intalnire in doi. timpul se impiedica de fiecare clipa, neputandu-se hotari pe care dintre ele sa o lungeasca.. toate sunt unice. dar trecatoare, da.. frisca se topeste incet in cafea, o intorc cu lingurita pe toate partile schimbandu-i culoarea.. diferite nuante imi incanta privirea. dar nu si gandurile. ele sunt undeva, departe.. in clipele trecute ale altei intalniri, alta cafea. aceeasi companie. si imi pare ca ma invart intr-un cerc inchis, nimic nu se schimba, exceptand decorul. sentimentele raman in continuare ascunse in ceata unde troneaza, neclintita, confuzia.
uneori, cred ca pot zari dincolo de vis.. la granita cu realitatea. imi imaginez ca tot raul e doar in mintea mea si temerile nu sunt reale, deci. cat de greu poate fi sa ma las iubita din nou? sa accept fiecare mangaiere pe pielea mea asa cum este ea, nu cum o vad eu.. plina de subintelesuri ostile. sa nu mai pun la indoiala fiecare cuvant, imaginandu-mi ca face parte dintr-un scenariu menit sa ma rataceasca de adevar.
da, e greu. tocmai pentru ca stiu cat doare cand aflu ca sunt mintita. ma tem de acea durere..
m-am inchis intr-o fortareata bine pazita de neincrederi multe, multe.. le-am pierdut sirul la numarat. si nimic si nimeni nu poate sa treaca de ziduri, nici macar sfaturilor bine intentionate nu pot sa le dau atentie. am si eu asa ceva si stiu cat de usoara este vorba atunci cand tu esti in afara miezului chestiunii. si sunt constienta ca lipsa schimbarii ma face sa bat pasul pe loc, ba chiar sa dau si inapoi, cateodata.. totusi, nu ma vad prea curand eliberata din fortareata aceasta. pana acum, nu am observat ca ar conta cu adevarat pentru cineva sa o sparga.
..ma simt dezgolita de toate mangaierile, uitata in privirea celui care a suprapus alta imagine peste a mea si as vrea sa ucid fiecare cuvant care indrazneste sa apara pe buzele lui. caci, tot incerc sa cred dar nu reusesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu