ingrijorare

  ploua in luna lui decembrie. prelung, sacaitor.. si iti baga raceala cu de-a sila pe gat, asa.. ca sa risc si eu o gripa urata de care e posibil sa scap abia peste un an. strazile sunt cenusii, oamenii trec grabiti pe langa mine. fiecare chip povesteste o  ingrijorare pe care nu mai poate sa o ascunda. fac si eu eforturi sa nu scap masca indiferentei, imi inghit cuvintele ca sa nu dezvaluie o frustrare accentuata. dar nu pot grabi pasul. privirea mea incearca sa cuprinda cat mai multe, sperand sa zaresc ceva.. care sa ma faca sa zambesc. poate stelele ce atarna jalnic pe stalpuri ori vreun copacel impodobit cu siraguri stirbe de lumina,, ingenunchind haios in fata unui batranel ce se chinuie sa-si numere maruntisul din palmele-i tremurande. un copil jucand un sotron invizibil langa un altul, mai mic.. care isi umple gura cu bomboane de craciun, si manjind-o apoi cu  manecile hainei jerpelite de atata purtat. unde-i zambetul? nu-i.. 

  caut din priviri, insistent.. vreun cuplu de orice varsta. poate romantismul nu a murit, totusi.. caut degeaba. nici macar unul care sa se tina de mana, macar! prefera sa stea cu ele in buzunare,  le e mai cald asa. oare, adevaratii indragostiti s-au ascuns in casa? si asa.. ghemuiti in pat, unul langa celalalt.. indraznesc sa se incalzeasca cu vise. e un gand frumos. eu asa as face..

   ..si as vrea sa aud colinde. nu le nimeresc nicicum, macar la radio, ori la tv. e ciudat.. nu simt plutind in aer arome dulci de prajituri, ori macar de coji de portocale. n-am vazut nici un brad, pana acum.. sa fie scos la vanzare. parca nu s-ar apropia Craciunul! ci, decembrie ar fi o luna din an ca oricare alta.. deprimant!

  poate, daca  ar ninge.. si fulgii de zapada ar acoperi cenusiului orasului, ar fi mai frumos? ar indrazni toti sa zambeasca? raman in asteptarea ninsoarei.. deci.