un altfel de joc...

 este inca o noapte alba.. zorile vor bate in curand la poarta diminetii dar aceasta nu cred ca o sa gaseasca cararea spre zi, prea curand. din pricina cetii. este peste tot, inca de pe acum. transformand totul in schelete fantomatice.. care iti dau fiori de teama cand le privesti. aerul este rece, si totul pare incremenit in asteptarea clipei urmatoare. nu este vant, lipseste de ieri. cu toate acestea, mie imi place. asa cum imi place sa urmaresc inceputul unui film de groaza.

..am in fata monitorului o tabla mica de sah. piesele sunt transparente, mici si ele. vizitez vreo pagina de net ori/ si scriu ceva apoi fac urmatoare mutare. dar imi este greu sa ma apropii de rege, are langa el un nebun care il ascunde.. pe acesta nu pot sa-l elimin nicicum. am impresia ca imi poarta dusmanie..

 degetele mele aluneca inapoi pe tastatura.. ce caut? poate un film, al meu.. este vechi si nu mai are nici o importanta dar nu ma pot abtine sa nu revad o scena, doua..

 nimic. nu simt nimic. toate imi par a fi noi, desi nu sunt. nu pot sa dezvelesc ceata ce-mi ascunde amintirile. ca si cum n-ar fi existat niciodata.

 ma intorc la tabla de sah. pionii mei au capitulat aproape toti.. putini mai sunt alaturi de mine, le este teama ori au obosit. jocul dureaza de ceva timp. incep sa ma intreb si eu care este scopul lui, ce rasplata ma asteapta la final. exista..?

nebunul incepe sa loveasca in mine fatis, acum.. in timp ce regele si-a luat ca si scut regina-i inmarmurita. ea este doar o alta piesa in decor, care nu mai inseamna nimic.

...de ce nu mai pot simti nimic? de ce resping fiecare atingere de tandrete? si imi ascund privirea in fata surasului, iar cuvintele.. nu doresc sa le aud. nu cele de dragoste. oricum, nu mai cred in ele. resping si ma doare ca resping.. dar mai mult l-ar durea pe el, ori altul si celalalt.. daca as accepta sa devin o iluzie. invaluita in ceata. nu esti sigur de ceea ce zaresti, deci. doar daca ai o imaginatie bogata si vise neimplinite.
 asta e.. nebunul a castigat. regele este in siguranta, in lumea fantasmelor nebunului. insa doar in aparenta, de fapt.. regele a murit de mult timp. ce rau imi pare ca nu am apucat sa-i spun..

  "viata nu este intotdeauna ce vrei tu sa fie. dar nu poti fi facut responsabil pentru fiecare din actiunile tale, nu in totalitate. mereu se vor interpune "nebuni" intre tine si scopul tau. este un joc in care poti si pierde.. iar "nebunul" sa ramana ascuns, in continuare.. liber sa faca rau iar si iar.. este un maestru al deghizarilor si al cuvintelor. si al manipularii.."

 ahh.. am asa o ciuda! numai de mi-as aminti ce-am uitat! as dori sa ma razbun si pentru asta trebuie sa simt iar, ceva...

   am sa ma pierd acum in ceata.. e destul de densa incat sa nu mai pot fi zarita de soarele ce asteapta sa rasara. nu am nevoie de caldura lui. mi-e mai bine in racoare, doar sunt obisnuita cu ea de atata timp! .....