imi grabesc pasii, timpul tipa in urma mea. zgomotele din jur, culorile.. par ca se invart in jurul meu ratacindu-mi directia. parfumul florilor de primavara se amesteca cu praful asfaltului si mirosul fiecarei persoane pe langa care trec. ma simt ametita. trebuie sa ma opresc, imi tremura genunchii. imi aud inima zbatandu-se nebuneste in piept. si sunt atat de constienta de ea incat nu mai reusesc sa disting alte sunete.. acum ar cam fi momentul sa intru in panica, desi nu ma doare nimic. simt doar ca ard. de parca nu as fi altceva decat o flacara vie. vad rosu. pretutindeni. nu pot gandi. pot doar simti dorul zvarcolindu-se inauntrul pieptului meu. are un nume. inima mea il recunoaste, nu l-a uitat niciodata. dar nu mi-e bine, nu vreau sa-mi amintesc nimic. nu el, nu dragostea aceea! ma devoreaza, nu sunt altceva decat el. a reaparut in viata mea de putin timp, credeam ca sunt indeajuns de puternica incat sa nu ma simt afectata dar nu sunt! sa fug de el ar insemna sa fug de mine. ati simtit vreodata asta..? sa aveti doua suflete in voi. nu puteti trai unul in absenta celuilalt..
..ma simt ca o sclava ingenuncheata la picioarele stapanului ei.. dorinta lui e si a mea. dorinta rosie ca focul.. parjolindu-mi trupul pana la ultima licarire de jar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu