. si mai au si păcate plictisitoare, fără un pic de cancan, nimic
Părintele_jaguar: că au înjurat, că n-au tinut post, că n-au stins televizorul când era furtună…din astea
Părintele_jaguar: asa că e o plăcere să asculti o enoriasă tânără asa ca tine, cu un id care te îndeamnă să gândesti la cele lumesti…
Păcătoasa69: da, părinte, mă bucur că mă întelegi
Părintele_jaguar: atâta doar că va trebui să plătesti mai întâi…căci asa e crestineste…mai ales că biserica e săracă, acuma că ne-am băgat si netu’, tre să ne luăm si un router de wireless…să-l ducem la oras să-l sfintim…sper că întelegi…
Păcătoasa69: da, sigur părinte, cât tre să plătesc?
Părintele_jaguar: fata mea, stii că pe noi nu ne lasă inima să cerem, sau să zicem sume…cât vrea sufletul tău si cât poti…stim că lumea e săracă, deci cât îsi îngăduie inima
Păcătoasa69: bine părinte…50 de lei e bine?
Părintele_jaguar: 100 minim
Păcătoasa69: bine, părinte cât zici tu…da cum fac să-i plătesc online? deschid aicea unde se bagă cd-urile si îi bag acolo? sau ti-i scanez? că nu prea mă pricep…
Părintele_jaguar: ai card?
Păcătoasa69: are bărbatu-meu
Părintele_jaguar: e bun atunci, păi până duminică ne aduce părintele Conexiu de la RDS o cutia milei digitală si când vii la biserică, vii cu cardul si îl scanezi acolo,bagi pinul si cutia milei îti ia cât crede de cuviintă…
Părintele_jaguar: acuma poti să-mi zici păcatele
Păcătoasa69: bine părinte…am mintit
Părintele_jaguar: LOL =))
Păcătoasa69: ce înseamnă LOL?
Părintele_jaguar: adică “lasă odată lăbarelile”. zi păcate din alea mai serioase…ceva cu sex n-ai?
Păcătoasa69: aaa…ba da părinte :”> multe… îmi cam însel bărbatul…
Părintele_jaguar: vai, ce urât…
Păcătoasa69: da, stiu părinte, e foarte urât…de aia îl si însel…nu stiu cum naiba m-am putut mărita cu unu’ asa urât…
Părintele_jaguar: nu, măi, e urât ce faci…
Păcătoasa69: aaa…da scuze:) stiu…de aia am si vrut să mă confesez…că mă simt prea încărcată de povara unui asemenea păcat…
Părintele_jaguar: păi de ce te simti atât de încărcată?
Păcătoasa69: păi este când îl însel cu mai multi din sat si stii cum e părinte…e mai mare încărcătura, că unde-s multi, puterea creste:)
Părintele_jaguar: ai de plm=))
Păcătoasa69: ce înseamnă plm părinte?
Părintele_jaguar: adică păcatele lui moise
Părintele_jaguar: asa deci, îl înseli pe fraier…si ce alte păcate mai ai?
Păcătoasa69: apoi părinte…de când cu internetu’ ăsta mă cam uit la filme din alea…stii dumneata…
Părintele_jaguar: omfg!!! ce tare!!
Păcătoasa69: cum adică omfg părinte? sau te-ai înecat?
Părintele_jaguar: adică ooo, maică fără de greseală!!!
Părintele_jaguar: bine, fata mea…eu tre’ să plec imediat…oricum cele mai interesante le-am luat la cunostintă, restul le stie Domnul oricum că el ne vede pe toti prin webcam…
Părintele_jaguar: o să îti zic ce să faci si apoi o să îti dau un canon
Păcătoasa69: bine părinte, multumesc…da’ avem deja imprimantă Canon, e bine?
Părintele_jaguar: da, e bine, atunci nu-ti mai dau canon, uite ce tre să faci acuma
Părintele_jaguar: ai Facebook?
Păcătoasa69: da, părinte
Părintele_jaguar: ok, atunci te duci la pagina Bisericii, si dai Like la pagină, apoi la toate icoanele puse acolo la Wall Photos si pupi ecranul de la laptop. Pe urmă postezi pe Wall “sunt o păcătoasă penală, mi-am înselat bărbatul”. si după ce primesti like de la ei înseamnă că s-a confirmat plata prin card si ai fost iertată
Păcătoasa69: bine, părinte da’ eu credeam că spovedania e confidentială…dacă pun pe perete vede toată lumea…
Părintele_jaguar: eee păi ce mai e confidential acuma cu facebook-ul si cu astea…
Părintele_jaguar: eventual îti setezi acolo la Privacy să nu vadă toată lumea…oricum noi, userii de la pagina Bisericii nu arătăm la nimeni, râdem numai asa între noi la câte o betie de păcatele fraierilor si atât…deci poti sta linistită
Păcătoasa69: bine, părinte, multumesc
Părintele_jaguar: stf de zdreantă…
Păcătoasa69: ce înseamnă stf,părinte?
Părintele_jaguar: adică “să te f...t de zdreantă ce esti”!
Părintele_jaguar: nu-i nici un părinte, îs eu bărbatu-tău, am venit să-i instalez windowsu’ aici la părintele si zic hai să intru un pic pe mess să văd dacă merge netu si să râd un pic de proastele din sat..
Părintele_jaguar: si pe când colo, surpriză…aflu că tu esti încărcată de păcate…fir-ai tu să fii…
Părintele_jaguar: în 5 minute îs acasă…poti să te pui să te rogi, că îti iei canoane grele astă seară…
Păcătoasa69: ooo, iartă-mă Grigore…am crezut că îi părintele…dacă stiam că esti tu nu ziceam atâtea…
Părintele_jaguar: lasă că vezi tu…
Părintele_jaguar has signed out.

Păcătoasa69: Grigore…mai esti?? Iartă-mă, Grigore…

puzzle

 ..habar n-am de ce mi-e asa de frig! am dat caloriferele la maxim in toata casa, toti din jurul meu transpira deja.. numai eu tremur din toate incheieturile. daca mi-as pune palmele pe geamul ferestrei, precis ar rasari flori de gheata. bizar ori nu, m-am saturat. azvarl paltonul pe mine, imi lungesc cizmele peste pantalonii stramti si evadez in neantul zilei mohorate de afara. uit sa-mi iau caciula, deci..vantul nu ezita sa-si incolaceasca mangaierile aspre in parul meu. ma las tarata de el pe strazi pline de oameni fara chip. nu caut pe nimeni, as vrea sa nu ma gaseasca nimeni. tot ce vreau este sa scap de frigul din mine, alergatura fara sens imi incalzeste simturile, treptat..

 inceputul acestui an m-a gasit in forma unui puzzle urias, din acela cu piese enervant de mici. nu reusesc sa ma intregesc, atat de multe s-au schimbat in mine! orice mutare as face, e nepotrivita. daca cer ajutorul cuiva,

 iar nu e bine, caci persoana aceea va intregi o imagine care nu ma reprezinta, este ceea ce doreste el/ea sa vada in mine. stiu ca am nevoie de timp ca sa imi pot potrivi schimbarile in realitatea acestor vremuri, dar.. daca nu am acest timp? azi.. sunt asemeni unei picturi de Picasso. groteasca transformare. pe dinauntru si-n afara.. sunt goluri in mine, de aceea imi este frig.

 ..iarna aceasta seamana mai mult a toamna tarzie. pasii mei se incurca in frunze moarte, inghetate in noroi. vantul incearca sa-mi smulga piesele de puzzle nepotrivite, ma grabesc sa ajung acasa mai inainte sa fiu dezgolita de tot.. oamenii din jurul meu si-au recapatat chipurile inapoi, simt ca sunt privita. zaresc pe cineva cunoscut.. schimbam cateva urari de anul nou. bine, pa.. si degeaba accelerez pasul, mi se impiedica in calea altui cunoscut.."hai sa facem o poza impreuna", aud.. yeah!.. exact ce nu-mi doream. dar, fie.. - "ne vedem maine seara in J..?" aud iar.. ok, asa sa fie..   sper ca, pana atunci.. sa scap de starea asta infrigurata,  melodramatica.. prosteasca! sa nu care cumva sa molipsesc pe cutare si sa fiu data afara din randul lumii neprihanite.. :) mda..