cand nu ploua e ceata. nu-mi sta in fire sa ma plang dar iarna n-ar trebui sa ninga.. ? au trecut multi ani de cand nu m-am dat cu sania, am chef acum. as fi vrut sa merg macar la patinoar insa n-am gasit un partener potrivit, singura nu ma distrez. si e mai romantic sa alunec in bratele cuiva..
..nu-mi ramane decat sa-mi umplu buzunarele cu petale de trandafiri si sa ma pierd in ceata, in cautarea unei cafenele linistite. acolo ma asteapta o ciocolata fierbinte, langa o companie agreabila. si unde cuvintele fiecaruia se imbratiseaza apoi intr-o conversatie despre orice. nu indraznesc sa numar clipele, le-ar intuneca frumusetea..
ma simt bine. nu-mi amintesc de ce mi-a fost teama de el, pare o persoana placuta. glasul, gesturile lui.. imi par familiare, chiar. de parca l-as mai fi intalnit candva. zambetul lui ma incalzeste atunci cand vreo indoiala fugara imi inaspreste glasul. imi da curaj sa fiu eu insami.
..vorbind de singuratate, mainile noastre se intalnesc intamplator. nimic. nu simt nimic. doar cuvintele ni s-au imprietenit, pielea mea il respinge. poate.. m-am obisnuit prea mult cu atingerea altcuiva.. ganduri se revolta inauntrul meu, amintindu-mi ca acela s-a abandonat deja in imbratisarea alteia. eu.. de ce nu pot??? incerc sa-mi ascund enervarea, surasul meu e stramb.. si ma dor degetele in stransoarea celorlalte..
"revino la mine!" il aud, deodata.. "n-am sa-ti fiu complice in razbunarea asta a ta. eu chiar te plac, nu intelegi?"
..tacere. prea graitoare.. aud clipele grele spargandu-se de geamuri, asemeni stropilor de ploaie.. aud inauntrul meu si hohotele de ras ale propriei mele lasitati. mi-e greu dar imi regasesc calmul, astern peste surasul meu o masca a inocentei si-apoi indraznesc..
"inteleg si te accept."
inainte.. ma gandeam ca nimeni n-ar trebui sa-si bata joc de sentimentele cuiva. acum sunt mult prea batjocorita ca sa-mi mai pese. iubirea imi pare un mit. ceva.. demodat, prafuit si de neiertat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu