azi dimineata.. am ajuns la serviciu cu fermoarul de la o cizma facut ferfenita.si abia il inlocuisem cu o seara in urma! nu stiam unde sa-mi mai ascund piciorul cu pricina de atata rusine.. pana s-au prins colegii ca prea seman cu o barza si au inceput sa ma examineze mai atent. si printre hohote de ras, s-au gasit cativa care sa imi promita vreo 10 tipuri de incaltari ca si cadou. fireste ca o sa-i tin minte pe acestia! :)) deja imi fac lista: cizme din piele de crocodil si alte alea.. glumesc, glumim.
cateva ore mai incolo.. dau sa ies pana afara, la o tigara. azvarl, nu stiu cum.. haina pe mine, vreau sa ii inchid fermoarul. nu merge. insist de vreo patru-cinci ori caci il stiu cu narav. degeaba. simt cum mi se infoaie parul din cap de nervi, caut cu gandul cateva injuraturi de prin carti adunate.. indraznesc sa le si rostesc. momentul este nepotrivit, insa. din spatele meu rasare ditamai seful care ma priveste mirat, ca nimeni altul. da! seful ala care trece din ani in paste pe la depozit! dar nici nu se opreste in loc, din drumul lui grabit, ca sa-mi auda mai bine scuzele impiedicate.. si incep sa ma gandesc cu ingrijorare la prima aia pe care s-ar putea sa nu o primesc la urmatoarele sarbatori.
din fericire.. plec cu masina acasa, dupa program. A.. se oferise intr-o clipa sa ma duca dupa ce imi observase costumatia jalnica fara fermoare. si ca sa mai uit de necaz, imi imprumuta si laptopul ca sa mai trebaluiesc un pic pe la ferma mea virtuala de pe feisbuc, taram in care curge lapte si miere.. si totul straluceste de atatea minunatii cum ochiul meu n-a vazut in lumea reala.. :)) din cand in cand, il surprind cu coada ochiului astuia cum ofteaza de dorul caprei vecinului caci nici el n-a trecut de multisor pe la ferma lui si i-o fi fost dor. fireste ca imi inchid pravalia cu minuni mai inainte sa-mi ceara sa o deschid si pe al lui. caci.. cine stie ce ii mai da prin gand sa-mi mai ceara dupa aceea si eu n-am timp nici de mine..
drumul lin de pana atunci deveni insa abrupt in clipa cand a parcat in cartierul meu. mai exact, atunci cand i-am dat laptopul inapoi si.. habar n-am.. prin ce miscare nefericita, maneca hainei mele s-a agatat de fermoarul hainei lui..si trage bine.. rupe! si sunt in stare de soc. el s-a inecat in hohote de ras, insa. caci nu-i pasa de haina, considera ca e mai hazlie patania mea cu fermoarele, inca de dimineata.
totusi.. imi plac fermoarele. chiar daca ele par sa nu ma placa pe mine.. :))
cred ca ar trebui s te angajezi intr-o fabrica de fermoare. :)) ai fi probabil varianta feminina a lui mr. bean acolo :)
RăspundețiȘtergerenici chiar asa.. :))
RăspundețiȘtergere