Pagini

marți, 14 mai 2013

despre ura..

                                           esti rece inauntru, imi amintesc sarutul tau de gheata
                                           in care mi-ai incatusat sufletul, in ultima noastra dimineata..
                                           si ochii tai seci de lacrimi.. rascolind prin cenusa simtirii mele..
                                           colectionar de aripi frante.. n-ai obosit sa ratacesti prin visele-mi rele?                                                                                                                                                                                                                                        

doua palme sa-mi dau si-mi revin. prea multe pasarele zboara in jurul realitatii mele, m-am saturat de triluri false.. uneori castig, alteori invat. am sa ma concentrez pe ultima varianta.
ura este cel mai puternic sentiment. distruge orice atinge. in prima faza nu simti ca te doare, nu observi consecintele vorbelor/gesturilor  tale. nu te impresioneaza balta de lacrimi in care ai inecat visele cuiva. nu recunosti disperarea din inclestarea altei maini care incearca sa regaseasca mangaierea mainii tale. tristetea  din glasul victimei tale iti zgarie timpanele.. imaginea ei este distorsionata intr-un mod dizgratios in privirea ta. tot ceea ce mai poti sa simti este dorinta de a rani.  si..  cand sangele inceteaza sa mai fiarba in tine.. nu ti-a  mai ramas nimic. nimic decat durere. prefer sa ma prefac ca urasc, mi-e teama sa simt cu adevarat cele descrise mai sus. si imi simt durerea mai suportabila atunci cand stiu ca ma uraste cineva. imi compatimesc calaul...sufletul lui are fisuri ireparabile.                                                                                                                                                                                                                                             

2 comentarii: