follow the music..

  dintotdeauna am visat sa fiu sunata de catre prieteni dupa miezul noptii.. sa ne aventuram impreuna in vreun club, pub.. orice ce ar fi deschis asa de tarziu. sa ne cocotam  pe scaunele inalte de la barul in spatele caruia se afla o silueta androgina,  amuzanta si familiara, comandand ingeri albi sau negrii (gin tonic, par exemple..). si apoi.. in timp ce gustam putina magie din paharele colorate.. sa ne povestim vietile sincer, crezand ca orice zboara se si mananca cu pofta si entuziasm. izgonind lacrimile ce vor indrazni sa se reverse in umbra vreunui regret ce povesteste clipe dureroase.. daca isi vor face aparitia, cumva..

  imi imaginez si felul in care privirea mea ar incerca sa vada dincolo de fumul artificial care ascunde ringul de dans. muzica ar suna ca si enigma: principles of lust.. de ce nu? poate as dansa, singura ori in bratele fantomei vreunui iubit de odinioara. incet, senzual.. invaluita de dulcea amintire a clipelor fericite care au apus..

   si poate.. in mijlocul unui extaz dezvelit de senzualitatea ritmului.. sa-mi doresc sa aflu placere in alte maini, in cele ale prezentului. hotarate maini, inlantuindu-ma in prizonieratul unei pasiuni care sa ma devoreze. sa-mi doresc mai mult decat o iluzie si totusi.. sa nu o am. doar promisiunea. dulce, tentanta, irezistibila..

  .. imbatandu-mi simturile in magia unui vis imposibil, asa as vrea sa-mi uit realitatea. aceasta.. este atat de previzibila! urmez aceleasi drumuri, persoana poate fi aceeasi caci imi place dar.. totusi.. putina aventura, putin mai mult neprevazut si o infinita senzualitate, toate acestea lipsesc. le doresc in viata mea.

  visul se termina pe ritm de sticle sparte, voci rastite, fumul se risipeste.. dezvaluind masca scursa pe chipurile celor de langa mine. muzica se opreste brusc, ingerii se rostogolesc pe podeaua umeda, din paharele ciobite.. iar mainile dispar. ramane regretul. singuratatea. realitatea.