Pagini

duminică, 4 martie 2012

ziua nu-i ca seara.. (de inima albastra)

  asta-s eu.. o insomniaca incurabila. la ora asta.. (o fi 1, poate 2..) cand altii, mai sanatosi la minte-trup, au adormit o data cu oile lor care sar in continuare gardul... la mine, bietele oi dau cu capul direct in gard. si adio somn! welcome... ugly thoughts.
  ..ziua incepuse chiar bine, tresaream de incantare o data cu aparitia fiecarei raze de soare primaveratic. ma incapatanam chiar sa admir ciripelile (de altfel, enervante) care ma salutau de dupa fereastra. toate bune si frumoase pana cand am indraznit  sa ies pe usa afara .. sarpraiz!!! o palma de vant imi ingheta pe buze zambetul ce n-apucase inca sa se largeasca pe cat mi-era sufletul de voios.  dar mi-am zis atunci, inciudata: eu nu ma las.. ma duc sa caut primavara! si am gasit-o la muzeul de la poalele cetatii. se atasase de broderii, picturi, evantaie si umbrelute chinezesti.
   mi-au placut foarte mult exponatele si am admirat indelung talentul, originalitatea si rabdarea artistilor. dar si mai mult  mi-ar fi placut sa fi fost in locul lor. ei.. poate in viata viitoare sa-mi pot indeplini dorinta, cea de acum nu mi-a daruit asemenea calitati.
  cu o asemenea amiaza fascinanta.. visam deja la o seara perfecta. dar nu este pentru cine isi doreste/se pregateste.. chiar daca eu aveam in plan sa dansez, doar. nu pare a fi o dorinta imposibila. totusi.. ar fi trebuit sa ma gandesc ca nu am reusit niciodata sa ma imprietenesc cu norocul.
  deci.. intru in J pub.. afisand o indiferenta mascata cu succes de fumul gros de tutun ce duduia din plamanii celor pe langa care treceam. loc de stat n-am gasit, imi invarteam aiurea si mai ales degeaba privirea pana in cel mai ascuns coltisor din toate incaperile. si parca, totusi.. doua scaune inalte imi faceau cu ochiul. o clipa mai tarziu, ochiul asta a inceput sa mi se zbate nervos..  insa. amici de-ai LUI pazeau cu strasnicie spatiul de langa ei ramas liber, adjudecandu-l ca fiind personal. si, deodata.. pac! o palma imaginara mi-a invinetit obrazul.. era ratiunea care m-a alertat ca am venit degeaba pana acolo.  a avut dreptate. scaunele inalte nu pareau sa fie pe placul domnului. a se citi traducerea libera:
"nu vreau sa ma vada prietenii cand dansez cu tine, iti vorbesc frumos si inca te mai si mangai cu subintelesuri"
  pac-pac-pac.. incet dar sigur.. simteam ca raman fara sange in obraz.. se prelinsese tot pe dinafara. si nu m-a incantat conversatia lui care se voia amuzanta, la intoarcerea din drum. nici provocarea unor jocuri inteligente, deosebit de captivante, o ciocolata cum n-a gustat elvetia.. ori niste cearsafuri intinse pe patul placerii, special pentru mine. nimic... trageam din tigara, gandind ca ar fi fost mai bine sa nu fi gandit deloc... taraindu-mi pasii zgribuliti spre un adapost in care sa-mi ascund frustrarea. acasa.
  daca un barbat nu este capabil sa aiba o relatie cu o femeie, atunci sa ramana cu "prietenii". se gasesc pe toate drumurile si nu costa mult. doar cateva masti la schimb.. si la vie est en rose.. :))

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu