o intamplare haioasa

nu am idee cine a scris textul de mai jos. l-am gasit pe internet. si.. pentru ca se potriveste foarte bine cu o experienta personala.. (sunt sigura ca multe alte femei au trait asa ceva) ..m-am decis sa il postez aici. a, era sa uit. este foarte haios, eu am ras cu lacrimi..

Seara mea a început ca oricare altă seară normală de weekend. Am ajuns acasă, am pus masa, m-am jucat cu copiii. Apoi mi-a venit un gând care avea să sune dureros pentru următoarele ore. „Poate ar trebui să încerc noul kit de epilare care zace în dulapior de multă vreme”. Aşa că mă îndrept spre baie. Este vorba de un kit din acela cu ceară rece. Nu trebuie să mai încălzeşti o grămadă de ceară, doar freci benzile în mâini, ele se încălzesc, le presezi pe picior (sau în oricare altă parte) şi smulgi părul. Fără alte complicaţii, fără tam-tam. Cât de greu poate fi? Adică, nu sunt vreun geniu, dar sunt înclinată să cred că o să mă descurc.

Aşa că scot o bandă. Sunt două benzi, lipite. În loc să le frec puţin, o lovitură de geniu mă face să scot foehnul şi să-l dau la maxim. Ceară rece? Mda, ce să zic! Întind o bandă pe coapsă, ţin pielea întinsă şi trag. Merge! Ok, n-a fost cel mai mişto sentiment din lume, dar n-a fost nici aşa rău. Pot s-o fac! Îndepărtarea părului nu mai e o problemă pentru mine! Sunt Luptătoarea Neînfricată Împotriva Părului de pe Corp şi creatoarea unei pieli incredibil de catifelate.

Mă mut cu următoarea bandă mai spre nord. După ce verific copiii, mă strecor înapoi în baie, pentru ultima rundă din campionatul îndepărtării părului. Îmi scot chiloţii şi pun un picior pe toaletă. Folosind aceeaşi procedură, lipesc banda pe partea dreaptă a liniei bikiniului, acoperind partea dreaptă a fofoloancei şi mergând până spre buci. (Era o bandă lungă!). Respir adânc şi trag! Rrrripp!

Am orbit! Sunt oarbă de durere. Oh, Doamne! Revenindu-mi vederea, observ că am reuşit să smulg doar jumătate de bandă. Rahat! Încă o gură de aer şi trag! Baia se învârte cu mine, văd stele verzi. Cred că sunt pe cale să leşin. Trebuie să rămân conştientă, trebuie să rămîn conştientă! Aud tobele bătând??? Respiră, respiră… Ok, totul a revenit la normal.

Vreau să văd trofeul, banda care mi-a cauzat atâta durere, acoperită de păr. Vreau să mă simt glorioasă în lupta cu părul. Ridic banda! Nu e fir de păr pe ea. Unde e părul? Dar unde e ceara? Mă aplec uşor, cu piciorul încă fixat pe toaletă. Părul care ar trebui să fie pe bandă, nu e! Mă ating. Simt ceară.

Îmi trec degetele peste cea mai sensibilă parte a corpului meu, care este acum acoperită cu ceară rece şi păr încâlcit. Apoi fac următoarea mare greşeală. Reţineţi, piciorul este încă proptit de toaletă. Trebuie să fac ceva, aşa că pun piciorul jos. Sunt sigilată! Fundul meu este sigilat! Iau mersul pinguinului prin baie, încercând să mă gândesc ce să fac. De nu m-ar treace acum vreo mare necesitate, îmi spun.

Simt că îmi explodează capul. Ce să fac ca să topesc ceara?

Apă fierbinte!!! Apa fierbinte topeşte ceara! O să umplu cada cu cea mai fierbinte apa pe care o support, mă cufund până când ceara se topeşte şi-apoi o pot îndepărta uşor. Corect? GREŞIT!

Mă bag în cadă. Apa este puţin mai fierbinte decât atunci când vrei să torturezi prizonieri sau să sterilizezi echipamente chirurgicale. Mă aşez. Acu’, singurul lucru mai rău decât să ai părţile intime lipite între ele este să le ai lipite de fundul căzii, stand în apă fierbinte. Care, apropos, nu topeşte ceara. Deci… acum sunt fixată de fundul căzii, ca şi cum m-aş fi cimentat în porţelan. Dumnezeu să-l binecuvânteze pe cel care m-a convins să instalez un telefon în baie.

Sun o prietenă, gândindu-mă că s-a epilat şi ea vreodată şi are vreun secret care să mă desţelenească. Conversaţia porneşte bine. “So… fundul şi fofoloanca mea sunt lipite de fundul căzii”. Urmează o scurtă pauză. Nu ştie niciun secret şi se străduieşte să nu izbucnească în râs. Vrea să ştie exact unde e localizată ceara. “Vorbim de buci şi de fofo?” Pot să o aud acum râzând în hohote. Îmi sugerează să sun la vreun număr trecut pe cutie. Da, sigur! Ar trebui să ajung să mai facă şi alţii mişto de mine astă seară!

În timp ce mai căutăm diverse soluţii, îmi vine idea de a îndepărta ceara cu un aparat de ras. Nimic nu se compară cu sentimental de a avea bijuteriile femeieşti acoperite de ceară, practic sigilate, lipite de cadă, în timp ce încerci să le răzui de ceară lipicioasă! În momentul ăsta, creierul nu mai funcţionează, demnitatea e la pământ şi sunt aproape sigură că am nevoie de tratament post-traumatic după acest eveniment.

Prietena mea este încă la telefon, când mi se relevă soluţia divină: loţiunea pe care o conţine kitul pentru a îndepărta ceara în exces. Ce mai am de pierdut? Îmi pun o cantitate considerabilă în palme şi încep să mă frec. Ooooo Dumnezeule mare! Ţipătul meu a trezit probabil copiii şi a băgat-o în sperieţi pe amica mea, aflată încă la telefon. Este atât de dureros, dar nu îmi mai pasă. Funcţionează! Funcţionează! Primesc felicitări din inimă, după care amica închide. Îndepărtez cu succes ce mai rămăsese din ceară şi spre marea mea dezamăgire şi disperare observ să părul este la locul lui. Tot. Plină de avânt, mă apuc să îl rad pe tot. La naiba, sunt déja amorţită total! Nimic nu mai doare. În acest moment mi-ar putea fi chiar amputat tot piciorul.

Săptămâna viitoare mă gândeam să încerc să mă vopsesc!