Pagini

sâmbătă, 14 aprilie 2012

insomnie

  cateva ore dupa miezul noptii.. nu am somn, nu am stare.. ma foiesc aiurea pe scaun in fata monitorului, deschizand file dupa file.. citind cuvinte dar neintelegand nimic, totusi. e gol in mine ori prea plin, nu-mi dau seama. ca si cum as fi detasata de propriul trup, ca o umbra.. stand langa mine.. privindu-ma si incercand sa ma inteleg. esuez in incercarile mele de a pricepe mare lucru dar trebuie sa fac ceva, orice.. ca sa ma pot simti din nou! asa ca intru in bucatarie. raiul miresmelor ademenitoare ar putea sa ma ajute.. poate.. sa ies din starea asta de leguma umblatoare.

  ..deschid frigiderul, inchid frigiderul.. si inca tot asa de cateva ori. cateva pisici negre care imi zambesc de pe magnetii minusculi imi capteaza privirea.  imi amintesc de pisica neagra ce m-a urmarit pe strada, acum cateva ore. vineri 13 seara, ratacind pe strazi pustii cu o pisica neagra pasindu-mi pe urme.. probabil ca eram toata numai din energie negativa, preferata pisicilor. nu a vrut sa plece de langa mine nici cand m-am asezat pe o banca. pur si simplu mi-a sarit in poala, s-a rotit de cateva ori.. si-a  facut acolo culcusul. iar eu incercam sa-i deslusesc, printre lacrimi, ochii lenesi pe jumatate inchisi.. ca si cum as fi vrut sa o intreb astfel, de ce.. nu-mi puteam imagina de ce ar vrea cineva sa stea cu mine. si as mai fi vrut tare mult sa fi invatat deja cum as putea sa ma imbratisez singura! am imbratisat pisica.

  in fine.. incep sa pregatesc ceva ce aveam de gand sa fac dimineata.decojesc incet si tai repede, din ce in ce mai repede.. cu gesturi de robot. pana cand zaresc o pata pe unul dintre degete si care infloreste urias pe pielea mea. nu am simtit durerea. simturile mi-au amortit, au obosit sa ma tot avertizeze. asa se intampla cand simti prea mult intr-un timp foarte scurt. chiar daca nu este vorba doar de o durere a trupului. cea a sufletului este cea mai rea caci nu o poti face sa dispara ori macar sa o "adormi" nitel cu pilule. nu exista pansamente potrivite ca sa ii poti opri sangerarea. ca si aseara.. am asteptat sa treaca de la sine.. imi spuneam in gand: "nu e nimic serios, ai mai trecut si altadata prin asa ceva. a trecut, va trece.." dar mi-o spuneam degeaba, nu am putut opri sangerarea.. pana nu a mai ramas nimic.

  nu mi-a pasat, deci.. de floarea sangerie. totusi.. am ascuns-o sub un plasture si am continuat sa tai ceapa. imi pusesem dinainte ochelarii de soare ca sa nu ma usture ochii, sa nu plang.. dar puteam foarte bine sa renunt la ei. privirea mi s-a incetosat rapid si am inceput sa obosesc de la atata sters de lacrimi. oricum, nu le mai puteam simti tristetea. curgeau pentru nimic acum. intotdeauna am plans la momentul nepotrivit, in fata persoanei nepotrivite. intotdeauna, lacrimile mele au parut nesincere si gretoase. pana acum.. ele nu au dovedit ca puteam sa simt ceva. nici macar actorii nu plang la comanda, se gandesc la ceva trist inainte.

  .. si nu mai pot prepara nimic. am impresia stupida ca eu sunt in locul legumelor acelea. tai bucati din mine, le ard.. ce dezgust! si teama.. caci, daca nu pot sa ma simt bine nici macar aici, facand ceea ce adoram sa fac.. atunci, cum..?! cum sa nu ma inspaimant de mine insami? nu-mi ramane decat sa fug in dormitor, unde m-am lasat.. privind in gol langa monitorul calculatorului si sa incerc sa ma intorc in mine. pentru cine ori de ce.. nu pare a fi important. am mai trecut prin asta acum cativa ani si atunci a fost.. ca si cum o parte din mine ar fi murit. simt asa si acum.. si daca tot nu pot ierta, trebuie sa uit pentru a continua mai departe.  mi-a reusit data trecuta. oare pot si acum? doar sa ma prefac.. poate.. maine. cand, precis am sa debordez de o falsa veselie ori ironie fina. toata ziua, pana cand vine noaptea iarasi..
   

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu