Pagini

luni, 30 decembrie 2013

cateva pregatiri pentru anul nou..


a trecut si craciunul, vesel.. in pasi de dans si voie buna. prajiturele, vin si muzica buna.. ce altceva mi-as fi putut dori? nu m-am chinuit prea tare cu gatitul unor mancaruri extravagante, am zis ca fac asta inainte de anul nou. ce idee extraordinara! adica.. in loc sa imi relaxez mintea si spiritul facand plimbari lungi intr-un parc luminat feeric de beculete colorate, sa imi rasfat apoi trupul cu bai aromate ori.. sa imi bucur inima de fiecare data cand ma invinge la jocuri complicate iubitul meu kid.. eu.. trebaluiesc de zor intr-o bucatarie plina de haos. 
sarmale, chiftele, snitele, salate diverse, prajituri.. am impresia ca ma invart pe langa toate ca o morisca in bataia vantului (.. timpului..). deja.. doua farfurii si un pahar au sfarsit tragic pe podea. lupte incrancenate cu pisica poftitoare de chiftele aburinde, pedepsirea nesimtitei cu inchiderea in baie. my kid imi sare, deodata, in spate.. si calarim minute bune prin bucatarie in timp ce strang la piept castronelul in care amestec vartos un aluat ce trebuia pus demult in cuptor. apoi, se fac pase hazlii spre mutrisoara fiecaruia cu spuma de ou si cateva arahide.. ar fi trebuit sa filmez asta! snitelele sfaraie amenintator in tigaie, alta oala piuie ingrijorator sa o iau de pe foc.. la un moment dat mi se pare ca sunt leit Alice din tara minunilor care a baut ditamai sticluta cu amaraciune si acum e prea micuta ca sa se descurce in haosul acela urias...
..cateva clipe de respiro prin tigara fumata in balcon imi dau curaj sa revin in bucatarie. sunt doar eu acum. dau drumul la radio, inspir adanc si arunc chestiile arse,  alea care au costat o gramada de bani.. reinventez o reteta nereusita, decorez ca-n filme o salata de boef.. etc.etc.etc... si rasuflu usurata cand termin cu succes un chin care m-a imbogatit cu trei fire albe-n par. maine are sa fie relash.. plimbari lungi si bai cu spuma cat titanicul.. jocuri captivante si mangaieri sub cerul instelat, apoi.. la ceasul in care se va naste noul an. asa sper..

duminică, 22 decembrie 2013

running with scissors..


sweet, relaxing sunday.. my ass!!! cand mai sunt doar cateva zile pana la craciun.. e imposibil sa-mi gasesc timp pentru putina odihna. am avut in program doar curatenie si cumparaturi. prima chestie am terminat-o cu brio.. dar ailalta ma omoara. sunt pline magazinele de intarziati, ca sa le stric inghesuiala ar trebui sa fug printre ei cu foarfeci in maini.  si preturile alea gonflabile.. sunt un bonus la chinul meu!
nu mai dorm noptile. visez doar carucioare goale plimbandu-se singure printr-un portmoneu gigantic.. de pustiu. astept cu nerabdare noptile cand diverse sosuri acre ori blaturi de tort dezumflate imi vor bantui papilele gustative exact atunci cand sunt infiorator de flamanda. si inca n-am hotarat tot meniul de sarbatori.. ha!

marți, 17 decembrie 2013

tristetea unei aniversari


strazile sunt triste.. frunze muribunde se incurca in pasii mei, de parca ar vrea sa simta viata din nou. surad amar.. incercand sa-mi amintesc ultima zi cand am simtit ca traiesc cu adevarat clipa. supravietuiesc, doar. de mult timp. si astazi, mai mult ca oricand, ma aseman cu vreuna din frunzele acelea. este o aniversare veche, sarbatoream o iubire ce o credeam perfecta, candva. acum, a devenit doar un prilej pentru a-mi aminti de ce anume trebuie sa ma feresc. in sufletul cui sa nu-mi construiesc o casa trainica. 


fantomele siluetelor noastre imbratisate in dorul fiecaruia, zgomotul molcom al pasilor visatori, cautand un drum spre clipa infinita.. doream sa ne ascundem iubirea de trecerea timpului, sa nu moara niciodata. ma bantuie iubirea aia, acum. mi-a fost foarte draga. pe mormantul ei am scris multe versuri dulci, inca mi-s pline gandurile de ele.. si altele. iubirea a murit dar nu si tristetea zilei cand asta s-a intamplat. 
astept sa ninga. urmele noastre, ascunse in raceala zapezii.. nu le-as mai vedea. nu doresc sa mi le mai amintesc. 
  

vineri, 13 decembrie 2013

..de dimineata..

nu vroiam sa ma ridic din pat in dimineata aceasta. stiam, desigur, ca am sa ma impiedic in cearsaf si am sa aterizez stramb pe podea. si ca in drumul meu spre baie, milady-pisica are sa mi se agate cu toate ghearele de-un picior, mieunandu-mi pe trei voci disperate ceva de genul.. moorrrr de foameee!!! am mentionat, oare, ca pe celalalt picior l-as cara pe frumosul meu kid, dornic tare sa ingelozeasca pisica ..? 
si.. desigur.. mai stiam si ca dusul va fi rece, prosoapele inexistente (baietelul meu, glumetul.. )  micul dejun prea fierbinte si cafeaua slaba.. milady, tot isterica. hainele, enervant de sifonate.. fermoarul de la o cizma, sarit de la loc si cocotat fix pe nervii mei. apoi, my kid urland ca nu e hotarat ce sac cu jucarii vrea sa-i car la gradinita, apoi.. invarteli besmetice in jurul lui si a pisicii cand va decide, in final, sa o bage doar pe ea in sac...........of...........................
eu imi doream o dimineata blanda, calda si tacuta. noaptea mi s-a parut prea scurta pentru visele mele dulci. si nu  ma simteam  pregatita pentru  haos..  chiar daca are si el frumusetea lui.. un haos de vineri 13.

duminică, 8 decembrie 2013

vis vs. realitate


ar trebui sa invat sa patinez. daca tot am obiceiul sa alunec pe gheata, macar sa o fac cu gratie. si.. cred ca as invata mai repede in bratele cuiva. deci, sunt in cautarea partenerului perfect. imaginati-va doar.. un cadru feeric.. patinoarul pustiu in lumina lunii pline, fulgi de zapada cazand usor si dezordonat pe gheata alb-albastrie.. si doua siluete imbratisate, alunecand pe  acordurile unui tangou cantat de inimile lor.. :P
visez frumos in seara asta, nu-i asa?


tandretea mangaierilor din continuarea visului.. imi este dor! si imi este greu sa descriu frumusetea degetelor alintand pielea celui iubit, cautandu-i slabiciunea.. dorind sa-i daruiasca o bucatica din paradis. nu-mi imaginez o iubire platonica. trupul tanjeste sa fie atins, cucerit, rasfatat.. in atat de multe feluri!


visele nu sunt totuna cu realitatea. nu si aseara.. desi, connect-r a fost grozav. copacii erau impodobiti cu luminite, casutele pline de suveniruri si diverse delicatese.. aroma de vin fiert plutea amagitor in aer si erau chipuri zambitoare pretutindeni si eu.. n-am putut sa ma gandesc decat la tupeul deranjant al adolescentelor de a-si tipa adoratia pentru cantaret in urechea mea. si.. era asa frig, cu toate ca mana mea imbratisa o alta.. ce s-a intamplat cu mine? in trecut.. imi placeau momentele astea. nici macar artificiile nu m-au incantat.

sâmbătă, 7 decembrie 2013

roses and cherries

cirese in ciocolata.. sunt un deliciu! sa simt aroma lor irezistibila atingandu-mi buzele, sarut dulce al paradisului... mhmm.. le ador!!! dar.. sunt oribile atunci cand sunt inmuiate si in brandy. si nu stiu ce e mai rau.. sa primesc cu zambetul pe buze un asemenea dar de la cineva care a uitat ce nu-mi place ori sa refuz sa-i mai vorbesc vreodata deoarece o fac degeaba. ce tot spun.. trebuia sa ma astept la asa ceva. noi doi nu mai comunicam bine de ceva vreme. ne-am schimbat si nu mai dorim, se pare.. sa ne cunoastem din nou.
asa ca.. privesc cu placere spre manusile primite de la strainul meu preferat. de mult timp mi le doream. sunt lungi, moi si.. miros a trandafiri rosii. mi-e camera plina de florile lui, primite in fiecare zi. a plantat o gradina intreaga in visele mele, de asemenea. numar zilele, sperand sa-mi fac curaj sa-i accept prietenia. ar putea fi orice mi-am dorit vreodata. sau, nu ..?!

nu e nimic superficial, visator ori.. stupid in legatura cu ceea ce simt acum. e doar o mica evadare din rutina. testez noul, intrebandu-ma daca pot avea sansa unui inceput. imi doresc altceva decat ce am. si nu este vorba despre daruri, deloc! gestul conteaza, iubirea.. mai ales. doar ca.. in ultima perioada am observat ca altcineva ma asculta cu mai mare atentie. altcineva imi vorbeste frumos, imi zambeste mai des. sunt tentata sa aflu daca imbratisarea lui este tot asa de calda ca si cuvintele. singuratatea mea este rece.

miercuri, 4 decembrie 2013

tentatie

il vad in fiecare zi. privire infometata, buze senzuale, maini puternice.. voce placuta, profund masculina. imi plac cuvintele lui, felul in care se misca. zambetul lui ma incalzeste.
e doar un strain care isi  face cumparaturile in magazinul unde lucrez.  vorbim putin, timpul nu ne asteapta. uneori, ma intreb daca imi poate citi gandurile caci imi spune exact ce am nevoie sa aud. are si un obicei foarte simpatic. imi daruieste un trandafir rosu, inainte sa plece.
ii refuz invitatiile la o intalnire in doi, numarul de telefon, nu vreau nici sa ma conduca acasa. dar in fiecare zi ma intreb daca il voi revedea. ma bucur, in sinea mea, cand apare. imi insenineaza ziua. simpla lui prezenta ma face sa ma simt frumoasa. desteapta. calda. vie..
ma gandesc des la el si cand ajung acasa. privindu-mi chipul reflectat in oglinda, descopar in privirea mea o stralucire stranie. devoratoare. incerc sa imi numar bataile inimii in timp ce vizualizez in minte chipul lui si constat surprinsa ca sunt atat de repezi incat nu le mai pot numara.
ar trebui sa ma simt vinovata, dar nu sunt. inauntrul meu ma simt singura, nu inlantuita cu iubirea altuia pentru mine.


marți, 3 decembrie 2013

vorbe dureroase


rostesc vorbe urate sperand sa fie si dureroase pentru acela care le aude. fireste, sunt minciuni.. toate.. dar pare a fi singura modalitate de a il indeparta de mine. nu evoluam deloc. asemeni unui disc stricat, ne-am incurcat undeva.. repetand un cantec care nu ne mai defineste.

am incercat sa ii cheltuiesc banii, exagerand in privinta unor chestii care, stiam, nu ii fac placere. imi spuneam ca.. daca doar asta mi se ofera.. de ce sa nu profit? imi inchipuiam ca il pedepseam astfel pentru cuvintele de dragoste ce nu mi le spunea. mi-am pierdut timpul. buzunarele lui pareau tot asa de pline pe cat ii era sufletul de gol. frustrant.

absenta mangaierii mele pe pielea lui, in fiecare zi.. intalniri reci, inutile. telefonul continua sa sune, totusi, cu regularitate.. desi faceam tot posibilul sa-i arat indiferenta mea zdrobitoare. incepusem sa cred ca nu este capabil sa simta durere, asa cum nu este capabil sa simta nici iubire. nu ma pot preface mult timp, eu chiar simt ceva! deci.. am renuntat si la rolul acesta.

viitorul pe care si-l doreste alaturi de mine este fim ca si acum. fiecare acasa la el, intalnindu-ne ocazional. nici o schimbare. fara promisiuni, fara obligatii. nu pot fi de acord cu asa ceva. imi doresc o familie adevarata. cuvinte de iubire insotite de fapte doveditoare. loialitate deplina. pasiune.. si in tot timpul ce l-am petrecut impreuna, n-am simtit ca ne dorim aceleasi lucruri.

asa ca.. rostesc vorbe urate sperand sa fie indeajuns de dureroase ori macar.. ofensatoare pentru orgoliul lui incat sa-si piarda rabdarea. si sa ma lase sa plec. ori.. sa-si gaseasca curajul de a schimba in bine aceasta.. relatie. caci sunt atat de.. oh, atat de mult tentata sa o iau de la inceput cu altcineva! s-ar putea sa ma indragostesc mai repede decat as vrea.

marți, 3 septembrie 2013

and suddenly, I felt nothing.

..clipa a incremenit. tacere, in jurul meu. imaginile au devenit neclare, amestecate.. gandurile mele, goale. cumva.. iesisem din mine insami, nu ma mai simteam vie. patrunsesem intr-un nimic. 

nu stiu cand si cum am revenit inauntrul meu. primul meu impuls a fost sa fug. prezenta lui ma inspaimanta si ma infuria, in acelasi timp. eram suprasaturata de adevarurile dureroase scoase la iveala intr-un moment neasteptat. doream sa il sterg din mintea mea. nu exista. nu l-am intalnit niciodata. doream cu disperare sa cred ca nu voi fi nevoita sa-l intalnesc vreodata! 
nu pot intelege de ce m-a ales pe mine ca sa-si ascunda adevarata viata de ceilalti. sunt un soi de paravan, patetic. trebuie sa ma fi urat foarte mult ori.. sa-si fi imaginat ca nu am suflet. sunt lipsita de importanta.. chiar nu pot intelege ce fel de monstru zace inauntrul lui! nu am intalnit pe nimeni altcineva ca el. si mi-e ciuda ca.. oricat de mult imi doresc, nu am sa-l pot scoate cu de-a sila din viata mea. exista cineva care ne va intersecta drumurile mereu. 

..in curand, voi fi nevoita sa il reintalnesc. imi va vorbi, mainile lui ma vor atinge. si imi voi dori atunci sa incremeneasca iarasi clipa in neant, sa simt.. nimic. ura e un sentiment prea puternic pentru mine. nu pot suporta.. dezgustul, dispretul.. la fel. 

marți, 13 august 2013

o intamplare haioasa

nu am idee cine a scris textul de mai jos. l-am gasit pe internet. si.. pentru ca se potriveste foarte bine cu o experienta personala.. (sunt sigura ca multe alte femei au trait asa ceva) ..m-am decis sa il postez aici. a, era sa uit. este foarte haios, eu am ras cu lacrimi..

Seara mea a început ca oricare altă seară normală de weekend. Am ajuns acasă, am pus masa, m-am jucat cu copiii. Apoi mi-a venit un gând care avea să sune dureros pentru următoarele ore. „Poate ar trebui să încerc noul kit de epilare care zace în dulapior de multă vreme”. Aşa că mă îndrept spre baie. Este vorba de un kit din acela cu ceară rece. Nu trebuie să mai încălzeşti o grămadă de ceară, doar freci benzile în mâini, ele se încălzesc, le presezi pe picior (sau în oricare altă parte) şi smulgi părul. Fără alte complicaţii, fără tam-tam. Cât de greu poate fi? Adică, nu sunt vreun geniu, dar sunt înclinată să cred că o să mă descurc.
Aşa că scot o bandă. Sunt două benzi, lipite. În loc să le frec puţin, o lovitură de geniu mă face să scot foehnul şi să-l dau la maxim. Ceară rece? Mda, ce să zic! Întind o bandă pe coapsă, ţin pielea întinsă şi trag. Merge! Ok, n-a fost cel mai mişto sentiment din lume, dar n-a fost nici aşa rău. Pot s-o fac! Îndepărtarea părului nu mai e o problemă pentru mine! Sunt Luptătoarea Neînfricată Împotriva Părului de pe Corp şi creatoarea unei pieli incredibil de catifelate.
Mă mut cu următoarea bandă mai spre nord. După ce verific copiii, mă strecor înapoi în baie, pentru ultima rundă din campionatul îndepărtării părului. Îmi scot chiloţii şi pun un picior pe toaletă. Folosind aceeaşi procedură, lipesc banda pe partea dreaptă a liniei bikiniului, acoperind partea dreaptă a fofoloancei şi mergând până spre buci. (Era o bandă lungă!). Respir adânc şi trag! Rrrripp!
Am orbit! Sunt oarbă de durere. Oh, Doamne! Revenindu-mi vederea, observ că am reuşit să smulg doar jumătate de bandă. Rahat! Încă o gură de aer şi trag! Baia se învârte cu mine, văd stele verzi. Cred că sunt pe cale să leşin. Trebuie să rămân conştientă, trebuie să rămîn conştientă! Aud tobele bătând??? Respiră, respiră… Ok, totul a revenit la normal.
Vreau să văd trofeul, banda care mi-a cauzat atâta durere, acoperită de păr. Vreau să mă simt glorioasă în lupta cu părul. Ridic banda! Nu e fir de păr pe ea. Unde e părul? Dar unde e ceara? Mă aplec uşor, cu piciorul încă fixat pe toaletă. Părul care ar trebui să fie pe bandă, nu e! Mă ating. Simt ceară.
Îmi trec degetele peste cea mai sensibilă parte a corpului meu, care este acum acoperită cu ceară rece şi păr încâlcit. Apoi fac următoarea mare greşeală. Reţineţi, piciorul este încă proptit de toaletă. Trebuie să fac ceva, aşa că pun piciorul jos. Sunt sigilată! Fundul meu este sigilat! Iau mersul pinguinului prin baie, încercând să mă gândesc ce să fac. De nu m-ar treace acum vreo mare necesitate, îmi spun.
Simt că îmi explodează capul. Ce să fac ca să topesc ceara?
Apă fierbinte!!! Apa fierbinte topeşte ceara! O să umplu cada cu cea mai fierbinte apa pe care o support, mă cufund până când ceara se topeşte şi-apoi o pot îndepărta uşor. Corect? GREŞIT!
Mă bag în cadă. Apa este puţin mai fierbinte decât atunci când vrei să torturezi prizonieri sau să sterilizezi echipamente chirurgicale. Mă aşez. Acu’, singurul lucru mai rău decât să ai părţile intime lipite între ele este să le ai lipite de fundul căzii, stand în apă fierbinte. Care, apropos, nu topeşte ceara. Deci… acum sunt fixată de fundul căzii, ca şi cum m-aş fi cimentat în porţelan. Dumnezeu să-l binecuvânteze pe cel care m-a convins să instalez un telefon în baie.
Sun o prietenă, gândindu-mă că s-a epilat şi ea vreodată şi are vreun secret care să mă desţelenească. Conversaţia porneşte bine. “So… fundul şi fofoloanca mea sunt lipite de fundul căzii”. Urmează o scurtă pauză. Nu ştie niciun secret şi se străduieşte să nu izbucnească în râs. Vrea să ştie exact unde e localizată ceara. “Vorbim de buci şi de fofo?” Pot să o aud acum râzând în hohote. Îmi sugerează să sun la vreun număr trecut pe cutie. Da, sigur! Ar trebui să ajung să mai facă şi alţii mişto de mine astă seară!
În timp ce mai căutăm diverse soluţii, îmi vine idea de a îndepărta ceara cu un aparat de ras. Nimic nu se compară cu sentimental de a avea bijuteriile femeieşti acoperite de ceară, practic sigilate, lipite de cadă, în timp ce încerci să le răzui de ceară lipicioasă! În momentul ăsta, creierul nu mai funcţionează, demnitatea e la pământ şi sunt aproape sigură că am nevoie de tratament post-traumatic după acest eveniment.
Prietena mea este încă la telefon, când mi se relevă soluţia divină: loţiunea pe care o conţine kitul pentru a îndepărta ceara în exces. Ce mai am de pierdut? Îmi pun o cantitate considerabilă în palme şi încep să mă frec. Ooooo Dumnezeule mare! Ţipătul meu a trezit probabil copiii şi a băgat-o în sperieţi pe amica mea, aflată încă la telefon. Este atât de dureros, dar nu îmi mai pasă. Funcţionează! Funcţionează! Primesc felicitări din inimă, după care amica închide. Îndepărtez cu succes ce mai rămăsese din ceară şi spre marea mea dezamăgire şi disperare observ să părul este la locul lui. Tot. Plină de avânt, mă apuc să îl rad pe tot. La naiba, sunt déja amorţită total! Nimic nu mai doare. În acest moment mi-ar putea fi chiar amputat tot piciorul.
Săptămâna viitoare mă gândeam să încerc să mă vopsesc!

sub stele cazatoare..

multe stele cazatoare mi-au luminat visul, noaptea trecuta.. alunecau usor in palmele mele, topindu-se in caldura vreunei dorinte. am trait visul inainte de a adormi. impreuna cu el. niciodata nu am crezut ca vom fi iarasi atat de apropiati, incat sa impartim un vis. ma indepartasem suficient de el, sufleteste, incat sa ma simt la adapost de orice intamplare care ar fi putut sa ne intersecteze drumurile.
nu am dorit sa regasesc romantismul in seara aia. aveam in plan sa vanez stelele cazatoare, singura. imi inghesuisem in buzunar binoclul si lista cu dorinte dar.. cand cautam un drum care sa ma apropie de cer, pasii mi s-au indreptat spre casa lui. mainile ni s-au imbratisat cu o clipa mai devreme sa ma cert pentru lipsa ratiunii mele. nu am simtit fluturi in stomac ori furnicaturi excitante gadilandu-ma sub piele, nici sangele clocotindu-mi in vene. doar o moleseala placuta, acceptarea unui fapt firesc. o multumire interioara muta, pentru ca nu eram singura. 


drumul serpuia inaintea privirii mele, urcand incontinuu. paseam pe umbrele caselor singuratice de langa el.. nu eram obosita, doream sa fiu sus.. deasupra tuturor. doream sa alerg spre jumatatea de luna de la capatul drumului, parea atat de aproape de mine! imi incapea in palmele pe care le intindeam cu lacomie inspre ea. a disparut  dupa un deal, in curand, asa ca am urcat pe acel deal, sperand sa o regasesc.
ati avut vreodata senzatia aceea de.. parca ati fi stapanul lumii? luminile orasului luasera forma unui rau incandescent. flacari multicolore jucandu-se in privirea mea.. fascinanta priveliste! nu ma saturam de frumusetea ei. dar, tocmai cand credeam ca nu pot simti mai multa fericire, am vazut cerul.
..asprimea firelor uscate de iarba nu m-a incomodat deloc atunci m-am intins pe ea. in clipa urmatoare el si-a pus crestetul in poala mea. si stelele pareau sa cada peste noi ori.. noi cadeam inspre ele.. nu mai stiu.. simteam ca sunt intr-un vis. unul pe care mi l-am dorit demult, impreuna cu el.


sapte stele cazatoare, sapte dorinte. cateva le-am zarit impreuna. o dorinta s-a indeplinit chiar atunci. am distrus cateva ziduri din jurul inimii mele ca sa o pot indeplini. nu regret. clipele frumoase nu se regreta. oricum, sunt efemere.. gesturile de afectiune mi se pareau firesti, nu intrasem intr-o casa straina.  recunosteam tandretea mangaierii, sentimentul de siguranta. doar ca.. nu il mai simtisem demult pe el, cel adevarat. nu m-am putut abtine sa nu ma intreb, totusi, de ce mi se aratase astfel, atunci. singurul meu moment de trezie..
azi nu e ca si ieri. seara trecuta pare a fi fost intr-adevar.. doar un vis ratacit intr-o pauza de realitate. zidurile din jurul inimii mele, le-am reconstruit. am redevenit o fortareata inaccesibila oricarui vizitator. nu mi-e dor de magia stelelor in care am cazut amandoi. nu-mi simt sufletul gemand sub povara tristetii, dorindu-mi sa retraiesc la infinit in umbra unei vechi iubiri. e prea tarziu pentru noi. putem doar sa furam anumite clipe si pe care sa le impodobim cu ramasitele sentimentelor care ne-au apropiat candva. 

sâmbătă, 10 august 2013

intr-o noapte fierbinte..

e o noapte fierbinte. as fi vrut sa nu-mi fie frica de dusuri reci, m-as fi racorit mai bine. apa calda pe piele infierbantata, nu gasesc placere in asta. imi aleg o pereche de bikini din frigider, ma invalui cu racoarea materialului delicat si imi vine sa tip de extaz.. lacomia din ochii mei surprinde rochita transparenta inghesuita langa castronelul de inghetata. ma decid sa o las acolo pana devin disperata si iau cu mine inghetata.


tolanita langa fereastra larg deschisa, ascunsa in umbrele noptii.. sunt doar eu, savurand inghetata. nu mi-e indeajuns de rece, un gand nebunesc ma indeamna sa intind crema aceea pe intreg corpul. uit de el in clipa urmatoare. cateva sunete de blues necunoscut intra in camera mea, abia auzit. pare vechi, intretaiat cumva.. vreunul din vecinii mei o fi avand pick-up. dar pare si trist, sfasietor chiar. nu-i loc in mine si pentru tristetea altuia.. inchid fereastra si ma asez la birou.


ating usor tastatura.. nu stiu ce caut. orice nu pot gasi langa mine, poate.. si reusesc sa evit cu indiferenta poze, e-mail, filme, tot ce se afla in trecut. oameni noi, alte conversatii.. fugaresc o frantura de speranta intr-o lume ireala. aparent, mai buna. realizez tarziu ca ucid clipele, imi infierbant degetele, gandurile.. am intrat intr-o lume care nu mi se potriveste. nu-mi dau seama acum cat de mult imi pasa, daca e important sa ma ascund iar dupa masti. simt nevoia sa le schimb des, poate gasesc vreuna care nu seamana deloc cu mine.


..e mult prea cald. simt ca nu am aer. nici constiinta, ori.. vise realizabile. nimic. am avut asteptari prea mari de la oameni care s-au straduit intotdeauna sa-mi arate ceea ce doresc ei, nu eu. resentimentele au aparut din regrete? nu mai inteleg nimic. ard inauntrul meu. ard gandurile mele, dorintele, tu.. am impresia ca drumul pana la frigider e plin de carbuni incinsi. ma strecor in rochita mea racoroasa, imaginandu-ma in spuma marii.. mi-e dor de mare. am foarte multe amintiri urate pe care as dori sa le ia cu ea..


cateva cuburi de gheata au sa-mi faca bine. le ingramadesc intr-un prosop si incep sa-mi rasfat cu racoare umeda fiecare particica de piele.. e placut. visez cu ochii intredeschisi o plaja singuratica, nisipul fin gadilandu-mi pasii.. valuri mititele inghitite de tarmul insetat si un rasarit fascinant colorandu-mi privirea. si mana ta protectoare.. imbratisandu-mi umarul. a, era doar un cub de gheata. evadase din stransoarea materialului. as fi vrut sa fie mana ta. sa fii tu, cel adevarat. dar asta e imposibil, nu mai existi.


luni, 5 august 2013

despre..iubiri..

nu toate iubirile sunt la fel. ma refer la iubirea dintre un barbat si o femeie. nu cred ca poti iubi cu aceeasi intensitate de mai multe ori. ai iubit anumite persoane din motive diferite, evidente ori nu.. dar intensitatea sentimentului nu cred sa fi fost aceeasi. oare, sunt o romantica incurabila daca gandesc asa?
imi este foarte greu sa iubesc un barbat care mi-a marturisit ca si-a iubit la fel de mult fostele prietene. nu ma simt a fi diferita de ele. si ma intristeaza gandul ca pentru el nu sunt speciala, doar una din multime. nu pot transforma sentimentul meu de prietenie pentru el intr-unul de iubire, in aceasta situatie. come on.. exista femei care nu isi doresc sa fie marea iubire a partenerului lor? eu imi doresc sa fiu ..the best.. in inima cuiva. asta nu inseamna ca trebuie sa fac pe dracu-n patru ca sa le depasesc in toate pe cele care au fost inaintea mea. doresc sa fiu iubita pentru ceea ce sunt eu. detest sa mi se impuna conditia sa fiu o persoana mai buna decat celelalte.. daca vreau sa fiu iubita cel mai mult. iubirea nu e un concurs de talente.

nu inteleg nici frustrarea unora atunci cand descopera ca persoana de care s-au indragostit cu ani in urma nu mai seamana cu cea din prezent. toti oamenii se schimba, unii insa refuza sa (isi) recunoasca asta. multi incearca sa-si recucereasca partenerul, avand in minte imaginea invechita a acestuia. e gresit. ei trebuie sa gaseasca o compatibilitate intre persoanele care sunt acum. daca diferentele sunt mari, prea multe compromisuri intre cei doi nu sunt benefice. cand trebuie sa renunti la prea multe din tot ceea ce te defineste, doar ca sa eviti certurile.. inseamna ca nu te afli langa partenerul potrivit tie. fericiti si norocosi sunt aceia care reusesc sa-si directioneze propriile schimbari spre aceeasi destinatie, in calatoria vietii lor.

nu imi plac nici oamenii carora le este teama sa recunoasca in vazul lumii ca iubesc pe cineva. ei pot avea impresia ca par ridicoli ori.. slabi.. in cercul lor de prieteni, mai ales. mda.. aia care nu au simtit vreodata un sentiment atat de frumos ori, daca da.. il resping din toate puterile lor, din cauza vreunei experiente dezamagitoare din trecut. pe mine m-ar deranja foarte mult sa fiu iubita pe ascuns. n-as intelege, nici nu as aprecia genul acesta de iubire. tuturor ne este teama, mai mult sau mai putin, sa nu cumva.. sa fim raniti. dar.. asta nu inseamna ca trebuie sa ascundem ceea ce simtim, partenerului nostru ori celorlalti. cuvintele nespuse, gesturile cenzurate.. dor infinit mai mult decat toate temerile noastre.
nimeni nu este proprietatea cuiva, iubirea nu te incatuseaza. dar.. daca este lasata prea libera, se obisnuieste cu aceasta libertate si.. mai departe in timp.. isi va dori o libertate si mai mare. 

