Pagini

vineri, 25 noiembrie 2011

nervi de toamna


   care sunteti useri al vreunui forum ori mai multe? ca sa ma asigur ca voi fi inteleasa.. da! ati citit bine, useri ai vreunui forum, tin sa subliniez asta. caci poti avea  ..n conturi pe un site de acest gen. eu, insa.. am unul singur. n-am chef sa ma clonez caci nu am talentul de a-mi asuma mai multe personalitati. dar sa fiu al naibii daca am sa  renunt la amaratul ala de cont desi acolo imi pierd uneori mintile... :) este un adevarat razboi al sexelor, inteligenta versus prostie, cultura-incultura.. bla bla bla.. !!!

   nu inteleg. ce-i asa mai scofala daca unul e mai hazliu decat celalalt, daca a citit mai multe carti, daca e mai zen ori printul intunericului..? ba, eu sunt de parere sa se adune cat mai multi. asaa.. anti-plictiseala. si daca se mai face uneori haz  pe seama unui user, este asta o asa de mare tragedie incat sa se transforme totul intr-o polemica nesfarsita, pe alocuri de neinteles.. ? incredibil! unii au atat de putine probleme acasa, in sfera realitatii incat considera ca este necesar sa isi faca si in virtual. poate, tot anti-plictiseala. 

  cred ca am mai scris pe undeva, la inceputul anului un post asemanator. dar atunci eram mai incapatanata, vroiam sa-i dau in cap celui care indraznea sa faca primul gestul asta. acum.. stau si ma gandesc: oare chiar nu este loc pentru toata lumea, chiar este nevoie sa devenim intr-atat de sensibili la critici incat sa ne consumam in mod inutil nervii pe unul, una ori mai multi si care, in mod sigur.. rad de tine, in spatele monitorului..?

  de cand a devenit lumea asa de sensibila? fiind intr-o permanenta ofensiva? de ce sunt luate in ras bunele maniere, bunul simt.. oricum vei vrea sa-i spui..?   fiecare merge pe ideea: "mie sa-mi fie bine, de restul nu-mi pasa" .. daaa! hai sa traim fiecare clipa ca si cand nu ar mai exista alta, fara a tine cont de formidabilul adevar: omul pretuieste individualitatea dar el nu poate exista decat in comunitate! deci, libertatea fiecaruia de exprimare verbala ori fizica este usor limitata, este o iluzie. depindem de cei din jurul nostru. atunci.. de ce unii prefera sa loveasca in semenii lor cu rautate, ori indiferenta.. mai grav? nu le este frica ca au sa ramana singuri? oare, singuratatea a facut, vreodata, vreun bine cuiva? si nu ma refer la acea singuratate care se impune in cazul in care ai nevoie de o mica pauza din tumultul vietii cotidiene. ci la aceea care te transforma intr-un personaj aratat cu degetul, judecat si apoi ignorat.

   ca de obicei, eu sunt acolo unde se dau "batalii".. fiind ele si pe campul virtual. :))  situatia aceasta insa ma depaseste. oare cum putem schimba raul in bine?

9 comentarii:

  1. Hello. Oare cine sau ce te-a suparat asa de tare de ai 'rabufnit' astfel in acest post?

    RăspundețiȘtergere
  2. sunt indignata ca omul poate fi asa de imperfect, uneori. fara sansa de reabilitare.
    de mine nu indrazneste sa se ia nimeni, se stie, doar, ca nu iau in serios rautatea gratuita, deci.. de ce sa-si piarda timpul? este si aceasta o modalitate de aparare, hi-hi-hi...

    RăspundețiȘtergere
  3. Pai daca am fi perfecti, inseamna ca lumea intreaga ar fi perfecta iar balanta vietii n-ar mai fi egala, nu ar ma fi echilibrata. Asa ca, normal ca nu avem cum sa fim perfecti si va trebui sa acceptam asta atat vis a vis de persoana noastra cat si vis a vis de cei din jurul nostru. Va trebui sa-i iubim asa cum sunt ei, imperfecti, astfel incat si ei sa ne iubeasca cu imperfectiunile noastre.

    RăspundețiȘtergere
  4. nu exista om perfect. cu totii gresim, sunt constienta de asta. dar unii persista in greselile lor, nedorind sa schimbe nimic. ca si cum nu le-ar pasa ce cred altii despre ei. pe acesti oameni nu pot sa ii iubesc, magic.

    RăspundețiȘtergere
  5. "situatia aceasta insa ma depaseste. oare cum putem schimba raul in bine?"

    ca-n logică, negarea negaţiei = afirmaţie...
    tratarea răului cu rău = bine

    ex.: uciderea lui Hitler: un mare rău pentru Hitler, un mare bine pentru omenire...

    m

    RăspundețiȘtergere
  6. m... ma inspaimanti cu adevarul tau.. ! :))

    RăspundețiȘtergere
  7. vorba aia m : cui pe cui se scoate. Iar Chrissy, adevarul nu trebuie sa te sperie, el trebuie sa te inalte, sa te ajute sa ajungi pe acele culmi pe care le meritam fiecare dupa faptele noastre.

    RăspundețiȘtergere
  8. ori eu nu pot gandi clar la ora asta (insomnia, bat-o vina!), ori tu esti macar un pic de tot ironic, magic................................... :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Chiar nu sunt deloc ironic. Eu, mi-am spus parerea mea despre adevar si anume ca pe mine ma inalta si sunt apreciat pentru adevarul pe care-l spun si-l arat , nu sunt umilit. Daca altii nu sunt in aceeasi situatie ca si mine, nu am de unde sa stiu. Deci, nu sunt ironic, pur si simplu, sufar ca si toata lumea dealtfel, de necunostiinta.

    RăspundețiȘtergere