aaahh.. ador sa calatoresc! locurile cu multa verdeata, apa curgatoare.. carari mai mult ori mai putin stiute, focurile de tabara care aduna in jurul lor oameni prietenosi cu povestiri fascinante, frigarui pe jar mocnit ori gulas la ceaun, stele inghesuite pe un cer aproape de mine ori un rasarit explodand in artificii de culori de a caror existenta habar n-aveam.. le doresc pe toate in fiecare zi din viata mea.
da. sufar de depresia celei care tocmai a revenit dintr-o mica vacanta. nu reusesc inca sa imbratisez cu drag mult poluata civilizatie dupa ce mi-am delectat simturile cu frumusetea curata a naturii. ba chiar.. am impresia ca ma descompun incet in imparatia prafului, trup si suflet..
clipele imi sunt infrumusetate acum doar de mult iubitul meu kid si de pisoiul-bebe louie. doar ei doi imi vad zambetele sincere si simt adevarata tandrete a mainilor mele.
nu ma incanta intr-un mod deosebit iesirile in oras.. terase ticsite de straini cu aura murdarita de fum, aceeasi aroma de bere, inca ceva care seamana a muzica se chinuie sa acopere vorbaria fara perdea a celor din jurul meu.. ametesc. fug in bratele lui, dar simt ca mi-e frig. inima lui nu imi recunoaste imbratisarea, nu mai sunt acolo. inspaimantata.. ma fac mica inauntrul meu, ma iau in brate si incerc sa nu plang. alte priviri ma cauta, le vad.. sunt tentata sa-mi dezvelesc in fata lor un vis, poate doua.
trebuie sa-mi amintesc in fiecare zi ca trebuie sa rad. clipe amuzante trec pe langa mine, tot ce trebuie sa fac este sa ma impiedic de ele.. din nou. in noul cerc de cunoscuti ori pe langa, in umbra sarcasmului ori nu.
totusi.. ce pacat ca nu pot calatori in fiecare zi! orasul asta ma coloreaza cu nuante sumbre, aruncandu-ma cu de-a sila in vartejul gandurilor prapastioase..
mi-e dor sa cad in fund, de-atata ras, pe pietrele alunecoase ale paraului navalnic, sa-mi smulg spinii trandafirilor ce insotesc cararea pe care am decis sa o birui cu vitejia ce nu banuiam ca o am si..sii.. sa ma regasesc in umbrele frunzelor, pe pamant.. sa admir dansul libelulelor albastre in jurul gleznelor mele. sa descopar uimita in privirea cuiva o simpatie sincera. placeri simple, poate copilaresti.. dar toate impreuna ma fac fericita.
mi-e dor sa cad in fund, de-atata ras, pe pietrele alunecoase ale paraului navalnic, sa-mi smulg spinii trandafirilor ce insotesc cararea pe care am decis sa o birui cu vitejia ce nu banuiam ca o am si..sii.. sa ma regasesc in umbrele frunzelor, pe pamant.. sa admir dansul libelulelor albastre in jurul gleznelor mele. sa descopar uimita in privirea cuiva o simpatie sincera. placeri simple, poate copilaresti.. dar toate impreuna ma fac fericita.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu