Pagini

duminică, 29 noiembrie 2015

cu toamna-n suflet

 o frunza a cazut, pe inserat,/de dorul ei, copacul s-a-ntristat/si, coborandu-si crengile-n pamant,/parea ca sapa frunzei un mormant.

adica.. asta e ce vad eu, zilnic. nu imi place, niciodata nu mi s-a parut frumoasa toamna, in ultimele ei zile. imi displace spectacolul ei macabru cu atat mai mult azi, cand am sadit pe inima mea inca un mormant. oh, dar ce sinistru suna! totusi, nu simt tristete, agonia clipelor trecute pare doar o amintire indepartata, si in urma ei nu a mai ramas decat o senzatie covarsitoare de oboseala..
parca as fi un veteran de razboi, care tanjeste dupa odihna! nu am castigat nimic, doar am pierdut mult timp din putinul pe care il am. nu mai am putere nici macar pentru a simti cel mai mic regret.. iubirea mea a murit, apoi a renascut de multe ori, dar.. de cate ori poate sa se intample asta? exista un sfarsit in toate. iar eu sunt, intr-adevar, foarte obosita.

ce e in neregula cu unii oameni din zilele noastre? nu exista ingeri pe pamant, nicio iubire, oricat ar fi ea de puternica, nu rezista prea mult sub povara umilintelor repetate. s-a zis, de prea multe ori, ca iubirea este oarba, dar nu este adevarat! bunatatea ei te determina sa daruiesti sanse acelora care ti-au gresit, unii dintre noi chiar credem sincer ca in fiecare rau trebuie sa existe si un bine..din pacate, sunt destui aceia care confunda bunatatea cu prostia. si ei cred ca este usor sa razi de un prost.. sa nu-l mai consideri o persoana, ci un obiect de care te poti lipsi fara probleme, din clipa in care ai obtinut de la el ceea ce ai dorit sa ai.

dar.. iubirea se sfarseste daca bunatatea si inteligenta iti sunt insultate in repetate randuri. iubirea se sfarseste in clipa in care iti dai seama ca niciodata nu vei putea gasi in EL/EA mai multa caldura decat intr-o stafie, nici mai multa securitate decat in nisip..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu