Începutul e minunat tocmai pentru că deține toate posibilitățile. Vrei să modelezi NIMICUL după bunul plac, crezi că poți. Pornești la drum voios, cu speranța surâzându-ți în brațe și inima larg deschisă.. știi că meriți fericire și ai face orice să o găsești, ai avea atât de multă grijă de ea! Până îți dai seama că într-o relație de IUBIRE e nevoie de doi pentru a păstra fericirea. Și atunci simți o bătaie pe umăr, e FRICA.. nu o vrei, dar ea își ascute ghearele pe umărul tău încercând să-și facă drum spre inimă.. Privești apoi spre persoana iubită cu cea mai mare, disperată speranță, dorindu-ți să fie la fel de puternică ca și tine, să se lupte cu frica de eșec tot așa de tare ca și tine.. și descoperi că nu este. Ăsta e momentul în care timpul se oprește sub povara durerii inimii tale.
Oare, e cineva, din lumea asta largă, care a luptat singur într-o relație și a câștigat pentru amândoi? Există cineva așa de puternic..? Aș fi vrut să îl întâlnesc, să-i aflu secretul, m-ar fi salvat de TRISTEȚE.
E minunat la început, într-adevăr! Plutire euforică în spațiul visării printre Lună și stele.. și TOATE iau forma persoanei iubite. Strălucirea promisiunii de iubire eternă e irezistibilă așa că o lași să te devoreze cu îmbrățișarea ei, orbit fiind. Unii dintre noi ne dăm seama într-un .. prea târziu.. că îmbrățișăm doar un meteorit, un fragment dintr-o stea distrusă, menit să ne dărâme toată lumea, visul, speranța.
Spațiul gol e un loc teribil, înspăimântător, fără Lună și stele! Nu ai nicio putere acolo, nu întrezărești nicio speranță, nu simți căldură, auzi doar singurătatea țipând în jurul tău. Cine ar părăsi pe cineva într-un astfel de loc?!
La început, minunatul început, chiar mi-am dorit, am crezut.. că TU ești Luna și toate stelele mele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu