Dragoste - Edith Sodergran

                                            Sufletul meu era o rochie albastru-deschis de culoarea cerului;
                                            am lasat-o pe-o stînca, pe tarm,
                                            si-am venit la tine goala ca o femeie.
                                            Si ca o femeie m-am asezat la masa ta,
                                            am baut vin cu tine si-am sorbit din parfumul de roze.
                                            M-ai gasit frumoasa, mi-ai spus ca m-asemuiam
                                            unei fiinte vazute în vis,
                                            am uitat totul, am uitat copilaria, caminul,
                                            nu-ti stiam decît mîngîierile ce ma tineau prizoniera.
                                            Si tu ai luat surîzînd o oglinda si m-ai rugat:
                                            priveste-te-n ea!
                                            Am vazut ca umerii mei erau facuti din pulbere
                                            si cadeau în pulbere,
                                            am vazut ca frumusetea mi-era bolnava si nu voia
                                            decît sa dispara,
                                            O, strînge-ma tare în brate, atît de tare încît sa
                                            nu-mi mai trebuiasca  nimic altceva.