Pagini

vineri, 9 decembrie 2011

oh! happy night!

  aseara am vrut  sa fac o baie aromata. cu lumanarele haioase sclipind in jurul meu, eventual sa pun ceva muzica, sa-mi sune in surdina.. incantandu-mi gandurile obosite. asteptam cu nerabdare clipele dulci..
  darrr.. imi amintesc ca tocmai pusesem un picior in spuma aceea parfumata si ma pregateam sa ma scufund cu totul intr-o lume relaxanta.. si suna telefonul. am ramas in asteptare, umbrita de presimtiri urate. si aud.. :"cristinaaaa.." era pentru mine apelul. adio, seara linistita!

  "vino repede jos, te-astept in masina. am ordin de la sefa!" aud in receptor vocea lui A.. colegul meu.
deci, ma imbrac la repezeala si reusesc sa ajung neimpiedicata mai jos de trei etaje, pana afara la masina amicului. si el imi zice pe fuga ca e chef la sediu pentru sefu al mare si n-are voie nimeni sa lipseasca. habar nu aveam ca il mai cheama si nicolae pe asta, eu am relatii stranse doar cu sefa, care mi-e prietena de un car de ani. si pe care o apreciez mult.  bineee.. hai repede intr-acolo! ce conteaza ca e tarziu, si e frig.. parca mi-e si somn. e ordin de la sefa!!! nu se discuta.

si, cand am ajuns la poarta cladirii.. observ ca erau toti afara, ocupati sa deschida o sticla de vin.  fireste ca se urca in masina cu noi, imediat. care este destul de incapatoare cat sa duca jumatate din trupa. cealalta.. ne urmeaza cu o alta, mai mica. si asa am aflat ce decisese majoritatea : vom merge intr-o alta locatie, mai vesela.  de parca nu era suficienta veselie, deja. si n-apucasera sa destupe sticla aceea! inca mai trageau de afurisenia de dop cu unghiile, ca n-avea nimeni  altceva potrivit. incepusem, asadar.. sa ma binedispun. si sa calculez fiecare urmatoare miscare a celui responsabil cu scosul dopului, sa nu care, cumva.. sa ma ocheasca neintentionat. siii.. in acelasi timp sa potrivesc un post de muzica mai de doamne ajuta.. adica, mai urlator.. cu talent si daruire. grea sarcina! simteam, deja, ca imi tremura cel putin un deget.
  poc-poc! ma ia prin surprindere succesul colegului din spate care reusise, in final, sa nu sparga vreun geam. dopul ricosase in sus, apoi in capul bietului A.. ce sofer profesionist! nici nu a clipit, n-a scos un sunet. doar mainile i se inclestasera pe volan, sa-l franga.. ha-haa! si tot pe-atunci, ajungem la destinatie.

  .. ce de lumini se inghesuie sa razbata printre ferestrele camuflate intr-o doara! si ce muzica, ce fum.. ce de lumee..!!! abia gasim o masa, apoi inca una la care sa ne asezam ditamai veselia, galagia, s.a.m.d. cu relatii, pile, chestii.. din astea, deci!
  "Anooo! vino mai repede cu paharele ca se raceste vinul!!!" zbiara unul dintre noi, insetat nevoie mare. si aia vine, ba chiar..incarcata si cu alte licori de care eu n-am auzit niciodata. si vreo duzina de rontaieli de fitze. ma scobeam deja prin buzunare, sperand sa gasesc comori. n-am gasit. ma uit la A... care ma linisteste din start. face seful cinste. foarte bine! asa e si firesc. acum poate sa continue cheful!

  si continuaa.. adica, numai cu ei caci eu doar stau si observ, si ma mir.. uneori mai rad, am si de ce.  sunt haiosi. aproape toti tineri, aparent fara probleme ori le-au lasat acasa.
  A.. pare si el mai dezinvolt. surade frumos, povestind un fapt nostim. uneori imi cauta privirea, indemnandu-ma sa zambesc. incearca sa-mi umple paharul, dar e plin deja. se supara, si il bea el.. apoi mai toarna.. ce bine ar fi daca s-ar si opri!
  "maine vii cu mine in parc!" imi marturiseste in soapta, la un moment dat. il las sa creada asta, stiu ca o sa uite maine dimineata. si ii iau mainile de pe mine apoi, zambind cu toata falsitatea de care sunt capabila.
  "strange-o bine, maaa.. ca fuge! nu vezi?" urla langa noi, alt coleg. "uite-asa!!!"
  fireste ca imi vine sa lesin. tipul e cat o casa si nu din cauza ca e gras.. :)) ce bine ca a durat doar o clipa! nu-mi place.  dar nici ce a urmat nu m-a incantat prea tare. adica.. momentul in care m-a saltat in sus, ca sa ne zbantuim pe-o muzica de adormit copii.
  noroc pe capul meu a fost ca nu am fost singurii cu ideea asta! asa.. puteam sa ma ascund printre trupurile altora. ale caror picioare nebunatice ma tot calcau pe calcaie, mainile fluturau si ele deasupra mea, incredibil de entuziasmate.. si fiecare avea impresia ca se aflau pe scena de la "vocea Romaniei"fredonand raspicat refrene imposibile. talente care nu trebuie nicicand descoperite, parerea mea.

