decembrie trist

  ..asculta! incearca sa simti, ceva.. orice. o amintire ar putea veni in ajutor.. e frumoasa tristetea, uneori. doare mai putin cand asculti plansul viorii, nu-i asa? ca si cum.. te-ar mangaia cineva cand iti doresti asta. e acolo, langa tine. plange cu tine, incet. imparti cu el/ea ceea ce  nu suporti sa simti  singur/a.

  totusi.. este o amagire a mintii. visul dispare cand deschizi ochii.

  este asa de frig afara! stropii de ploaie au incremenit in imbratisarea ghetii. vantul lipseste, iar. clipele se inghesuie unele intr-altele, in clepsidra timpului, intarziind evadarea. si este asa de liniste! imi poti auzi bataile inimii, gonind intr-o cursa interminabila desi.. as vrea sa se opreasca. au pornit intr-o directie gresita. nu asteapta nimeni la capatul ei.

  si as vrea sa ma intorc in timp, la clipa cand m-am ratacit de inocenta. cand inima mea era intreaga, plina de speranta si de dragoste. parea asa de simplu, totul! era de ajuns sa daruiesc pentru a primi in schimb, ceva.. si chiar credeam, pe atunci.. ca sunt iubita pentru ceea ce sunt ci nu pentru ceea ce as putea sa fiu.

  dar nu pot! stiu ca nu pot.. si cu ce ma ajuta ca stiu..?

  sa nu mai vad, sa nu mai aud.. atat de multa neincredere a pus stapanire pe mine! asta se intampla cand, intr-un inceput, crezi prea multe. si fara rost. de fapt, au fost minciuni, toate! si au fost rasfoite prea multe pagini de detalii, unele nesemnificative.. noian de ganduri peste ganduri, impreuna cautand.. ce? adevarul care nu a existat niciodata? cum poti sa simti iubire in absenta ei? este imposibil. o iluzie. pe care o crezi reala, din toata inima ta.. pana nu mai poti. sa simti..

   pentru mine, decembrie va fi intotdeauna trist. ca o aducere aminte sa pun flori la mormantul unei iubiri. o pot plange acum, in sunet de viori si triste pareri de rau pentru ca nu mi-a fost destinat sa o simt pana la capat.