Pagini

joi, 19 ianuarie 2012

cateva intrebari..



  ce faci.. atunci cand stii ca cineva te minte? si stii bine de tot.. nu sunt plasmuiri ale mintii tale.. totusi, nu poti spune ce stii caci modul de aparare al celuilalt este alcatuit din alte minciuni..? pleci? si daca nu este posibil? ce faci atunci?

  nu pot adormi.. nu ma lasa tristetea in pace. incerc sa inteleg de ce ma minte si incerc atat de mult incat ma doare caci.. nu reusesc sa inteleg nimic. dar nu pot accepta cu resemnare ceea ce nu inteleg. si nu imi place ca inca ma doare faptul ca sunt mintita. credeam ca nu mai pot fi ranita in modul acesta. dar, poate orgoliul se joaca cu mine, nu stiu.. ori doar mi se pare nedrept sa fiu bataia de joc a cuiva.
  imi doresc sa plec, sa nu imi mai pese dar sunt prea multe lucruri pe care trebuie sa le aflu. si anume daca mai exista inca bunatate pe undeva.. daca mai poate fi salvat ceva in acest om care, odinioara.. se purta asa de frumos! si inauntrul lui parea sa fie la fel de frumos. ori.. m-am inselat si aici? minciuna chiar a existat de la bun inceput..? nu pot sa ma gandesc mai departe de atat, ma doare foarte rau.

  deci, ce faci? te prefaci in continuare ca nu stii nimic si esti fericita asa? chiar daca tu.. de fapt.. mori pe dinauntru? si stai si-ti numeri ca o proasta lacrimile din pumni, dorindu-ti sa nu fi avut niciodata suflet? ce naiba faci?!

12 comentarii:

  1. Eu unul cred ca ar trebui sa stai de vorba cu acea persoana, sa-i spui ce crezi, dar bineinteles spusele sa fie insotite si de "dovezi" palpabile si nu doar de "plasmuiri ale mintii tale", si atunci acea persoana n-are cum sa te contrazica. Nu are rost sa ti in tine, pentru ca-ti face rau. Doar tu esti singura care poate face ca adevarul sa iasa la suprafata. Bafta!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. stii.. as vrea sa imi marturiseasca el totul. nu stiu daca as putea sa iert dar.. cumva, am impresia ca ma va durea mai putin daca aud adevarul de la el.

      sii.. de ce m-as deranja sa prezint aceste dovezi unui om care oricum va nega totul, cu ele in fata? voi tacea, deci.

      Ștergere
    2. Nu sta in minciuna, sa suferi, nu merita, indiferent ce ar fi!

      Ștergere
    3. ai dreptate, iti multumesc. voi incerca sa pun distanta intre mine si acea persoana. confruntarea ar fi inutila.

      Ștergere
    4. Eu totusi sunt de parere ca o "confruntare directa" este cea care ar putea rezolva situatia. chiar tu ai spus ca "acest liber arbitru defineste, cred eu.. maretia omului. animalele nu au aceasta maretie. tot ceea ce fac ele se bazeaza pe instinct, nicidecum pe ratiune. " Arata ca ai ratiune si ca esti OM. Nu-i "da cu piciorul" unui om care poate nu a gresit decat prin aceea ca exista in viata ta. Doar si asta ne deosebeste de animale inafara de ratiune si anume, comunicarea, dialogul. Eu intradevar sunt genul de om care mai intai analizeaza situatia mai in detaliu tinand cont de toti factorii care intervin si apoi ia o hotarare. Asa te sfatuiesc si pe tine sa faci. Sti cum se zice " Your life your choise " Bafta !
      PS. Nu uita ca e usor sa dai cu piciorul unui om , dar foarte greu gasesti un OM.

      Ștergere
    5. eu nu ii dau cu piciorul acestei persoane. pur si simplu, am ales sa ma distantez sufleteste de el, treptat. am incercat sa-i inteleg actiunile, sa gasesc motive intemeiate pentru care procedeaza in felul acesta. nu am reusit. si nu pot pastra langa mine un om pe care nu il pot intelege.

      magic.. cred ca stii deja ca exista oameni carora nu le pasa daca ceea ce spun ori fac ei afecteaza cumva pe cineva. ori nu isi dau seama de asta. ei considera ca anumite adevaruri trebuie ascunse pentru ca o data aflate ar putea sa le strice imaginea in fata altora. si.. o minciuna trebuie intarita de alta si de o alta.. ca sa poata fi crezuta. e ca un cerc vicios din care este imposibil sa mai iesi. acesti oameni nu vor recunoaste niciodata ca au gresit chiar si cu toate dovezile in fata. si..? mai are rost? eu m-am saturat sa incerc sa scot la iveala ceva care.. nu mai exista. care mi-a izgonit linistea si.. pasiunea.
      de aceea imi doresc aceasta distantare. persoana aceea este o cauza pierduta. eu nu pot lupta degeaba.

      Ștergere
    6. expresia ta: "Nu-i "da cu piciorul" unui om care poate nu a gresit decat prin aceea ca exista in viata ta." nu este o greseala faptul ca aceasta persoana exista in viata mea. totusi.. ar fi putut sa se gandeasca mai bine inainte de a se juca cu increderea mea. acum.. eu sunt, din greseala, prezenta in viata lui!
      iti multumesc pentru comentariu! :)

      Ștergere
    7. sunt sigur ca , daca o persoana nu te doreste in viata ei, nu ai cum sa ajungi acolo nici din greseala. Deci , fi sigura ca acea persoana te doreste acolo unde esti, adica in viata ei. :)

      Ștergere
  2. eu nu imi mai pun problema daca acel om ma doreste ori nu in viata lui ci aceea ca.. nu cred ca mai doresc eu sa fac parte din viata lui. la asta ma refeream cand am scris: "eu sunt, din greseala, prezenta in viata lui!"
    hai sa o lasam asa.. :))

    RăspundețiȘtergere
  3. crede-ma ori nu, daca eu ma hotarasc sa nu fac parte din viata cuiva, asa va fi! acum, ce ziceai despre soarta?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Soarta asta, bat-o vina, ce ne mai bagam noi codita si n-o lasam sa-si faca treaba. :)

      Ștergere