joia dulce

  ah.. joia-i dulce! si libera de la lucru caci este sarbatoare. deci, la multi ani sa fie pentru toti romanii. chiar si pentru acei care au ghinionul  sa lucreze azi.  pe o asa vreme friguroasa, cetoasa,  fara soare, deci.. doar nori urati pretutindeni, s.a.m.d.

  nu stiu ce m-a apucat de dimineata.  nu-mi gaseam hainele, am umblat prin toata casa in cautarea dusului apoi am observat dubioasa disparitie a pastei de dinti, si prosoape uriase se incapatanau sa-mi cada la picioare de fiecare data cand treceam pe langa ele..  ce sa mai pomenesc de jetul de apa fierbinte de la dus, care mi-a zburat toate visele intarziate intre gene, intr-o secunda! totusi.. ma incapatanam sa cred ca joia asta e dulce.

  cand am iesit afara, in cautarea magazinului abc cu cele mai rezonabile preturi (inca rad..) am observat ca ma tot impiedicam. de o pietricica, de o frunzulita.. de vreun omulet, ori matahala.. la un moment dat am facut cunostinta si cu un pom dar nu sunt sigura, poate era un stalp.. totuna, astia seamana intre ei pe timp de iarna. in plus.. am fost socata sa observ o noua cladire langa cartierul meu. evident, m-am oprit si am cascat gura.

  "cum.. pisicii ei.. au ridicat astia  intr-o noapte ditamai blocul..? doar, de luni de zile.. n-am vazut o caramida in plus, sa fi pus pe ea..?. credeam ca joia asta e dulce, dar nu si magica..."

  ciudat.. in fine, m-am urnit din loc.. incercand sa ma conving ca inca visez si ar fi cazul sa ma trezesc. si sa ma incalzesc, prin miscare, fireste. chiar ma mir cum de n-au crapat inca pietrele de la frigul asta. ar trebui.

  ..am intrat in magazin, era plin de lume. caut cu privirea un carucior liber.. este doar unul, dar nu pentru mine. o batranica imi taie calea si il infasca zdravan, aruncandu-mi priviri dezaprobatoare. si sunt tentata sa o intreb daca este adevarat cum ca.. marea moarta ar fi fost doar bolnava atunci cand s-a nascut ea. haa-ha-ha! din pacate, surasul mi-era stramb caci maxilarul meu nu se dezghetase inca. madam imi arunca, pe langa altele.. si privirea aia mirata pe care o avem cand intalnim ceva/pe cineva nemaipomenit. dar mie nici ca-mi pasa! doar joia era dulce!

 well.. rasuflu usurata dupa ce reusesc sa ajung la casierita, cu produsele mele multe si marunte. si acolo, comedia trece in alt act. nu-mi puteam gasi banii. cotrobaiam prin toate buzunarele hainei, prin geanta, ..  apoi iar... prin buzunarele hainei, prin geanta, prin.. oh! erau in buzunarul pantalonilor. si sunt suficienti. incerc sa fac abstractie de privirile celorlalti care patrundeau pana-n varful unghiilor mele si dau sa ies afara, pe usa. si fireste ca   cineva din afara, incercand sa intre in acelasi timp, ma loveste cu usa. in cap. oare de ce mi-am lasat acasa caciula..? asa.. mai amortiza din soc si durere. dar nici sa ies ca lumea, frumos, civilizat, nu pot. batranica de la inceputul timpurilor, pardon! povestii.. ce-o fi, se inghesuie in mine sa-i fac loc caci, mdee.. batranetile trebuie sa zboare primele pe usa. calatorie sprancenata! dar.. continui sa "zambesc".. caci.. joia asta trebuie neaparat sa fie dulce!

  habar n-am cum am ajuns acasa. cum soare nu era, ca sa-mi zambeasca.. vedeam totul in negru. chiar si asa, insa.. doream sa ma binedispun. n-am apucat. telefonul a inceput sa sune isteric inca din clipa cand am bagat cheia in usa ca sa o descui. si cu cat suna ala mai tare, cu atat mai putin imi mergea mie cheia! toti ceilalti erau la plimbare, fireste. eram singura, neajutorata, frustrata.. si nervoasa cand am ajuns.. abia.. la telefon. degeaba. nu mai scotea un sunet. ma departez de el.. incercand sa-mi deschei haina, lucru greu de facut caci imi inghetasera degetele. si tot pe atunci, a inceput sa suna iar, blestematul! pornesc cu viteza spre el, haina mi se agata de clanta usii pe langa care am fost nevoita sa trec, in drumul meu spre implinirea curiozitatii.. materialul se rupe, doi nasturi zboara intr-unul din pereti, iar eu ma impiedic de covor.. aterizand, in final.. exact langa telefon. care nu mai suna. si l-am scos din priza, cu o placere sadica.. normal!

  totusi.. cuvintele urlau inca in mine: "joia-i dulce!"  si de atunci.. sunt in asteptarea ei. nu s-a terminat inca ziua, mai este timp..