azi dimineata am fost preferata tuturor porumbeilor din oras. din cauza covrigilor calzi pe care i-am rontait tot drumul spre servici probabil. cateva ore mai tarziu cand mi-a dat prin minte ca am timp sa matur prin curte, i-am gasit tot acolo. rabdatori.. ma fixau cu privirile lor flamande.. declarandu-mi prin guguielile lor si dansurile infoiate o dragoste neconditionata. induiosata pana in adancuri mi-am sacrificat ultimul covrig dulce/apetisant sperand ca ma vor lasa in pace dupa aceea. ce gand stupid! nu am apucat sa intru bine inauntrul depozitului ca A.. ma anunta amuzat ca am companie. si tare curiosi mai erau porumbeii astia zburatacind peste tot.. si mai ales harnici erau ei cautand prin toate cotloanele vreo ramasita de covrig ascunsa in mod special de ei.
"hihii-ha-haa".. chicotelile lui A.. incepusera sa-mi alunge calmul.
"nu sta degeaba!" il certai numaidecat." adu-mi o pisica ori ceva asemanator!!!"
in clipa imediat urmatoare m-am trezit cu matura in brate. mi-o aruncase colegul. of.. vaiiii.. ce chin! si ce dezastru, ce panica maturat-am apoi cu biata unealta prin tot depozitul! ce urlete, ce dezamagiri picat-au pe capul bietelor zburatoare.. cred ca au fost suficiente vreo 10 minute pana i-am scos afara pe toti. si ce mustrari de constiinta m-au asaltat apoi.. imaginandu-mi ca stropii de transpiratie ce-mi incadrau tamplele si-mi gadilau podul palmei.. se prefacusera in stropi de sange..:))..
amuzamentul colegului meu a atins insa cote maxime abia atunci cand a venit timpul sa plec acasa. pasarile astea ciudate erau tot in curte, insirate pe toate gardurile si sarmele.. asteptand.. tanjind.. incet dar sigur simteam cum inauntrul meu se instaleaza un atac de panica colosal. m-am intors imediat spre A.. mimand o privire ca de miel ce urmeaza sa fie dus la taiere.. biruindu-i astfel hohotele de ras.
"ce-mi dai in schimb?" deveni el brusc si dintr-o data expert in afaceri.
"recunostinta mea profunda" ii replicai cu amaraciune.
a mai incercat el in drum spre casa sa-mi propuna si un alt tip de... recunostinta.. dar cum ma simteam in siguranta, in masina aia asa de confortabila.. nu i-am raspuns decat: "mai tii minte cum mi-ai pus matura in mana? ..a? unde-ti era curajul atunci, mai.. don Quijote???"
ce amuzanti sunt unii barbati! ei chiar cred ca.. daca te salveaza pe ultima suta de metri doar.. sunt buni de impachetat si luat acasa. e inghesuiala acasa la mine, unde sa-l mai pun si pe el..???
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu