..clipa a incremenit. tacere, in jurul meu. imaginile au devenit neclare, amestecate.. gandurile mele, goale. cumva.. iesisem din mine insami, nu ma mai simteam vie. patrunsesem intr-un nimic.
nu stiu cand si cum am revenit inauntrul meu. primul meu impuls a fost sa fug. prezenta lui ma inspaimanta si ma infuria, in acelasi timp. eram suprasaturata de adevarurile dureroase scoase la iveala intr-un moment neasteptat. doream sa il sterg din mintea mea. nu exista. nu l-am intalnit niciodata. doream cu disperare sa cred ca nu voi fi nevoita sa-l intalnesc vreodata!
nu pot intelege de ce m-a ales pe mine ca sa-si ascunda adevarata viata de ceilalti. sunt un soi de paravan, patetic. trebuie sa ma fi urat foarte mult ori.. sa-si fi imaginat ca nu am suflet. sunt lipsita de importanta.. chiar nu pot intelege ce fel de monstru zace inauntrul lui! nu am intalnit pe nimeni altcineva ca el. si mi-e ciuda ca.. oricat de mult imi doresc, nu am sa-l pot scoate cu de-a sila din viata mea. exista cineva care ne va intersecta drumurile mereu.
..in curand, voi fi nevoita sa il reintalnesc. imi va vorbi, mainile lui ma vor atinge. si imi voi dori atunci sa incremeneasca iarasi clipa in neant, sa simt.. nimic. ura e un sentiment prea puternic pentru mine. nu pot suporta.. dezgustul, dispretul.. la fel.
Esti un veritabil inginer al sufletului !
RăspundețiȘtergere