prietenie cu beneficii

  pe bune, nu inteleg.. de ce unora li se pare asa de grozav sa aiba o relatie gen: prietenie cu beneficii. pentru cine habar nu are ce inseamna asta, va lamuresc eu. te culci cu amicul ori amica ta. fara obligatii, doar sex. intamplator, cand aveti chef si timp. ba chiar.. poti avea mai multe relatii din astea in paralel. fara resentimente, deci.

  eu pun suflet in oricare relatie o am, de simpla prietenie ori dragoste. dar nu le amestec. nu am suficiente resurse incat sa ma pot culca cu doi barbati,  pe putin.. in paralel. si chiar nu pot continua o relatie de amicitie daca am facut sex cu respectivul, intamplator ori nu. asta, numai daca nu pot vedea in amicul ala un posibil iubit. altfel.. ar fi urat sa ma indragostesc de cineva care nu are nevoie sa-si inghesuie in suflet un bagaj emotional inutil. asadar, incerc sa ma indepartez de persoanele care aduleaza acest gen de relatie. prea libertine pentru gustul meu.

  totusi.. am intalnit si barbati care, desi nu vor sa se implice sentimental intr-o relatie, sunt gelosi. din mandrie, cred. nu se sfiesc sa impuna, subtil ori nu, celeilalte persoane acest gen deplorabil de relatie dar ii interzic categoric sa aiba o alta in paralel. doamne-fereste sa se indragosteasca de altul, adica..  sau o pune direct in categoria curvelor. dar ei ce sunt, daca nu asa ceva? majoritatea barbatilor de soiul acesta inseala fara a avea remuscari. considera ca viata este si asa scurta insa habar nu au sa o traiasca frumos. ei o fac praf. prin baruri, cluburi, impreuna cu "baietii". insista sa-si imbibe ratiunea in alcool si fum de tigara. parca ii aud, iar.. (of, am trait in preajma barbatilor, deci nu scriu tampenii) impartasindu-si unul celuilalt experientele in materie de femei, laudandu-se grozav cu masculinitatea, inteligenta, perfectiunea lor. si.. femeile.. sunt insa niste javre patetice. deci, traiasca berea! asta iti da niste idei extraordinare..

  nu pot sa respect un om care imi propune o prietenie cu beneficii. cadourile, banii, lucrurile materiale, deci.. nu ma intereseaza foarte mult. imi plac, la inceput.. insa, daca doar asta primesc de la un  barbat, doar atat poate el sa imi ofere.. atunci, prefer sa ma indepartez de el. nu as fi in stare, niciodata, sa fiu eu insami langa el, sa-l coplesesc cu atentii, dragoste.. nimic! nici macar vorbe n-as avea sa-i spun, nu i-as cauta compania, deci. si mi-ar fi sila sa-l ating..

  nu mai sunt o adolescenta. totusi, nu visez la o dragoste ca in povesti.. dar! consider ca nu ma pot nici injosi sa accept o relatie care nu imi va ferici niciodata sufletul. din pacate, nu am de unde alege. intalnesc doar barbati care se cred din cale-afara de inteligenti, moderni si perfecti in toate cele. de fapt, sunt imaturi. oh, vai de ei! sau.. vai de mine???