Pagini

vineri, 17 iunie 2011

mi-e sufletul in concediu..

poate e ceva in neregula cu mine... de parca sufletul mi-ar fi plecat in concediu! simt atat de putin..  ca si cum nimic ori nimeni nu ar fi important. nici macar timpul nu mai are importanta, evenimentele care il insotesc.. si care ar trebui sa ma ingrijoreze.  cumva.. nu-mi pasa prea mult, doar putin.. indeajuns ca sa-mi pot pune intrebari. dar! raspunsurile sunt importante?  nu stiu...  poate pentru ca sunt obosita. poate.. e binevenita o pauza. oricum, am simtit prea multe, intr-un timp mult prea scurt.. de una singura. in zadar.. poate m-am saturat sa-mi strig sentimentele si sa aud doar ecoul vocii mele. sa daruiesc incredere unui om care nu o vrea. sa ma uit in oglinda, sperand.. ca pot fi eu insami foarte usor.. si in aceasta forma sunt vazuta de cel care vreau sa ma priveasca. ca atingerile mele sunt dorite...  mi-am raspuns, oare, la intrebari? s-ar parea ca da. dar.. tot nu simt nimic. nu mai e important, nu mai conteaza! n-am umplut nici un gol. e mai bine asa! nu ma mai doare nimic.