sâmbătă, 3 august 2013

o zi la hypermarket

cand intru intr-un hypermarket am impresia ca ma aflu intr-o sala de forta, de fapt. nu am prea mult liber la dispozitie asa ca alerg pe coridoarele acelea lungi si intortocheate dintre rafturi, cautand marfa de calitate dar si la pret acceptabil. nu radeti, va rog.. mai sunt multi ca mine care spera in implinirea acestui vis imposibil. 

de obicei, atentia imi este indreptata spre rafturile de jos. am citit/auzit eu pe undeva ca acolo sunt ascunse cele mai exceptionale produse.. :P dar nu-i adevarat suta-n suta, de multe ori ma surprind facand niste genoflexiuni fenomenal de rapide, oripilata fiind de cifrele care nu se mai termina. 

fiind foarte preocupata de sanatatea mea, verific eticheta de pe fiecare produs. este incredibil cat de multe tampenii artificiale baga astia intr-o biata conserva doar! de la atatea controale risc sa ma imbolnavesc de febra musculara la maini. ia de pe raft, pune inapoi, etc pfff...

pe ultima suta de metri intotdeauna exista posibilitatea sa fac si o intindere musculara, fractura de os.. ceva. unele produse sunt cocotate asa de sus incat simt ca m-as rupe in bucati daca as forta prea tare elasticitatea trupului meu micut si fragil. cand ajung la raionul de apa si suc mi-e si mai teama.. sa nu plezneasca ceva in mine din cauza greutatii sticlelor gigantice. ce bine ma simt cand am ajutoare cu mine! 

..ajung la casa, sunt toata transpirata de la atata alergatura.. chiar ma simt mai usoara, pardon.. usurata de ceva banuti. inainte de a iesi din calvarul acela umed si fierbinte, bataile inimii mele isi accelereaza brusc ritmul, insa.. un tipat sfasie toate celelalte zgomote din jur. vai, nu! vreunul slab de inger o fi clacat la vederea preturilor. un tremur usor imi impiedica genunchii, amintindu-mi propria experienta dar reusesc sa evadez.. are cine sa ma duca cineva cu masina inapoi spre casa, altfel.......




vineri, 26 iulie 2013

dorinta de evadare

am nevoie de mai mult timp liber. tanjesc dupa o calatorie lunga, destinatia poate fi oricare. impreuna cu my kid.. as fi dorit sa ni se alature si un al treilea dar.. podurile inspre el au ars demult si nu mai am putere sa construiesc altele. tineretea mea tipa inauntrul meu ca nu are sa traiasca vesnic, nu mai cred intr-o familie regasita in mod miraculos. asteptarea lunga m-a obosit. ce ganduri triste.. din cauza lor imi doresc sa descopar o lume in care el nu exista.

cuvintele-mi sunt aspre, dezvaluie frustrari pe care nu credeam ca le mai am. doresc sa ranesc, imi pare rau dar nu ma pot abtine. ar fi mai bine sa nu ne mai intalnim. prezenta lui imi aminteste de batalii pierdute, o familie pentru care nu s-a luptat destul. ma doare..
si.. cand te doare ceva foarte tare, trebuie sa te indepartezi de acel ceva.. nu-i asa?

nu sunt singura. prietenii noi se contureaza usor la orizont. deslusesc in unii barbati dorinta de a-mi fi alaturi. pentru ei, familia e mai importanta decat orice. asta simt si eu. inca ii privesc cu ochi critici, nu am incredere totala in cuvintele si gesturile lor.  as fi dorit sa fiu mai sociabila, intelegatoare, amabila..  experientele trecute nu-mi dau voie, trebuie sa fiu atenta. 

am nevoie de mai mult timp liber.. realitatea mea e sufocanta, nu simt ca traiesc. doar ma tarasc inauntrul meu, incercand sa ma indepartez de inima mea. mi-e rusine de ceea ce am facut cu ea, e toata insangerata. cat timp am sa reusesc sa fug de mine insami? macar pana devin un pic mai puternica, indeajuns cat sa gasesc pe altcineva care sa-mi completeze familia..

joi, 18 iulie 2013

just call me.. Bloody Mary

ma simt.. ciudat.. de parca am deschis din greseala cutia pandorei si acum sunt asaltata de o gramada de evenimente si emotii stranii. inainte..eram mai sensibila la toate tampeniile lacrimogene din jurul meu. inca mai credeam in dragostea adevarata, floricele vesele si la vie en rose pana si dincolo de moarte. well.. de acum incolo puteti sa-mi spuneti Bloody Mary. 


nu mai am nici un motiv pentru a-mi infrana instinctele nu tocmai.. ortodoxe. clipit lacrimos din gene, voce suava, cuvinte dulci, mangaieri tandre, zambete inocente.. am renuntat la ele, nu ma impresioneaza toate astea la altcineva. timpul meu liber este daruit doar persoanelor care si-au lasat mastile, prejudecatile si problemele acasa. asa e cand te da careva dracului, te faci al dracului...


detest misoginii, desi nu ma consider o feminista. detest mintile marginite, simpla idee ca un om poate fi marioneta altuia. eu cautam un lup, dar m-am ratacit in turma berbecilor. nu o sa se mai intample niciodata asta. nu ma refer aici strict la relatii sentimentale, ci in general. am inceput deja sa analizez la sange comportamentul fiecaruia, disponibilitatea lui/ei de a imparti timpul liber cu mine. ce primesc, am sa dau. nimic in plus. evenimentele, sentimentele trecute.. oamenii intalniti pe parcurs.. m-au motivat sa fiu mai atenta. si egoista. 