  "help!help!" tipau cuvintele in privirea-mi. mi le-a "auzit" alt coleg, pe care dulcea melancolie il rapusese intr-un colt de masa. imi face semn sa vin. ma tarasc.. intr-acolo. si incepem, apoi, sa suspinam amandoi, pe doua tonuri si sensuri diferite.. din cauza sentimentelor care nu vor fi niciodata impartasite. timp in care incearca si el sa-mi toarne pahar dupa pahar.. pe care i le dau sa le savureze, cu mare drag. doar nu-s fraiera sa ma fac praf asa de departe de casa, intr-o asemenea companie! :)) :))
   sii.. pentru ca seara trebuia sa se sfarseasca cu mare tam-tam caci.. ce fel de chef e ala daca asa ceva lipseste..? apare din senin sotia unuia dintre colegi, exact in momentul cand acesta ii cauta flori in par unei domnisoare cam dubioase. si da-i.. adica.. zbiara-i!!! enumara-i toate defectele posibile si imposibile.. varsa rauri de lacrimi, apoi.. zdraanngggg! cu geanta in cap.. plus un pahar de vin spart din vina nu se stie caruia, in pieptul altcuiva care s-a bagat unde nu trebuia sa fie la momentul total nepotrivit.. deci!!! am plecat.

 eu si A.. ne-am bagat intr-un taxi. tacere. priviri pierdute, poate meditative in anumite clipe. drumul a durat prea mult, totusi. la sfarsitul lui, ma simteam deja vinovata ca n-am sarit pe el, pasionata toata.. asa cum isi dorise. si ne despartim, apoi.. cu urari abia mormaite de somn usor si purici inexistenti. ce usurata am fost!

azi dimineata.. la servici, plutea un calm inselator. toti, avand figuri serioase, mai harnici decat in prima zi. doar eu si sefa mai pufneam in ras pe la colturi, amintindu-ne de vreun cucui al respectivului, ori miscarile de dans ale lui cutare, ori bancul foarte inspirat al altuia. totusi, i-am spus ca eu nu mai vin la un asa chef ca prea se moare de ras si am inima slaba. si, de ce sa risc sa aud iar in urechea mea marturisirile infocate ale amicului A..? care, azi nu mai stia unde sa se ascunda de privirile mele sfredelitoare. banuia, cred.. ca abia asteptam sa-mi dea prilej ca sa-l ironizez nitel... merita! :))

11 comentarii:

  1. încă o întâmplare haioasă din cutiuţa-ţi plină...
    măcar zi-ne ce vin ai ratat...

    mi-a plăcut asta: "talente care nu trebuie nicicând descoperite, părerea mea."...
    şi încă încerc să-mi imaginez cum pot "ţipa cuvintele din privire..." (frumoasă expresie...)

    nu ştiu ce ţi-aş putea ura... că se pare că faci parte din categoria "toate mi se-ntâmplă numai mie!", la mai multe, să ne amuzăm noi sau ...??

    m

    RăspundețiȘtergere
  2. sa stii ca am vrut sa te chem! :) dar nu adusese nimeni pe altcineva cu el asa ca n-am indraznit sa fiu o exceptie. pacat. te-ai fi distrat, cred eu..

    vinul din sticla aia a fost o busuioaca de bohotin. prea tare pentru mine.

    de fapt.. nu mi se intampla toate numai mie. a fost o seara vesela, intr-adevar. felul in care am vazut-o/perceput-o eu.. in mod sigur este mai vesel. in special faza cu aparitia sotiei incornorate. care, de fapt, a fost o farsa pusa la cale de unul din colegi. si care s-a terminat cu bine, asa imi place sa cred. hi-hiii..

    RăspundețiȘtergere
  3. Deci, pana la urma tot a venit cineva cu partenera. :) Chit ca ea a ramas de caruta. :) Eee, de aceea nu este bine sa mergi "insotit" la chefurile intre colegi, ca poate te "cuplezi" pe acolo, nu? :) "ma simteam deja vinovata ca n-am sarit pe el, pasionata toata.. asa cum isi dorise." uffff, cam calda atmosfera pe aici, ia deschideti un geam. :) O zi insorita sa ai.

    RăspundețiȘtergere
  4. ohooo..! :) destul, ca m-am inrosit deja.

    magic, daca vroiam sa ma cuplez cu A.. (pauza de ras) o faceam cu luni in urma. inca rad.. :))

    "iti simt inima fierbinte, clocotind in val de doruri.." asta-i pentru tine, ha-ha-haaaa..

    RăspundețiȘtergere
  5. "iti simt inima fierbinte, clocotind in val de doruri.."...compozitie propie?

    RăspundețiȘtergere
  6. da. este ultimul vers dintr-un vechi poem ramas neterminat.. te-am nimerit? :)

    RăspundețiȘtergere
  7. nu stiu.. poate pentru ca mi se parea imposibil ca inima celui de care eram indragostita sa fie.. fierbinte, clocotind in val de doruri. fireste, aveam abia 16 ani pe atunci. vedeam lumea ca un vis..

    RăspundețiȘtergere
  8. Ok. Am stabilit deci ca ai mai mult de 16 ani si mai putin de 50. Avansam, avansam. :) Il pui pe tot poemul?

    RăspundețiȘtergere
  9. repet: poemul nu este terminat, nu stiu daca va fi vreodata. este prea lung, chiar si asa. si copilaresc. despre stele, verzi pentru unii.
    iti multumesc pentru curiozitatea ta.

    RăspundețiȘtergere
  10. p.s. : daca tot insisti sa-mi afli varsta.. intuieste-o. ce zici..? :))

    RăspundețiȘtergere