despre durere

durerea nu cere lacrimi degeaba. are nevoie de ele ca sa plece.. ori, macar sa se ascunda intr-una dintre camerele mintii tale si de existenta careia este posibil sa uiti daca vei evita sa intri zilnic in ea.compania oamenilor veseli sau vreun hobby care sa nu iti opreasca pasii in loc pot ajuta la izgonirea durerii, de asemenea. ori, poate.. un serviciu solicitant care sa-ti inlocuiasca gandurile cu altele noi si care nu au nici o legatura cu ceea ce te face sa suferi.

  insa.. exista si acea durere care iti taie rasuflarea. inima ta incepe sa tipe in ecouri lungi, spargand tacerea care s-a asternut peste toate celelalte sunete din jurul tau in momentul socului. si nu esti capabila sa vezi lumea altfel decat cu incetinitorul. dar nu poti intelege nimic din ceea ce vezi .. durerea nu te lasa sa gandesti. s-a incolacit in jurul tau, patrunzand in fiecare fibra din trupul tau si umpland fiecare gol cu atat de multa amaraciune! ah.. de-am avea norocul, in momente ca acestea, sa ne gasim alinarea intr-o imbratisare! ea inmoaie sufletul si iti gaseste lacrimile care izgonesc  din tine durerea. ori.. si mai norocosi sunt cei care reusesc sa se imbratiseze singuri.

  durerile mele sunt izgonite cu ajutorul cuvintelor scrise. si pe care nu imi place sa le citesc de prea multe ori.  ma grabesc sa dau pagina mai departe, in cautarea unora mai vesele. furtuna a trecut, intotdeauna trece. si chiar daca.. linistea de dupa furtuna ma surprinde uneori ingenuncheata in praful clipelor moarte, cautand un rost in toate.. rugandu-ma sa nu fi suferit degeaba.. nu stiu cum ori de ce, se pare ca reusesc sa ma ridic in picioare singura. nu neaparat mai puternica, mai degraba imprietenita cu gandul ca exista batalii pe care nu le pot castiga. dar le pot amana deznodamantul intr-o fuga de mine insami cand simt ca nu ma pot suporta ori nu ma suporta altii.