sâmbătă, 29 iunie 2013

nervi de seara

pitici pe creier avem cu totii, asa imi place sa cred. e×ista insa o limita a rabdarii peste care nu pot trece atunci cand piticii unora par sa aiba un fel de baterii ultra-rezistente. adicaa.. nu mai cad naibilea intr-un lesin, iti nimicesc nervii zilnic! habar n-am cum si unde, se pare ca am devenit mama ranitilor care e musai sa suporte consecintele stresului care-l innebuneste pe cutare intr-un asemenea hal incat simte ca moare daca nu-mi injecteaza si mie o doza, zece. asta se intampla mai ales in zilele/serile cand doresc sa evadez din mizeriile realitatii inconjuratoare.. 


as fi putut sa scap de grijile astea inutile transformandu-ma peste noapte intr-o nesimtita, dar sunt ca si vrabia care viseaza malai. pot sa visez doar, nu sunt in stare sa pun in practica nimic. un tril sugrumat de durere, sa aud.. o lacrima tacuta sa surprind cu privirea.. si cad molesita in ghearele disperate ale aceluia care n-a invatat inca sa scuipe pozele, doar sa sufere ca un caine. insa.. injuraturile ma pot enerva, tonul rastit, dispretul.. nu mi se pare corect sa incasez eu toata energia asta negativa din cauza ca ala care mi se confeseaza n-are curaj sa traga un pumn aceluia care merita asta. 
nu sunt psiholog, preot ori camarad de arme. doar o prietena care te asculta si te mangaie cu drag atunci cand mi te adresezi in limitele bunului simt, dar..sa nu-mi invadezi in permanenta toate clipele libere, nu-mi cere sa renunt pe vecie la rela×area de care am nevoie uneori ca sa imi incarc buna dispozitie si pofta de viata. sii.. e bine de stiut/dovedit ca prietenii pot fi chemati si la bine, nu doar la necaz.

vineri, 28 iunie 2013

la final de vis..


detest despartirile, am vazut si am trait prea multe. e×ista insa oameni care merita inca o sansa, aceia care reusesc sa invete din greselile lor. altii.. reusesc doar sa se amageasca pe ei insisi, pe tine. acestora din urma le inteleg teama de implicare, nu vor sa fie raniti din nou. ceea ce nu inteleg este incapacitatea lor de a-si da seama ca partenerul lor ar putea simti la fel. asa ca.. sunt in ofensiva, mereu. ranind iar si iar.. pe acela care isi calca ratiunea in picioare, iertand in numele iubirii.
cand decizi sa pleci dintr-o relatie o faci avand motive bine intemeiate. nimeni, niciodata,  nu a plecat de prea mult bine ce era. timpul trece, ca nu are incotro, dar daca nu incerci sa faci ceva ca sa-ti revii din suferinta/rutina/tragi-comedie .. el trece degeaba. nu timpul este cel care vindeca ranile, tu ai puterea sa faci asta. sii.. vine clipa cand crezi ca sufletul tau este pregatit pentru o noua provocare, cand crezi ca ai gasit solutii la problemele care te-au instrainat de fostul partener. daca inca mai simti ca iubesti, incerci sa refaci relatia cu acesta. un an, doi, trei..... si realizezi mult prea tarziu ca celalalt e indeajuns de multumit de viata pe care si-a construit-o in absenta ta ca sa nu iti ofere tie un loc special in ea. vrei sa pleci din nou, definitiv.. de data asta. nu mai ai sanse de dat, nu cand partenerul tau reuseste sa le iroseasca pe cele primite. obosesti, te saturi..  si, desi stii ca despartirea doare ca naiba, nu ai nici un regret. vrei doar sa pleci.
nimeni nu traieste pentru totdeauna. e bine sa-ti alegi un vis in viata si sa incerci sa-l atingi. daca esuezi, iti alegi altul, nu stai sa plangi in bratele celui care si-a ales alt vis decat al tau.

offf... am obosit sa scriu despre despartiri. mi-am atins limitele dezamagirii. si al dezgustului.... ma intreb, ce-o mai fi facand capra vecinului.. ?

marți, 25 iunie 2013

plictiseala

m-am plictisit sa ma plictisesc de plictiseala asta plictisitoare.. n-am chef de nimic si de nimeni. spalat, calcat, sters praful, maturat, spalat geamurile, gatit mancare, moooor... de plictiseala!!! carti, filme, rebus, muzica, dans, sah, chat pe internet, foto, scrabble.. mai am putin si intru in coma de atata plictiseala. as iesi iar pe-afara dar ma plictiseste vremea schimbatoare. m-ar mai plictisi si o intalnire, doua cu amicii aia care n-au reusit nici pana azi sa ma vada altfel decat ca pe o fantezie erotica. dar.. inca si mai mult m-ar plictisi un rendez-vous.. cica.. amoros cu acela care n-o sa invete niciodata ca vorbele trebuie insotite de fapte doveditoare. plictiseala mare.........

vineri, 14 iunie 2013

funny cats












asteptare

.. astept ceva. ma visez adesea in gara, inconjurata de bagaje. trec multe trenuri, nu se opresc niciodata. dar eu astept, totusi.. poate.. pe cineva care sa ma ajute sa evadez dintr-o realitate urata. darrr.. intotdeauna ma trezesc cand aud scrasnitul rotilor unui tren care pare ca se opreste. de obicei.. nu cred ca visele mele ascund un mesaj secret dar acesta pare diferit. deci.. ce astept?.. o noua iubire?

de prea multe zile ploua.. n-am invatat inca sa dansez in ploaie, eu vad in ea doar tristete. si ma simt insetata de toate lacrimile pe care as vrea sa le vad in ochii lui. nu am reusit sa il iert pentru indiferenta cu care mi-a privit lacrimile. si.. detest faptul ca de fiecare data cand aud norii certandu-se deasupra mea, imi amintesc de glasul lui. pana si raceala vantului o asociez cu amintirea atingerilor dezgolite de pasiune..
ploaia inca plange la ferestra mea.. de parca ar stii ca dincolo de geamuri s-a nascut un desert. florile de hartie cu care mi-am impodobit cactusii privesc insa cu indiferenta la picaturile de apa ce se sfarama de barierele puse intre ele..

inca fac alegeri gresite. imi doresc atat de mult sa fiu iubita, indraznesc prea repede sa acord incredere cuiva.. uneori.. uit ca iubirea este doar un joc pentru unii. nu este nimic real dincolo de aparentele stralucitoare. doar un loc auster si rece, in care zac ramasite de orgoliu si de vanitate.. si ambitii fara scrupule.
asa ca.. inca sper ca nu astept in zadar in gara aia din visul meu. poate.. stapanul pieselor de puzzle care imi lipsesc pentru a fi completa, se afla intr-unul din trenurile acelea..

marți, 14 mai 2013

despre ura..

                                           esti rece inauntru, imi amintesc sarutul tau de gheata
                                           in care mi-ai incatusat sufletul, in ultima noastra dimineata..
                                           si ochii tai seci de lacrimi.. rascolind prin cenusa simtirii mele..
                                           colectionar de aripi frante.. n-ai obosit sa ratacesti prin visele-mi rele?                                                                                                                                                                                                                                        

doua palme sa-mi dau si-mi revin. prea multe pasarele zboara in jurul realitatii mele, m-am saturat de triluri false.. uneori castig, alteori invat. am sa ma concentrez pe ultima varianta.
ura este cel mai puternic sentiment. distruge orice atinge. in prima faza nu simti ca te doare, nu observi consecintele vorbelor/gesturilor  tale. nu te impresioneaza balta de lacrimi in care ai inecat visele cuiva. nu recunosti disperarea din inclestarea altei maini care incearca sa regaseasca mangaierea mainii tale. tristetea  din glasul victimei tale iti zgarie timpanele.. imaginea ei este distorsionata intr-un mod dizgratios in privirea ta. tot ceea ce mai poti sa simti este dorinta de a rani.  si..  cand sangele inceteaza sa mai fiarba in tine.. nu ti-a  mai ramas nimic. nimic decat durere. prefer sa ma prefac ca urasc, mi-e teama sa simt cu adevarat cele descrise mai sus. si imi simt durerea mai suportabila atunci cand stiu ca ma uraste cineva. imi compatimesc calaul...sufletul lui are fisuri ireparabile.                                                                                                                                                                                                                                             

regrete

clepsidra timpului iubirii noastre s-a spart,
clipele moarte revarsandu-se trist pe covor..
zaresc dare de sange innegrit in urma lor..
sunt ramasitele sufletului meu, din sufletul tau alungat.

cu mana tremuranda ating un ultim dor..
imbatat de iluzii, se zbate in umbra amintirii.
ma contopesc cu el, vrand sa dau aripi iubirii..
in zadar, strang in pumn doar lacrimi ce mor.

caut, apoi, in bezna simtirii prapastia rece
in care am ratacit sperantele-mi toate,
le vad risipite pe stanci.. biete zdrente-ndoliate..
n-au izbutit sa domoleasca asprimea timpului care trece.

incatusate in trecut sunt visele mele frumoase..
regrete ma ranesc cand mi-amintesc de ele,
de ziua in care ti-am marturisit sentimentele mele..
si pe care le-ai ucis in ecoul unei promisiuni false.

marți, 7 mai 2013

de sarbatori..

imi place sa gatesc. stiu sa gatesc. in special.. persoanelor care imi sunt dragi le pregatesc delicatese exceptionale. darrr.. totul cu masura! nu voi intelege niciodata pe aceia care nu ies din bucatarie pana nu termina de golit camara, frigiderul, congelatorul.. gatind cat pentru toata armata romaneasca, desi in casa aia locuiesc cateva persoane. sarbatorile sunt ocazia perfecta pentru unii ca sa isi iasa cu totul din minti. cheltuie in prostie pana si banii care nu ii au, indatorandu-se inzecit.. de parca ar trai ultimele lor zile. si, pentru ce? burta sa fie plina.. altceva nu mai conteaza? nici nu vreau sa ma gandesc la resturile colosale care se arunca apoi, fara regrete.. caci mi s-ar face rau! detest risipa, de orice fel. (dependenta mea de nicotina este o exceptie, desi e daunatoare.. :P )

apoi.. imi displac toate acele conversatii interminabile despre regasirea credintei, acceptare, testare, etc. sarbatorile religioase desteapta in unii o evlavie extraordinara, devin sfinti peste noapte.. si blameaza aparenta ta indiferenta la chinurile renasterii lor miraculoase. iti nenorocesc convingerea ca ai fi un om bun, ingrozindu-te cu descrierea flacarilor din iad.. maa laaasi? insomniile mele sunt create de demoni  mai inspaimantatori decat nonsensul din balbaielile unor fanatici. daca vor sa salveze suflete, sa faca vizite in cartierele rau famate, in puscarii ori in spitalele unde zac bietii muribunzi.

in rest.. sunt bine. indragostitii ma fac sa ma simt asa. privindu-i, ascultandu-i, sunt tentata sa cred ca tot ce ai nevoie pentru a fi fericit este sa iubesti si sa fii iubit. incerc.. desi, viata imi da palme in continuare. oare, cat timp mi-a mai ramas pana la urmatoarea despartire..?

duminică, 5 mai 2013

I have a dream

sarbatorile pascale m-au surprins in compania unor oameni veseli, pofta lor de viata este contagioasa. facem schimb de experiente, sfaturi, hohote de ras. ma ratacesc fugar in privirile lor admirative, imbratisez umeri calzi si inimi  flamande.. dar..uneori,  simt ca mi-e dor de dragoste, tanjesc sa-mi fac casa in sufletul cuiva.  sunt inconjurata de indragostiti,  fericirea lor ma determina sa o caut pe a mea. unde este?



imi lipsesc cuvintele de dragoste, incerc sa-mi amintesc cand le-am auzit ultima oara.. au fost sincere? el.. a fost real? ani.. multi ani.. m-am lasat in voia unei pasiuni agresive. am vrut sa domin, sa ingenunchez.. sa ranesc. nu regret nimic, doar ca.. acum imi doresc altceva.
ahh.. sarbatorile astea! imblanzesc fiara din mine..