mare-i plictiseala pe caldura asta, monser... noroc cu jobul, mai ales cand sunt terorizata de zile intregi de unul care nu gaseste sa intrebe de ata neagra decat in magazinul meu. deja, cand il vad ca apare pe usa, deschid bratele larg si zbier: "n-am!"
"precis?" intra el in dubii. "mi-a zis cutare ca de-aici a cumparat".. adauga apoi aruncand o cautatura vicleana catre tricoul meu negru desirat cu si mai mare viclesug.
"dom'le, am vaga impresie ca mi-ar face placere sa-ti cos gura cu ata adusa de-acasa.. "
"daca ma lasi sa o iau de pe tine, te scutesc de-un efort."
..pfff.. ce i-as face vant pe usa! cu tot cu ata lui imaginara. nu pot, insa. m-as infierbanta mai tare de furie si oricum e prea cald. si-apoi, ma umplu de clienti in clipele imediat urmatoare. n-am timp nici sa oftez.
seara, drumul spre casa imi pare lung. ploua. si eu ma intristez in umiditatea aia, ca de obicei. imi amintesc certuri fara sens pe strada aia, pe banca aia.. imi amintesc cu ciuda si grindina de cartofi zburata tocmai de la ultimul etaj. mita, desigur. ca sa plecam naibilea de langa linistea alora. ma intreb ce-ar face daca s-ar trezi intr-o noapte furtunoasa cu ditamai cartoful stricat pe pres.. impreuna cu biletelul soc: "n-am uitat ce-ai facut asta vara." e posibil sa nu mai manance asa ceva o buna perioada de timp.
seara, drumul spre casa imi pare lung. ploua. si eu ma intristez in umiditatea aia, ca de obicei. imi amintesc certuri fara sens pe strada aia, pe banca aia.. imi amintesc cu ciuda si grindina de cartofi zburata tocmai de la ultimul etaj. mita, desigur. ca sa plecam naibilea de langa linistea alora. ma intreb ce-ar face daca s-ar trezi intr-o noapte furtunoasa cu ditamai cartoful stricat pe pres.. impreuna cu biletelul soc: "n-am uitat ce-ai facut asta vara." e posibil sa nu mai manance asa ceva o buna perioada de timp.
mare-i plictiseala si cand ajung acasa. my kid sforaie melodios, intins pe tot patul, avand cearsaful infasurat artistic pe corp. pisica se face ca toarce, stergand praful de pe toti peretii. ma evita, ma detesta.. si pe mine iar ma doare mana sa-i umplu cu varf castronelul cu mancare. oh, vai.
..prea fierbinte mi se pare si dusul dupa galeata aia de ploaie tomnatica ce-am incasat-o pe drum. nici prosopul nu sta bine pe mine de distrata ce sunt. de necaz, imi fac o poza, doua. am gandul la el. imi imaginez mainile lui peste ale mele oriunde ma ating. mi-e dor sa-l revad. deci, deschid calculatorul. e acolo. si lui ii e dor.. sa ne alungam plictiseala impreuna. in curand. vad si alte mesaje despre.. habar n-am ce e cu barbatii de azi! ma lasa fara cuvinte de lauda. bine, ma plictisesc.. dar nici chiar asa n-am chef sa fac parte din fanteziile alea. astia sunt ca si tipul cu ata neagra. ii intereseaza doar materialul. sunt plictisitori. imi intorc deci privirea spre poza lui.. chipul mi se lumineaza intr-un zambet larg. si simt cum arde prosopul pe mine. el e in orice cuvant frumos la care ma pot gandi.
